3,217 matches
-
făcute mai târziu, cu deosebire de Aston și urmașii săi, arată că și elementele chimice obișnuite sunt formate din amestecuri de isotopi cu greutăți atomice întregi... Al treilea capitol arată ce se știe până astăzi despre momentele nucleare. Momentul mecanic (spinul) și momentul magnetic pot fi considerați ca izvorând dintr-o rotație a nucleului; un moment electric cuadrupolar se datorează unor disimetrii în clădirea protonilor intranucleari. Al patrulea capitol descrie cele trei feluri de radiații emise de substanțele radioactive, radiații descoperite
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
spasticității. 1 - Educarea necesității de a evita pozițiile și activitățile care cresc tonusul; 2 - Mersul pe jos zilnic, sau menținerea propriei greutăți; 3 - Întinderea regulată a grupelor musculare hipertonice; 4 - Evitarea constipației, infecțiilor urinare și a escarelor, care pot fi spini iritativi pentru spasticitate. Ataxia este o tulburare specifică a funcției motorii, care duce la deficitul de coordonare și al mișcărilor voluntare. Este o tulburare care, independent de slăbiciunea motorie, modifică direcția și gradul mișcării, deteriorând contracțiile voluntare și contracțiile musculare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
R. Tagore) Dragostea este un ocean; cel care nu știe să Înoate În el se Îneacă. În „marea iubirii” se produc, uneori, furtuni și talazuri ale neîncrederii și suspiciunii, cărora trebuie să știi să le faci față.) „Dragostea e ca spinul: nu-l simți când intră, dar te doare când Îl smulgi cu sila.” (B.P. Hasdeu) Inima nu e o față de masă pe care să o Întinzi tuturor. (Confidențialitatea și discreția sunt atributele unei inimi care se respectă.) „Dragostea are legile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
celui mistic, sunt greu de Înțeles, fiind relativ frecvente relatările despre oameni care, sub influența lui, au realizat cunoscutele suferințe fizice ale lui Iisus pe cruce: cicatrice sângerânde În palme; răni pe frunte, asemănătoare celor produse de o coroană de spini; vânătăi pe trup, identice celor produse de bătăile cu varga etc. De asemenea, sunt relatări despre oameni al căror trup, În cursul extazului, devine inert, insensibil, astfel că e de prisos să-l Înțepi, să-l supui unor șocuri electrice
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
iar buzele, învinețite (de cuvinte). Iubirea diafană a romantismului devine, astfel, în neomodernismul Anei Blandiana, pasională, aproape distrugătoare: Dacă ne-am ucide unul pe altul/ Privindu-ne în ochi,/ În ochii noștri în jurul cărora/ Genele stau ca o coroană de spini/ Care-ncunună definitive/ Orice privire,/ Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit/ Cu dragoste fără de țărm în ochi,/ Și, cunoscându-te, ți-aș spune:/ Mori,/ Mori, dragul meu,/ Va fi atât de bine,/ Vei rămâne numai cu mine,/ Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
morală... și în democrație... nu? Of, Doamne, din păcate, toate astea sînt niște cuvinte, dragule... Invenții lingvistice! Cele mai nerușinate cuvinte ce se tăvălesc în gura omului... Dreptate! Hm! Cînd Pilat l-a întrebat pe Isus, adus cu coroana de spini pe cap și cu iubirea pentru om în toată ființa lui, ei, cînd l-au întrebat ce-i aceea dreptate, Isus n-a știut ce să răspundă... A tăcut. Și a murit, luînd răspunsul cu el... Dacă e vreunul... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de Al. Philippide și G. Călinescu, nu numai în sensul organizării și elaborării poeziei, ci și în conceperea actului poetic ca fenomen de cultură. Apar jocuri de cuvinte: "Cadavrul pelerin/ plutea deasupra lumii balerin/ întins ca să-și purifice sandala,/ pe spini și pe cuvinte alandala". Baladele scrise în această perioadă 1 implică, asemenea celor precedente, dar cu mai multă meditație și poate mai gravă, mai metaforic exprimată prin cultivarea simbolului, a alegoriei, a parabolei. "Cerbul invizibil" reprezintă aspirația noastră spre absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezii, E. P. L., 1963; La ritmul naturii", poezii, E. P. L., 1966; "Norii", poezii, E. P. L., 1968; "Agonice", poezii, Eminescu, 1970; "Coline", Editura Cartea Românească, 1970; "Sala nervilor", sonete, Editura Cartea Românească, 1971; "Leac pentru îngeri" (selecții), Albatros, 1972; "Răsad de spini", poezii, Editura Cartea Românească, 1973; "Pasteluri", Albatros, 1974. O caracteristică a poeziei sale este starea nostalgică; poeta se află undeva între vis și realitate: "Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de aceea exclamă: "Sunt otrăvită, încep a muri". Paloarea în somn o cuprinde, deși își repetă cu certitudine că triumful e posibil prin încercări repetate. Ideile sunt bătătorite, fără încărcătură emoțională, nu ne mai spune nimic. "Sala nervilor", "Răsad de spini" sunt volume în care încă se confesează dramatic și discret. Întâmplări și amintiri întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o poetă inegală, dar poetă. Ileana Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetului cu poezia lui L. Blaga. Oamenii se lasă răsturnați " cu oasele de plumb/ loviți în suflet dulce". Lumea își suspendă clipa în somnul de amiază, căpătând alte contururi, îndreptându-se spre alt infinit: "La umbra ce se rupe lângă spini/ un om își trage o frunză peste frunte/ ștergând șuvoiul galbenei lumini/ căzută-n porii feței/ Ca-n niște gropi mărunte". Poemul "Amiază" se desfășoară meticulos, într-o imagistică rară, dantelată în afara fabulosului: "porumburile mari bat întunecate/ esențele luminii iuți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
același gînd s-a legănat,/Agățat de stele cu o ață/Ușurat de dragoste și viață/ Și simțindu-se neatîrnat.// Astfel făcu haz spre ziuă/ Ascultînd prin arborii vecini/ Păsările ce bat apa-n piuă,/ Și cînd soarele-i trimise spini/ Spînzuratul vînăt ca o floare,/Și cu limba amenințătoare/ își strănută sufletul, deplin”.3) Grav în toate, Bacovia s-a angajat cu maximă seriozitate în „jocurile” de acest gen, iar faptul a lăsat urme asupra sa. „Princese” între curiozități, poemul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată!/ Ca pe-un altar ce dă peste covată!!" (Oh, dânsa-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
liric se încumetă să își exhibe minusurile, convertindu-le pe loc în rechizitoriu cu finalitate declarată: "lasă-mă cu același gust al lepădării de sine/ în gură/ și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi/ din carul mare între spinii întrebărilor mele/ sau din ursa mică sub formă de pulbere/ pe creștet aici în dormitorul comun al/ acestei lumi/ unde probăm ritualul sălbatic de îmblânzire a spaimei/ și catharsisul și izbăvirea păcatului ce va să vină" (Evanghelia după Corbu). Cartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un punct de hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la răsăritul pragului/ dintre sufletele noastre" (Acolo, din Omul cu un singur înger). Dar are, în același timp, capacitatea de a-și conștientiza destinul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vulnerabile ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde./ Ei mă așteptau/ cu frunze de catifea argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din amintirea câmpiei". Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția culorii, din transcenderea instantanee
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
realului mizer ("lucrurile sunt pătate"), autorul nu face de fapt altceva decât să pândească ocazia de a reflecta la un înăuntru al interiorității fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât mă revolt" (coroana de spini). La suprafața poemelor tresaltă crispări și anxietăți bulversante, ce dau seamă de adevărata adâncime a unei individualități poetice vulnerate nu atât de inadecvarea ființei la o lume imundă și agresivă, cât de avatarurile propriei sfâșieri. Între mine și mine", iată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
torente și îngrășat de excrementele trecătorilor, pe care tot el îi maschează, generos, "pe cât poate"; superioritatea acestui reprezentant regal al vegetalului este, firește, indiscutabilă: "dar pe când arbori în păduri/ se prăbușesc ruinați de topoare,/ el neclintit rămâne se apără cu spinii/ și cu fantoma lui tulburătoare" (Trandafirul sălbatic). Cel mai adesea însă, lui Ioanid Romanescu îi place să uite ispita alegorizării și se înfățișează direct, fără mască și fără echivoc, dar într-o manieră de o originalitate frapantă, în care primează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o dată pe pământ -/ m-am și gândit: îți fac talanga, / de dincolo sa mă trezești sunând// îți va fi greu, prea te-ai obișnuit/ cu muritorii care te ascultă / eu te și văd cu talanga la gât/ cum behăi printre spini cu lâna zmultă// nu vreau nimic din lumea de apoi,// m-am săturat de cuvintele tale cum ai ajuns păstorul turmei/ tu cel mai mare dintre haimanale?" O atare atitudine față de divinitate, aparent explicată tot prin prisma complexului singurătății, trebuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
durerea despărțirii de nepotul "rătăcit între străini", rupt de matca identității lingvistice și etnice materne, este contrasă într-o artă poetică sensibilizatoare, în special datorită pronunțatei note testimoniale din final: "Robul tău în har îți lasă/ limba cu altoi și spini/ să te-auzi în grai acasă/ rătăcit printre streini.// Milosti-mă-va pământul/ pe când stele nasc in ce/ la-nceput a fost cuvântul/ lerui, Doamne, lerui ler". Cum afirmam însă la început, există câteva linii tematice directoare, asemănătoare unor raze vectoare ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceru iertare că masa nu era gata și, pînă atunci, o pofti pe doamna să vadă casa. [...] Grădina, mai mult lungă decît lată, se întindea între două ziduri de vălătuci, acoperite de caiși pe spalier, pînă la un gard de spini, care-o despărțea de cîmp. În fund de tot, sub brăduleți, un preot de ipsos își citea cartea de rugăciuni. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 35 Cea de-a doua descriere a grădinii, dominată de disforie, se explică, cu siguranță
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
concurență pentru a crea confuzii în mintea cititorului, ci par să aibă rolul de a se completa pentru a evidenția monstruoasa asociere de trăsături din clasa umană, clasa animală ("ochi cu pleoape", "creastă", "trompă ca de tapir") și clasa vegetală ("spini", "verde crud"). Acestei eterotopii a definiției îi corespunde caracterul nedefinit sau general al definiției de început: "creatura". 2. Sistemul descriptiv Toate textele citate pun în relație o denumire și expansiunea acestei denumiri sub forma unei nomenclaturi. Din punct de vedere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a acelora însă care nu contravin legilor naturii (9, p. 18). Toate acestea se înțeleg și se deprind mai ales în contactul direct cu viața, cu realitatea simplă adevăratul educator al copilului fără ca altcineva să încerce să scoată pentru el spinii din trandafiri (8, p. 57). Unei tendințe de socializare exagerată, care ducea la ștergerea diferențierii dintre oameni, Ellen Key îi opune în spirit rousseauist și tolstoian un nou individualism care va găsi curînd adepți, dar și potrivnici. Din dorința de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Pauli, veritabil principiu de individuație în lu-mea evanescentă a particulelor. O particulă este definită în general ca un ansamblu de proprietăți intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și bozoni particule de spin întreg (de exemplu, fotonul sau pionul). Principiul lui Pauli postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus, nu poate exista
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particulă este definită în general ca un ansamblu de proprietăți intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și bozoni particule de spin întreg (de exemplu, fotonul sau pionul). Principiul lui Pauli postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus, nu poate exista mai mult de un fermion într-o stare cuantică determinată. În
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]