11,560 matches
-
rău de tot. Să revin: cei de la pușcărie nu credeau în Dumnezeu. Și erau primejdioși. În pustiu luptai cu dracul. Dracul credea în Dumnezeu. Se temea de El. Puteai să-l ți pe diavol la distanță, de aceea nu mă speriam. Că te trăgea, trăgea haina de sub tine, o blană de piele pe care stăteam lungit noaptea. Se întâmplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totuși liber. Și oamenii nu prețuiesc viața de libertate. Mai mult, nu prețuiesc suflarea și
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
care l-ai aruncat tu mi-a venit mie În cap, de-atunci cred că nu-mi mai pot potrivi Rimele, prozodia și sunetele ce-mi inundă Toate ungherele, glumesc se înțelege... Am început să țip și toți ne-am speriat Atunci am simțit pentru prima oară Frisonul rece și inconfundabil al morții Parcă toată mintea mi s-a scurs subțiindu-se Și rătăcind în toate arterele și vinele, articulațiile Am fugit cu toți după ce țața Chiroftia lu' Șerb Vecina de peste
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
jur de 35-40 de ani, plăcut la chip, șaten, cu o statură impunătoare și o femeie tânără, frumoasă, cu un păr superb, negru, prins într-o coadă împletită. − Unde este fata? - se adresă mamei pe un ton numai bun de speriat graurii din cireșul de la stâlpul porții, nicidecum să aducă alinare vreunei răni de suflet sau de carne. − E înăuntru, în casă, doarme acum... − Cum? Doarme? Cum doarme?! De ce-ai chemat salvarea? Hai trezește-o și ado-ncoace!... Altă dată nu
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
-și mai pot imagina viața decât la ele acasă, făcând și crescând copii... Uitând chiar să mai iasă vreodată din casă! Da, da, lasă că știe el destule exemple, chiar și de acum, din zilele noastre! Exteriorul casei lor le sperie cumplit pe unele femei kabyle și chiar ideea de a face piața le pare o adevărată aventură...El urăște lumea asta, în care s-a născut fără voia lui și în care a fost obligat să trăiască. Întodeauna a crezut
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mai știe când și de la ce răposat. Se scărpina cu mâna stângă în vârful capului, mai avea câteva fire de păr roșcovan și dacă ar fi insistat, n-ar fi avut mult pană să devină un spân numai bun de speriat morții. Adică să-i întoarcă de la groapă! În mâna dreaptă ținea sticla de rachiu pe care tocmai o primise de la colegul lui. A scuturat-o de câteva ori, privind cu interes mărgelele care se ridicau deasupra. Duse la gură sticla
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
aștepta nerăbdător să vină și preotul. Acesta își făcu numaidecât apariția însoțit de dascălul tânăr și în “sărut dreapta părinte”, murmurat de toată suflarea de față. În timp ce-și punea patrafirul îl întreba pe Vasile: - Și, zi, te-ai speriat tare? - Cum să nu mă sperii, sfinția ta, cum să nu mă sperii? Că Ion a sărit din groapă mai să nu-i trebuiască scară! - Sărea și în sus, țeasta? - Părinte, n-a sărit până acum, dar se mișca în
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Acesta își făcu numaidecât apariția însoțit de dascălul tânăr și în “sărut dreapta părinte”, murmurat de toată suflarea de față. În timp ce-și punea patrafirul îl întreba pe Vasile: - Și, zi, te-ai speriat tare? - Cum să nu mă sperii, sfinția ta, cum să nu mă sperii? Că Ion a sărit din groapă mai să nu-i trebuiască scară! - Sărea și în sus, țeasta? - Părinte, n-a sărit până acum, dar se mișca în toate direcțiile ... - Asta-i diavolul, lasă
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
dascălul tânăr și în “sărut dreapta părinte”, murmurat de toată suflarea de față. În timp ce-și punea patrafirul îl întreba pe Vasile: - Și, zi, te-ai speriat tare? - Cum să nu mă sperii, sfinția ta, cum să nu mă sperii? Că Ion a sărit din groapă mai să nu-i trebuiască scară! - Sărea și în sus, țeasta? - Părinte, n-a sărit până acum, dar se mișca în toate direcțiile ... - Asta-i diavolul, lasă că-l scoatem noi cu ajutorul Domnului! Dascălul
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
să arunce și el o privire, dacă s-ar putea să pună chiar mâna pe țeastă. Abia gâfâind, slujitorul Domnului i-a spus să aibă grijă, că mulți au pățit mari necazuri, unii au paralizat, alții chiar au amuțit. Deși speriat și el, organul legii, vrând să crească în ochii primăriței, s-a îndreptat spre Vasile și punându-i mâna pe umăr îi ceru acestuia să coboare în groapă ca să-i dea căpățâna s-o cerceteze cum știe el. - Nu cobor
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
făcut rost de fracuri? își întâmpină el râzând prietenii. - Ce băi, te-a prins insolația? Nu vezi că nu-i soare afară? De unde frac? o făcu pe supăratul Andrei. - Glumeam și eu, măi, mânca-v-aș gurița voastră. De ce vă speriați? Mai aveți ceva ca lumea pe voi în afara blugilor ăstora jigăriți? Ați discutat cu fetele? Sau nici partenere nu aveți? - Măi, când este vorba de distracție moca, fete găsești câte dorești. Lac să fie, de broaște nu duci lipsă. Facem
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
și cu Ramona destul de izbitor. - Ce s-a întâmplat mami, întrebă Deea speriată, văzând schimbarea la față a mamei sale și se repezi să o sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă l-ai văzut pe Contele Dracula, nu două studente tinere și frumoase ca noi. - Nnnnimic... doar așa... am simțit o amețeală,... poate-i o cădere de calciu din cauza oboselii acumulate în ultimul timp, încercă să se
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
am simțit o amețeală,... poate-i o cădere de calciu din cauza oboselii acumulate în ultimul timp, încercă să se scuze și să motiveze incidentul Săndica care încă nu-și revenea din efectul emoției cauzată de vederea tinerei fete. - M-ai speriat rău de tot, spuse Deea care, luând fărașul și măturica, strângea zarzavatul împrăștiat pe jos de mama ei. - Cum ai spus că te numești domnișoară? Se întoarse Săndica spre Andrada când și-a mai revenit un pic. - Nu ți-a
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
cu câțiva ani în urmă locuiam la țară unde lucrau părinții mei. - Mamă, parcă și tu ai lucrat în acea zonă, își aminti și Deea. Poate îi cunoști, remarcă veselă și încrezătoare ea. Nu știa că tocmai acest lucru o speriase de moarte pe mama ei. - Da? Și nu mai lucrează la țară? Se interesa mai departe Săndica, fără să-i răspundă fiicei sale. - Ba da, însă după desființarea ceapeului unde lucrau, tata este președintele Asociației agricole nou create, iar mama
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie să fie și cu grijă ca să dea celor cu păcate mai grele o anumită penitență de executat. Să nu fie nici prea grea, să sperie, să înfrocoșeze, să nu fie nici prea ușoară, să banalizeze, așa încât să creadă omul, credinciosul respectiv că se iartă prea ușor, și că totul se iartă fără condiții. Totul se iartă, dar cu condiția îndreptării și cu o anumită condiție
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
hârtie. Impresia de adevăr în relația cu Dumnezeu este subliniată din Motto, cuvintele unui sfânt Arsenie Boca. Efortul oamenilor de a fixa un loc pentru Dumnezeu este o realitate care chinuie gândul omului de veacuri și milenii, dar nu-l sperie atunci, când remarcă un adevăr:omul ca o creație a lui Dumnezeu, după ce i-a dat viață a rămas acolo, înlăuntrul său și i-a suflat odată cu viața și un Cuvânt, unul singur, care fusese creat înainte. La început a
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
lui Dumnezeu și a bisericii Sale, gata să ducă Evanghelia Sfanțului Mântuitor până la marginile pământului. Primesc bucuroși această propunere și Cristofor pleacă în 03.08.1492 cu trei nave: Santa Maria, Pinta, Nina. Urmează o călătorie tensionată, cu un echipaj speriat de distanțele mari parcurse și care își propune să arunce căpitanul peste bord și să se întoarcă acasă. Columb se roaga cu ardoare să ajungă la țintă, căci dacă s-ar fi întors din drum, nimeni nu l-ar mai
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
bine fenomenul. - Domnul mai întârzie cumva, de v-a rugat pe dumneavoastră să mă întâmpinați? - Nu, nu, soțul meu nu mai poate participa la această întâlnire. - Cum așa? Iar aânăm semnarea documentelor? răspunse Ștefan nu la fel de amabil ca prima dată, speriat că a făcut drumul degeaba până în Poiana Brașov. Și câtă treabă aveam! Măcar nu m-a anunțat cum am făcut și eu, mai spuse el pe un ton ușor iritat. - Nu, nu este nevoie, le vom semna împreună, am aceleași
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
mai știe ce este bruma, doar sfânta rouă va sta pe ea. Nu voi mai geme plin de tristețe, ci voi surâde încrezător știind că noua mea tinerețe e plămădită din viitor. Nu-mi pasă Merg înainte, nu mă mai sperii că viața-mi cere mai mari dobânzi, că-n ale sale crunte siberii mișună-n haite noi lupi flămânzi. Chiar dacă soarta mai rea, mai cruntă flutură-n zare un negru văl, eu cu speranța fac zilnic nuntă și-n a
RUGÃ NU-MI PASÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367594_a_368923]
-
-l sărute, Costică se retrage sfios, apoi a zis printre sughițuri): „Mitica, de știam că-mi pune tot sângele-n mișcare, ți-o ceream mai demult.” Credeam că se sufocă, așa de neastâmpărată era. C: - Cred și eu...„ Ăsta a speriat și pe dracul, dar femeia..., mă rog, nu se sperie cu una cu două”. M: - Proțapule, nu-mi venea să cred ochilor: soacră-mea... doar o știi că abia o mai țin balamalele, a fost atât de entuziasmată ca m-
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
sughițuri): „Mitica, de știam că-mi pune tot sângele-n mișcare, ți-o ceream mai demult.” Credeam că se sufocă, așa de neastâmpărată era. C: - Cred și eu...„ Ăsta a speriat și pe dracul, dar femeia..., mă rog, nu se sperie cu una cu două”. M: - Proțapule, nu-mi venea să cred ochilor: soacră-mea... doar o știi că abia o mai țin balamalele, a fost atât de entuziasmată ca m-a rugat să i-o dau și ei. C: - Conița
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
Tânăra scriitoare : Ai grijă, femeia este ispita raiului cea care te va face să suferi. Vanitatea și cochetăria ei distilată, neliniștile ei profunde și cu ascunzișuri, sensurile profunde pe care le atribuie ea vieții și acestea ar trebui să te sperie... Scriitorul consacrat (îi spune cu toată ființa sa): - Lasă-mă să duc această povară a iubirii pe care ți-o port, lasă-mă să-ți sărut mâinile și să mă îmbăt cu aburul sufletului tău, ființă fermecătoare! Am visat cu
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
a scăpat un vagonet pe un plan înclinat și m-a izbit în plin. Am căzut secerat, pierzându-mi cunoștința. Nu pentru mult timp însă. Mi-am văzut apoi corpul de undeva de sus, cam de la circa cinci-șase metri. Eram speriat. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Am fost dintr-odată aspirat într-un un tunel întunecat, la capătul căruia se zărea o luminiță care creștea pe măsură ce mă apropiam în mare viteză de ea. Am străbătut tunelul și am fost învăluit de
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Suntem unul Mă scol când poala noptii încă ține Un cer de lacrimi verzi deasupra ta, Ca ochii mei îndrăgostiți de tine Și plec să te-ntâlnesc, altundeva. Pe vârfuri trec ușor să nu te sperii Respiri profund, te simt cum adormit Mă urmărești subtil, printre puzderii De stele...Și-ți las somnul liniștit. Numai un pic de tot întorc privirea Nu mi-e deloc ușor! Ce mult aș vrea Să te ating, să-ți dăruiesc
SUNTEM UNUL de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367773_a_369102]