3,258 matches
-
putea lua legătura cu ocupanții altei camere, care se puteau afla tocmai atunci În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și a măsurătorilor, s-a dovedit imposibil de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore În șir, cu zidul deschizându-se Înainte și Închizându-se În urmă, până când am fost aruncați la loc În camera noastră. Prin tunelul de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
niște puști subțirei, cu o Înfățișare ștearsă, nebătătoare la ochi, strecurându-se ca niște umbre prin sistemele de protecție ale site-urilor. Ei bine, nu. Majoritatea arătau ca În reclamele la aftershave-uri: proaspăt bărbieriți, cu zâmbete mortale și bărbii dârze străpungând aerul asemenea provelor de crucișătoare. „E noua generație de hackeri“, mi-a șoptit Olaf, În timpul primei mele vizite. „Nu e unul acolo care să n-aibă două-trei operații de prelungire a penisului. Acum, de când cu virtualul ăsta, nu mai trebuie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași. Ridic privirea să văd cine va intra, dar atunci, ca și cum visul și-ar consuma de fiecare dată combustibilul În același punct, mă trezesc. — Interesant. Mai vezi ceva În cameră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de primire. Pornind de la plita de lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în care, simbol al inimilor înamorate, erau înfipte săgeți. Pe umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune lui Hans să se schimbe chiar aici, în fața lor. El nu vrea, pentru că are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l înconjoară că omul trebuie să acționeze, să acționeze și iarăși să acționeze. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces lung și chinuitor. Ar prefera să ucidă alte ființe, dar încă nu‑i anotimpul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când persoana iubită devine infidelă. Însă teama de a fi suspectat în realitate, poate chiar fără să fie vinovat, inhibă multe hotărâri privitoare la Sophie. Anna nu simte absolut nimic după acest șoc, doar Hans, cu iubirea lui, poate să străpungă această amorțeală, dar din păcate, el nu face acum decât să încalce jurămintele de fidelitate față de Anna. Viile din al nouăsprezecelea district vienez au pierit în depărtare, iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
urla securistul școlii. Bej s-a oprit, Însă numai după ce a ajuns În budă și s-a proptit cu spatele-n ușă. Pârvu Împingea ușa cu umărul, lovea cu picioarele, noi eram ciorchine În spatele lui. Până la urmă a reușit să străpungă baricada, a intrat peste Bej. N-a reușit să-i facă mare lucru, a ratat cea mai mare parte din lovituri. Bej a reușit să se strecoare afară, pe hol, unde eram noi, și frica i s-a transformat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se frige. Ar fi timpul să se izbăvească de chinuri printr-o lovitură de stilet. Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a înjunghiat, propriul său venin l-a ucis repede. Cules cu vârful pensetei, așezat pe un așternut de nisip proaspăt, mortul reînvie o oră mai târziu ! Zdravăn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a cerut apă, și ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
i-a sfărîmat țeasta capului. 54. Îndată, el a chemat pe tînărul care-i purta armele, și i-a zis: "Scoate-ți sabia, și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: "L-a omorît o femeie." Tînărul l-a străpuns cu sabia, și a murit. 55. Cînd au văzut bărbații lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. 56. Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucizînd pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea pe toți să se uite la cer, speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să zică vorba asta. Nu-i Învățase nimeni cuvinte prea multe, iar ceea ce pusese Moru la cale Îmi era tot mai limpede de acum. - Tu, am Întins mâna spre șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț bun de străpuns. Iar tu, l-am arătat pe cel mai În vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu putere, pentru că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce m-au străpuns cu sulița aia micuță... - Ei Îi spun săgeată, i-am zis. - Bine. După ce m-au străpuns cu săgeata, m-am rostogolit până la apa care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce m-au străpuns cu sulița aia micuță... - Ei Îi spun săgeată, i-am zis. - Bine. După ce m-au străpuns cu săgeata, m-am rostogolit până la apa care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale și, până să ajung Înapoi la ele În sat, apa mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
volbura din jur prinse să ne răsucească, dar atunci auzii șfichiuitul săgeților: stk, stk, stk! Am ridicat una din blănurile acelea și m-am acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul lui Enkim sub ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți - se răsucea cu totul În jurul suliței ce-i țepuise botul, izbind cu coada și tresărind de parcă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă din pruncia ta? Iar N’jamo: - Măi Krog, măi, las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea s-o abată peste țeasta meu și atunci, rămas bun preacinstite oaspete ale meu, Krog, după cum mi-ar fi urat Gupal. Dar, o săgeată Îi străpunse uriașului fruntea, trântindu-l pe spate ca pe un brad retezat. - Și vezi de blestematul ăla de Logon, Kikil! Nu-l lăsa să fugă! strigă din nou glasul bine cunoscut. Aș fi putut să-l strig, dar nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul În cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el, se apără ușor cu sulița, abia răsucindu-și brațele parcă. În clipa următoare Însă, mușchii i se Încordară, iar Scept țâșni precum o săgeată azvârlită din arc. Nu Întinse sulița decât puțin, dar fu cât pe ce să-mi străpungă inima. M-am răsucit precum o frunză bătută de vânt și am scăpat de lovitură. Atunci, m-am folosit de elanul lui și, continuând să mă răsucesc, i-am repezit bâta spre coapsă. Scept se aruncă Într-o parte Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nou ale noastre, nu vor muri nicicînd. Îl auzeam acum vorbind despre războaiele de demult și despre dureri vechi, acuzînd prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]