37,791 matches
-
se mai poate schimba... Așteptări, dorințe, visuri de împlinire personală - totul era adunat într-o cămară a sufletului cu obloanele trase complet. Sau aproape complet... Până a apărut acest Domn R., care a scos-o dintr un fel de autoliniștire spirituală, ca și din amorțeala simțurilor în care se complăcea de atâta timp! La început l-a privit cu indiferență, apoi cu oarecare interes și multă neîncredere, pentru a ajunge să-i admire momentele de efervescență spirituală, stimulată (la început nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un fel de autoliniștire spirituală, ca și din amorțeala simțurilor în care se complăcea de atâta timp! La început l-a privit cu indiferență, apoi cu oarecare interes și multă neîncredere, pentru a ajunge să-i admire momentele de efervescență spirituală, stimulată (la început nu și-a dat seama) chiar de prezența ei. I s-a părut deodată neașteptat de tânăr și capabil de surprize într-o relație dezinteresată, de prietenie deschisă, sinceră, așa cum a și fost legătura lor chiar de la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
definitive!” - îl execută P.H.L. pe Domnul R. Teodora l-a ajutat să aibă (abia acum?) revelația sfintei iubiri a Fecioarei pentru Pruncul Isus. Copilul nu este doar o ființă nouă; el reprezintă totodată resurecția părții noastre de umanitate, a fondului spiritual dornic să se împlinească în lumina Bunătății Supreme. Orice nou-născut garantează „nemurirea” speciei, după cum nașterea lui Isus, mărturisită de insul încreștinat, îl face pe acesta din urmă să dobândească viața cea adevărată, viața veșnică. P.H.L. face serioase eforturi de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu atâtea inerții și păcate, Teodora l-a făcut să afle că, prin nașterea copiilor, oamenii participă la misterul plămădirii unei lumi noi, „mai drepte și mai bune”, ce ar putea să guste mai mult decât până acum din hrana spirituală descrisă de Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni, cap. 13: Credința, Speranța, Dragostea. Copilul Teodorei și al Profesorului acesta, nutrit din belșug cu filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
are „calitatea de autor”, bărbatul nu știe ce înseamnă minunea apariției unei noi vieți în propriul trup, simțită de femeie ca o adevărată re naștere. Femeia este privilegiată sub raportul cunoașterii, al trăirii acestei fericiri izvorâte din posedarea, fizic și spiritual, a unei certitudini fundamentale. Chiar dacă este urmată de dureri, neliniști, așteptări temătoare, emoții zilnice provocate de ființa fragilă ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la perenitatea operei). Opera ultimă, „cântecul de lebădă” al Domnului R. este copilul pe care Teodora îl va naște curând. Chiar dacă este o „operă” în colaborare...) „Muza” nu doar l-a inspirat, ci i-a oferit și „suportul” (material și spiritual) pentru a-și afirma „la modul concret” instinctul creator. Sau, mă rog! „procreator”! Ambele variante sunt ale omului, depinde de valoarea pe care le-o dă. Cu puține cuvinte (dar bine articulate), Teodora a dorit să-l plaseze pe Domnul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fel: urmând pilda unică oferită de Fiul lui Dumnezeu. Pentru că El este « Calea, Adevărul și Viațaă”. „Ce a voit să-mi spună Teodora? - se întreabă Profesorul, după ce s-au despărțit. Nu cumva îmi sugerează că am ajuns la momentul (vârsta spirituală?) când ar trebui ca, în loc să fiu preocupat de fericirea celui care iubește și vrea să fie iubit, să-și aproprieze Fericirile enumerate de Isus în predica de pe Munte? « Pentru că, dacă iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? (Matei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
probabil se vor îmbrățișa cam peste multe milioane de ani lumină. Ce se va întămpla în Univers și, mai ales, cu Pămăntul nostru vom vedea. Animație generală, răsete. Evelin: Deci, Universul este într-o veșnică mișcare. Universul are o viață spirituală și una materială, amăndouă au născut viața omului. Adam: Dar, unii oameni de știință, în volume S.F., au teorii care înfierbintează curiozitatea dar, mai ales, imaginația. Extraordinare ar fi descoperirile fizicii cuantice referitor la natura pur spirituală și ne-materială
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
are o viață spirituală și una materială, amăndouă au născut viața omului. Adam: Dar, unii oameni de știință, în volume S.F., au teorii care înfierbintează curiozitatea dar, mai ales, imaginația. Extraordinare ar fi descoperirile fizicii cuantice referitor la natura pur spirituală și ne-materială a Universului. Eva: Altă teorie: Galactecii supraveghează dezvoltarea noilor rase umane create de către ei prin inginerie genetică și plasate pe diferite planete cu condiții de viață. Evelin: și atunci întrebarea: au oamenii de pe Pămănt origini genetice ale
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
că cei mai avansați au fost hemurienii și cei de pe Atlantida - scufundată cu 2300 de ani în urmă și stă sub calota de gheață a Polului Sud? Adam: Strămoșii noștri ar fi cei din Sistemul stelei Lira, cea mai evoluată, spiritual și emoțional, specie umană. Eva: Specialiștii în S.F. spun că din Sistemul stelei Lira s-au instalat specii rase umane și pe mai multe Sisteme Solare: Sirus, Antares, Alpha, Alpha Centauris. Adam: Literatura a lansat și o rasă de umanoizi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și domnilor, am să încep eu cu o întrebare: știe cineva dintre voi căți ani are sufletul său după atătea milioane de ani de evoluție? Cineva ar crede că, dacă este analizată astrograma natală, i se poate spune ce vărstă spirituală are sufletul? Dar oare se ia în considerație că, în milioane de ani, omul, trecănd din generație în generație, spiritual s-a îmbogățit cu experiențe noi și a acumulat lecții de viață care dau valoarea și conturul personalității? Dar de unde
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
milioane de ani de evoluție? Cineva ar crede că, dacă este analizată astrograma natală, i se poate spune ce vărstă spirituală are sufletul? Dar oare se ia în considerație că, în milioane de ani, omul, trecănd din generație în generație, spiritual s-a îmbogățit cu experiențe noi și a acumulat lecții de viață care dau valoarea și conturul personalității? Dar de unde vine sufletul? Din Univers, din clipa facerii lui. Se crede că cel puțin o zecime din sufletul Universului i s-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a trăit acest lucru, într o altă dimensiune, dar n-a putut să ofere dovezi, decăt senzații într-o nebuloasă nu prea credibilă. Evelin: Sufletul la naștere primește mai multe mantii, ca să nu spun învelișuri: cea fizică și cea astrală, spirituală cu ajutorul căreia sufletul poate părăsi corpul fizic plecănd către Universuri nebănuite, dar de fiecare dată se întoarce la trupul părăsit. Darwin: Un romancier într-o carte, „Călătorii dincolo de timp”, vorbește de unele momente de dedublare de sine, mai ales cănd
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
poetice, eul uman hibrid se transformă în eter pur. "În cea mai înaltă formă a existenței tale tu pierzi conștiința că exiști", scrie Eminescu. Devii o imaterie indefinisabilă iradiind dincolo, în iminența virginală. În "anticipația" pură. Desigur, această stare culminativă spirituală este atinsă în plenitudinea ei în primul rând de marii creatori, precum și de cei înzestrați cu vocație mistică pentru poezie, înțelegând prin "poezie" artele în general, muzica fiind cea mai propice transfigurării. Dar oricine posedă receptori pentru vibrația poetică poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de cunoaștere, și anume intuiția poetică, capabilă să pătrundă nemijlocit, fulgurant în inima acestei suprarealități, după legea "totului sau a nimicului" (una din legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la om. Dacă pentru Spinoza intuiția ne oferă "beatitudinea" de a cunoaște lucrurile, Natura în esența ei, care se confundă cu divinitatea ("Deus sive Natura"), experiența poetică ne poartă în inima esențialității noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
afirma: "Cele mai profunde gânduri se află la poeți pentru că ei se folosesc de imaginație și entuziasm"; or, "entuziasm" însemnează a vedea și a trăi extatic în Dumnezeu. În adevăr, ce evaziune pur rațională, pur silogistică se ridică până la culminația spirituală unde are loc prin viziune și impuls transcendental zborul lui Hyperion spre Absolut sau Deschisul hölderlinian? Evaziunile marilor poeți, ale marilor creatori ai artelor sunt vii, și nu abstracte, împărtășite, pătimite, și nu teoretice. Pe de o parte, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
când suflul său poetic viețuiește în "curăția picăturilor de rouă și se înalță către Eter". Ca atare, trebuie spus că este eronat a se considera orice poezie ca fiind prin definiție orfică. Poezia este orfică atunci când inițiază, purifică și transfigurează spiritual catharsis. Într-o lume disontologică și disaxiologică, precum cea actuală, binele, adevărul. frumosul trebuie să fie eroice. Acest lucru îl poate realiza numai înalta "poezie gânditoare", cea care "dă în floare pe înălțimile sofiei", cum proclama profetic Pindar și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
floare și foc.// ...S-a-ntors ah! în lume o stea./ Mi-s arse mâinile de ea." Universul poetului este o pagină albă, fecioară, care "suferă" o săgetare iluminatoare, un dicteu care este totodată revelarea unei armonii (floarea) și a unei arderi spirituale (foc). Vorbind despre fenomenologia inspirației, Nietzsche afirmă în Ecce homo despre poetul gânditor și gânditorul-poet, că aceștia nu sunt altceva decât "încarnarea, portavoce, mediumul unor puteri superioare." Inspirația "este o revelație în sensul că dintr-odată "ceva" ni se relevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atunci când se află în starea de har al actului creator. Liber să fie co-dumnezeiesc. Poezia, crearea sa, este o experiență solitară, unică, intransmisibilă, incomunicabilă. Nici poetul nu o poate trăi coincident a doua oară. Unde se înscrie ea în totalitatea spirituală cosmică ? Ne vom reîntâlni cu ea vreodată în istoria veșniciei ? Ochiul transcendental Trebuie să mergem din creastă în creastă. Empedocle Eminescu consideră geniul o entitate care nu face parte din lumea noastră, nu se află în planul genezei, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fiind un mort: "Străin la vorbă și la port,/ Lucești fără de viață,/ Căci eu sunt vie, tu ești mort,/ Și ochiul tău mă 'ngheață". De asemenea, cu al treilea ochi a intuit Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sein zum Tode, heideggerian). Concluzia poetului este că unica, ideala salvare de o existență a răului și a morții, este visul o supraființă, posibilă în iubirea absolută. Rezumând diversele sale "intuiții metafizice", cum singur le definește, Eminescu introduce în patrimoniul spiritual al culturii noastre spiritul hyperionic simbol și energie de transmutare a lumii în sublim și sacru. Și totodată transcenderea spre supremele piscuri ale gândirii. * Ca atare ochiul transcendental vede dincolo, în sfera principiilor ultime, a unei logici originare, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele mai dificil de înțeles. * Se observă că marile mutații în istoria spirituală și socială sunt efectuate de asemenea vizionari. Și se mai observă că acei care au efectuat atari mutații sunt uneori eliminați fie de către iraționalitatea oamenilor, precum Akhenaton, Socrate, Iisus, Giordano Bruno, fie, ceea ce pare foarte straniu, de către "iraționalitatea" naturii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au vorbit înaripat despre înțelesurile și neînțelesurile vieții umane și universale. Înariparea gânditoare a poemului și înariparea poetică a ideilor fac ca filozofii și poeții amintiți să fie cei mai citiți, cei mai îndrăgiți, tocmai pentru că înariparea poetică spre eliberarea spirituală este cea mai organică aspirație apriorică a spiritului omenesc. Receptarea de excepție a cuvântului, a limbajului poetic se datorește tocmai potențialului iradiant de eliberare din lumea comună. Fiecare poezie posedă capacitatea ei de smulgere, de înălțare: zbor de ciocârlie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a fost mai mult decât poet; el a fost un kavi, (poet înțelept)". Filozofia pură vorbește idee cu idee. Poezia vorbește imagine cu imagine, dar la poetul gânditor imaginile nasc nu numai reprezentări, ci și idei totul "axat pe intuiția spiritualului", cum afirmă Hegel. Filozofia este faptă a rațiunii, poezia este faptă a intuiției metafizice. Ea operează marile deschideri către adevăruri ultime poetice. Este "instinctul metafizic" despre care vorbește Eminescu. Intuiția metafizică este văzul și impulsul, înariparea venind de undeva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Aducând cântări mulțime: Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi inimi cu arìpe./ Ah, lăsați ca să vă ducă/ Pe-altă lume-n două clipe. Astfel, poezia gânditoare ne transpune fulgerător într-o lume a celei mai înalte eliberări spirituale. Fenomenologia receptării poeziei Cititorul luminat receptează o poezie cu ajutorul intuiției metafizice prin două apriorisme: un apriorism înnăscut constituit de necesitatea armoniei pentru ființa umană și, aparent paradoxal, năzuința eliberării din sistemul limitelor, pe de altă parte, un apriorism "secundar", adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]