38,669 matches
-
sinea ei. Se uită la ea, cumva dintr-o parte și cumva de sus, zâmbește în felul lui inegalabil, i se face inima cât un purice când îl vede atât de neajutorat parcă i se spală creierul, se apropie, îl strânge în brațe, i-e bine și i-e rău. "Ce-i?" întreabă cu groază în suflet. "Mâine la opt ai susținerea lucrării de diplomă". I se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația. E miezul nopții, sunt la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tata, își zice în sinea ei, dar nu se poate întoarce, îi vine să intre în pământ de rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
La un moment dat m-am așezat în poziție de lotus. Copiii au rămas pe loc. După o vreme, a apărut o femeie. Se uita la mine cu ură. Am ridicat mâinile în semn că nu sunt înarmat. Aceasta a strâns în grabă droaia de copii și a plecat bombănind asupra lor, dar cu spatele în direcția în care mergea. Știam că are arc cu săgeată și nu voiam să am parte de asemenea înțepătură. Trebuie să vă spun că ai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sacul fără fund, pleacă de parcă n-ar fi fost, mă uit zăpăcită în jur, nu îndrăznesc să mă mișc, bătrânele trec în șir indian pe lângă mine, apleacă ușor capul, au priviri curioase de parcă aș fi picat de pe lună, una îmi strânge mâna cu înfrigurare, la alta îi văd lacrimile curgându-i pe obraji, eu stau țeapănă, mă aștept să fiu bătută de Silvia dacă fac un gest nepotrivit sau dacă mă voi mișca fără aprobarea ei. Bărbații trec fără să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmpină cu un aer vesel. "'Neața", răspunde Zinzin. Are ochii neverosimil de verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc. Sunt activista de la județ, trimisă să-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep", spune Zinzin strângând mâna celeilalte femei. "Sunt bucuroasă să cunosc o activistă atât de distinsă. Sunt inginera agronom". În fond, nici nu am nimerit atât de rău", își spune Zinzin. Putem face o mică vizită la grajduri până femeile vor pune masa", spune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai putere. Chiar dacă actualii demnitari sunt cam lepădați, ei știu că unui tânăr cu studii serioase în străinătate nu-i va sta în cale nici Comunitatea europeană, nici poporul sărăcit și prostit până peste poate. Miliardarii tranziției au știut să strângă bani, să umfle sentimentul național până a plesnit, dar și să-și asigure o descendență beton. Până se vor limpezi lucrurile și în biata noastră țărișoară, e cale lungă și timp berechet de furat. Dar ne-am pierdut în filosofii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dar viața ei arată ca un maraton, unul fără spectatori și fără lauri, cu multă oboseală și cu și mai multă tristețe. Și-a poleit viața, cum făceau străbunii ei, pentru a nu ajunge să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste trupul ei desenându-i silueta într-un arc de uimire. Azi pare atât de uimit... Are senzația că doar azi o vede pentru prima oară. Are un fel de duioșie pe care nu a simțit-o până acum. O strânge în brațe cu un fel de grijă. "De ce am impresia că ți se destramă sufletul"? Apoi, pe neașteptate, își prinde capul în mâini, se răstoarnă pe spate și spune aproape cu lacrimi în ochi: "Dumnezeu mi-e martor că nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sufletul"? Apoi, pe neașteptate, își prinde capul în mâini, se răstoarnă pe spate și spune aproape cu lacrimi în ochi: "Dumnezeu mi-e martor că nu vreau să-ți fac niciun rău". Se întoarce din nou spre ea și o strânge cu disperare în brațe în timp ce o întreabă: "Ce faci tu cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la rând, făcea rost de locurile cele mai bune, stăteau în lojă, pe locurile oficiale, chiar se lăuda cu asta, îi șoptea la ureche: "am pupat un fund de activist și am primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face liniște, o liniște nefirească, cei din jur îi privesc încremeniți, o bătrână cu un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe lespezile de piatră, toate acestea sunt familia ei, viața ei, au făcut parte din viața ei, dar ea a încălcat interdicția de a părăsi peștera doar la anumite ore ale zilei, și nu mai departe de un cerc foarte strâns din jurul peșterii. Ceea ce i s-a întâmplat aseară este pedeapsa pentru încălcarea interdicției, trebuie să rabde, cu timpul se va face bine, are ierburi uscate, se va tămădui, dar acum mai bine să stea aici în preajma Mariei, să prindă puteri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
douăzeci de minute până la plecare, trebuie să-mi omor timpul cu ceva, azi am una din zilele mele bune, de dimineață m-am sculat cu soarele în nas și cu un fel de bucurie idioată în vene, îmi vine să strâng în brațe pe toată lumea, deși nu am niciun motiv de fericire idioată, un tânăr se uită peste ochelari la mine și mă întreabă "it's OK?", casc ochii la el și îi răspund: "it's OK", nu înțeleg nici eu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este fără întoarcere, cerul e înalt și pustiu, își simte pieptul strâns într-un cerc de foc, îi vâjâie capul, băiatul cel mare a plecat din țară fără să se uite înapoi, i-a spus din pragul ușii: "Mă duc, mamă, unde văd cu ochii, nu are de ce să-mi pară rău
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a chemat-o la Paris, împreună cu orchestra, voia să reorganizeze ambasada de acolo, pe alte principii, un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu uita să-i scrie, chiar dacă îi răspundea scurt, ocolind angajamentele, acum, după patru ani, îi spunea că el nu are emoții pentru ea, îi venea să se bage în pământ, îi venea să se spânzure, îi venea să-l strângă de gât, dar nu a făcut nimic din toate acestea, s-a uitat îndelung la el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar trebui să-i înfigă un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oblânc, am pus între ele cârpe să nu sune și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu tună: - Strângeți corturile! Porunca bulibașei străbătu repede de-a lungul poalelor pădurii, împânzite de sălașele abia întocmite, oamenii șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întregul trup. Dintr-o pornire, care se afla dincolo de ea, făcu câțiva pași prin încăpere întinzând mâinile amândouă către acesta, gata-gata să-l îmbrățișeze. Voia să-l ia sub aripa ei, să audă din gura lui cuvântul mamă, să-l strângă tare, tare lângă ea, să-l contopească cu ființa sa. Mihăiță însă evită întâlnirea. Alergă către Ina, cerându-i prin gesturi fără cuvinte ocrotire. Rafira ca intrată în transă, neizbutind să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
urbei. Ceea ce părea însă a fi neobișnuit era prezența zecilor de țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o afecțiune ce venea din dragostea ei față de copilul pe care îl adusese pe lume. Rafira, când întâmplarea o găsea de față, privea scenele ce se derulau între Ina și Vișinel cu o indiferență simulată. Nu rareori inima i se strângea de teama că într-o zi își va putea pierde copilului ei drag. În același timp avea un ochi mereu pus pe chipul lui Mihăiță pe care îl îndrăgise și ar fi vrut atât de mult, dacă nu avea cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui Vișinel. La început mai greu, dar cu timpul Vișinel acceptă să stea câteva ore cu Mihăiță, bucurându-se de prietenia acestuia. Ina și Alex urmăreau din umbră, cu discreție și vădit interes, fiecare scenă, discuțiile celor doi, cu inimile strânse de o emoție nemăsurată pe care însă nu și-o puteau exterioriza. Ori de câte ori se apropia încheierea unei zile, Vișinel începea să se agite. Voia să părăsească cât mai repede această casă și să plece la șatră, unde i se părea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spate o piatră de moară mai mare ca a voastră pe care am s-o duc, mai greu ca voi la anii mei, dar nu este altă cale. Voi ați înțeles, mo! După cum li se întipărise pe față întreaga suferință strânsă în câteva cuvinte de bulibașă, se vedea limpede că n-au înțeles, dar trebuia să accepte cele spuse de staroste. Rafira, încercată de îndoielile care-i frângeau sufletul, slobozi câteva cuvinte încărcate de o durere sfâșietoare: - Cum să-mi las
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putea să-i șteargă din catastif oribila crimă pentru că ea, Ina, nu avea puterea nici s-o ierte, nici să uite fapta săvârșită de cea pe care o considerase tot timpul cea mai bună prietenă. Gândurile înfurtunate făcuseră un gard strâns în jurul Inei și al lui Alex. Cei doi nu vedeau nici o portiță prin care să iasă din această îngrădire. Nu se întrevedea o rezolvare rezonabilă de împăcare a părților, o deplină conciliere. Ina se gândea în același timp și la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ce întârzie atât de mult Mihăiță, când alți candidați ieșiseră doar după câteva minute. * Când Mihăiță slobozi vioara, vădit epuizat în urma concentrării la maximum, pentru execuția acestei piese muzicale, profesorul îl chemă lângă masa unde se afla întreaga comisie, îi strânse mâna și-i spuse: - Sper ca după deliberarea comisiei să devii studentul nostru! Am certitudinea că în dumneata se află un virtuoz în devenire. Ceilalți membri ai comisiei repetară gestul de a-l felicita pe tânărul concurent. Mihăiță salută respectuos
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ordine! Ești mare, domnule! Te poți considera student. * Acasă îl aștepta pe Mihăiță o altă bucurie nesperată, o surpriză care avea să-i transporte pe toți membri familiei într-o nevisată lume a bucuriilor. Din puținii lui bani, din economiile strânse de-a lungul a câțiva ani, într-o taină desăvârșită, Vișinel comandase la cel mai bun lutier din Reghin o vioară pentru a o oferi drept cadou lui Mihăiță, pentru prietenia caldă, afectuoasă ce i-o arătase de-a lungul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]