4,267 matches
-
abilitate publicistică și la proporțiile unui fapt divers. Puținele dezbateri s-au consumat În medii restrânse iar decizia cercurilor guvernamentale a fost cunoscută mai bine abia după consumarea evenimentului. Știrea a dezolat Întreaga societate românească. În opinia publică națională mai stăruiau tragicele convulsii ale guvernanților României la primirea ultimatumului sovietic din 28 iunie 1940. Mai supraviețuiau părinți nemângâiați de moartea fiilor căzuți pentru eliberarea Basarabiei, mai erau Încă atâția veterani de război care au sângerat la Odesa, Cotul Donului, Caucaz și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Constantin Romanescu Roza canina Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) CONSTANTIN ROMANESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Constantin Romanescu Roza canina EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Prefață Cât mai stăruie căldura blândă a ultimelor zile de toamnă, las deschise, toată ziua, ferestrele largi, privind îngândurat întinderea molcomă a peisagiului, dealurile obosite de vârstă și vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Un avertisment clar, care îmi atrage atenția asupra problemei principale: lipsa de timp, un avertisment hipertrofiat, pentru a fi avertizat cu severitate. Iată că inconștientul mă mustră. Cred că a atribui inconștientului doar o forță malignă este o eroare; se stăruie încă în ideea "animalului interior" care concentrează pulsiuni primitive, către căi aberante. Nu este așa. Inconștientul poate fi și este un paznic, un îndrumător, sever, dar protector. Ar trebui să-i ascultăm cu mai multă atenție avertismentele, care sunt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prăvăliile copilăriei mele, unde se vindeau, vorba lui Topârceanu, fitil de lampă și covrigi. Prăvăliile copilăriei mele erau totuși, pentru mine, niște locuri fermecătoare. Când deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina. Pe urmă, erau mirosurile... Stăruia, în aer totdeauna, o odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă, nici sticla de lampă). Despre aceste prăvălii se poate scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
literară, lipsă de stil literar, lipsă de fantezie și cele mai inadmisibile greșeli gramaticale. A început să analizeze, pe scurt, teză după teză. Văzând că a mea este la sfârșit, am fost sigur că este o lucrare asupra căreia va stărui, așa că râdeam cu plăcere la glumele, destui de grosolane, cu care erau tratați cei analizați pe rând. Râdeam când am 'auzit ce subiecte și-au ales cei mai mulți: "Primăvara", "Toamna", "Iarna", "O zi de școală", "La biserică" și "La scăldat", "Primăvara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dar tăinuit, întreaga expoziție, marile panouri de peisaje de acasă, este o mustrare tăcută, dar aspră. Am plecat de la această întâlnire cu imaginea unui "acasă", îngândurat. Rămâne nu numai pe retină întâlnirea cu artistul Potârniche; rămâne și ca o amintire, stăruind și ca o întrebare, ca o datorie de suflet, neîmplinită. Dintr-o fotografie, dintr-o fereastră coșcovită de vreme, prin sticla înghețată, o fotografie un bătrân și o bătrână te privesc în multe feluri: cu dragoste, cu durere, cu teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și ce impozante, deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn, cu aceleași ornamente! În farmacie, unde, câteodată, la ușă, suna un clopoțel argintiu, când intra cineva, stăruia un parfum de neuitat, amestec de arome vegetale; numai în preajma finului uscat miroase ca în vechile farmacii. Umbla vorba, printre noi, copiii, că în flacoanele din rafturi, în spatele geamului de cristal, în spațiul aproape obscur, farmaciștii țin captiv câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rezervații ale unui timp demult dispărut), un duh care există și totodată nu există, se simte, ușoară ca o boare, răsuflarea lui Dumnezeu. Peste casele care încă nu s-au prăbușit și peste gardurile încă nerisipite de putreda lor senectute, stăruie o blândă lumină. Nu știu ce stare sufletească este această indecisă și ocultă înfiorare care mă cuprinde. Este o așteptare, de o "venire"; dar și ea indecisă; ca într-o gară, de demult, când un bang-bang răsunător anunță o venire și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Așa și îngerii, râdeau acum de mine. Ei râdeau și Dumnezeu tăcea". * Marea descoperire a personajului a fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un Crăciun special Mi-am amintit de-o mică istorie la care mă tot gândesc acum, întâmplare care stăruie "în mine" ca un fapt care trebuie spus. Nu știu de ce trebuie spusă întâmplarea... poate mă obsedează prea mult trecutul; și acesta este un adevăr, o astfel de sărbătoare trebuie "simțită", nu-i nici un pericol să fii nițel sentimental, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vinovăție (denunțătorii păstrându-și anonimatul, ca oameni de curaj ce erau!), nu am fost implicat în niciun proces. În vară, [261] la judecarea proceselor, am fost propus martor, dar asupra acestor împrejurări mă voi opri mai departe; aici doresc să stăruiesc puțin asupra „rebeliunii”, pentru precizarea câtorva dintre împrejurările permanent deformate cu rea credință de clica antonesciană și acceptate tale-quale cu entuziasm de toți dușmanii Legiunii. Așa precum am arătat mai sus, n-a fost nicio „rebeliune”, ci o simplă încercare
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
face părintele Cotlarciuc în aceste scrieri despre predică și despre folosul unui predicator modern, fie el la sate între țărani sau la orașe între muncitori și intelectuali, sunt de mare importanță pentru întreaga preoțime, Nectarie fiind cel dintâi autor care stăruie asupra necesității și importanței studiului psihologiei în legătură cu predica. Nectarie încearcă pe această cale să lămurească situația și le prezintă cititorilor încercări de refacere a predicii bisericești și de înlăturare a lipsurilor ei. Aceste chestiuni au fost luate în discuție la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dacă nu dădea un randament bun, însă, cu timpul, acest sentiment nenuanțat suferise multiple atenuări în direcția toleranței, iar actele de cruzime erau tot mai rare cînd nu erau ordonate și puse la cale de sus. În sate, față de armeni, stăruia o ostilitate ce se datora faptului că aceștia, depășind cu mult aptitudinile evreilor în domeniul comerțului și al afacerilor, știau să adune resursele alimentare pentru a le revinde la un preț ridicat. Săteanul, la scurt timp după ce un armean se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
secolului trecut, fondatorul mișcării suprarealiste vorbea, tot mai insistent, despre o "criză fundamentală a obiectului" artistic, care nu mai este gândit ca un obiect extern fix, ci ca o extensie a eului subiectiv al artistului: În ultimii ani, suprarealismul a stăruit asupra obiectului, cu ochi tot mai lucizi. Numai o asemenea atentă examinare a numeroaselor speculații publice, pe care acest obiect le-a generat (obiectul oniric, obiectul cu funcție simbolică, obiectul real și obiectul virtual, obiectul tăcut și inamovibil, obiectul fantomă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o țesătură de motive, imagini, simboluri, mituri, arhetipuri, relevante antropologic, istoric sau chiar estetic (cum se întâlnește la Gaston Bachelard și la Gilbert Durand)? Din ce unghi se poate (re)construi o (altă) perspectivă asupra imaginarului european, care să nu stăruie neapărat asupra cantității sau semnificației creațiilor (fie abstracte, fie materiale), pentru o cultură dată? Tot Durand ne oferă un exemplu, prin metoda "mitanalizei" operelor artistice, dar și Jacques Le Goff, pentru imaginarul medieval. Ne este însă accesibil modul în care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
capetele. Prozatorul supune percepția unei adevărate disocieri plastice. În viziunea creației biologice, într-o pagină dintre cele mai remarcabile, regnul animal e conceput ca o singură himeră în continuă metamorfoză, parodie a spiritului universal și a selecției naturale: " Ele au stăruit și s-au selecționat, s-au îndepărtat una de alta și s-au adaptat diferitelor medii, și-au stins lumina ochilor ca să nu mai vadă soarele, și-au exagerat personalitatea ridicîndu-și gâtul deasupra arborilor și ascunzîndu-și numele lui Dumnezeu sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mine veți găsi un român, însă niciodată până acolo ca să contribuiez la sporirea romanomaniei, adecă mania de a ne numi romani, o patimă care domnește astăzi mai ales în Transilvania și la unii din scriitorii din Valahia." 2 Și continuă stăruind asupra acestei manii sau patimi, pe care o ridiculizează. De asemenea și A. Russo 3: "Reacția în contra apucăturii literaturii de astăzi trebuie să vie, de acum încă, lauda Moldovei e de a nu prea fi dat în asemenea rătăciri", lucruri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
toți ceilalți, voia o limbă încă și mai românească. Iar dl Maiorescu n-a fost nici romantic, nici democrat, nici n-a luptat așa de mult, cum am văzut, pentru păstrarea originalității în limbă și literatură: dl Maiorescu n-a stăruit, deci, asupra curentului poporan și a tratat cu oarecare dispreț, în orice caz cu nepăsare, curentul istoric. Așadar - din cauza deosebirii de epocă -, pe când vechea școală critică, reprezentată mai ales de A. Russo, va fi cu precauțiune, constituționalistă liberală, va lupta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței, care, firește, i-l primește la moment. Dar să stăruim puțin asupra personajelor și scenelor. Pitarul Enache Damian, "de 55 ani; poartă haine largi: antereu, brâu și căciulă brumărie", trăiește la moșia sa din Moldova. Pitarul Enache Damian e un produs nealterat, ori foarte puțin alterat al solului românesc. E
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
părere, de pildă, că trebuie să reînviem arhaismele pierdute 6 de ordine latină - ceea ce n-ar fi spus-o un Russo -, iar în propria-i ortografie, va face concesii "etimologismului", scriind, de pildă, pucin (puțin), véră (vara) etc. Dar vom stărui în curând asupra "muntenismului" acestui critic. Aceeași atitudine de critic o are Odobescu și în privința literaturii. Se-nțelege de la sine că acest estetician fin nu Ibidem, II, p. 355, 390. Ibidem, I, p. 489. ăArticolul Asociațiunea transilvană, 1862.î Ibidem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
important: în opera sa găsim ideea că literatura românească nu se poate naționaliza și înfrumuseța decât prin inspirarea de la literatura populară 1. Această idee, eminamente moldovenească, Odobescu trebuie s-o fi împrumutat de la critica din Moldova. Dar el n-a stăruit asupra acestei probleme capitale - lucru în care noi vedem, iarăși, "muntenismul" său2 . Acest "muntenism" apare clar în ideile lui politice. Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii: Odobescu - spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să prezideze la introducerea și asimilarea acestei culturi. Definirea acestui spirit critic, rolul lui, evoluția lui - acestea formează subiectul paginilor ce preced. Am văzut în aceste pagini că influența culturii apusene s-a simțit în toate aspectele vieții românești. Am stăruit mai mult asupra acelora care ni s-au părut mai interesante: limba, literatura, organizarea politico-socială. Și credem că, vorbind de aceste aspecte ale culturii, implicit am vorbit și de celelalte, care se reduc toate la ceea ce s-ar putea numi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
om este oglinda caracterului său. Sirius Prefață, la prima ediție germană Cu volumul de față dau la iveală fructul observațiilor mele de ani Îndelungați și al studiilor variate ce am făcut. Deja de mai mulți ani amicii și adepții mei stăruiesc pe lângă mine, ca să public un manual asupra științei expresiei figurii; astfel cămi place să sper că apariția acestuia va fi primită cu căldură. Am avut de Înlăturat greutăți mari spre a-l putea Întocmi. A trebuit să găsesc persoane cari
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
la aceasta. Frenologia pornește de la punctul de vedere că, În creier, fiecare parte este sediul unei deosebite activități sufletești. Dacă deci, o parte este cu deosebire dezvoltată, atunci activitatea respectivă iese În relief Într-un grad mai Înalt. Fără de a stărui mai de aproape asupra chestiunii, dacă frenologia este fondată În tot complexul ei, se poate Însă susține fără altele, că, de fapt, la dispoziții anumite ale creierului se manifestă altă direcție a activității sufletești. Creierul este conformat, la omul normal
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
-l mai primește la muncile „în parte”. Nervos că i-a cerut socoteală și că l-a contrazis, logofătu la încălecat calul și a plecat pe moșie. Bunicul și tata au mers după el, cu căciulile în mână, și au stăruit să-l convingă că nu este dator și să-i ceară să-l accepte la munca „în parte” în anul agricol care începea. Când bunicul i-a adus aminte pe nume, oamenii care au fost de față când și-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mâna stângă. S-a luptat mult cu mine până m-am deprins să scriu cu dreapta. După ce am făcut patru clase, tata a vrut să mă țină la gospodărie ca să-i fiu de ajutor. Numai bunul Dumnezeu știe cât a stăruit mămica pentru ca să fiu dus mai departe la școală. Dacă a văzut că singură nu-l poate determina pe tata, nici cu vorba bună, nici cu lacrimile, a apelat la frații ei. De mila ei m-a luat la el unchiul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]