4,708 matches
-
Fereastra se-nchisese foarte repede la loc și se-acoperise sub ochii mei de flori de gheață, pentru ca viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna tatălui meu, și un tramvai străvechi se apropia încet, clătinîndu-se pe drumul lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca să-i uit apoi pentru atât de lungă vreme. Ființa cu cozi împletite stângaci, în rochița cu un desen în piept, știam acum, eram eu. Acum îmi aminteam (dar se numește amintire leșinul acela, topirea aceea în chinul nostalgiei?) pozele străvechi din pachetul pe 179 care-l găsisem cu doi ani în urmă, ciudatul capriciu al mamei de a mă îmbrăca, până la patru ani, numai în fată, ezitările ei de mai târziu de a-mi vorbi despre primii ani ai mei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se cocea. Era pustiu. Era doar marea, tumult de ape ale lumii, adunate la un loc, fără somn, fără vise, fără oprire. Pe cer plutea o teracotă albastră și o oglindă ovală plină de amintiri fabuloase, nespuse, ca niște cronici străvechi, ascunse În memoria ei fără limită, scrise pentru oameni și vremuri care aveau să vină cândva. Femeia urcă lin, cu sfială, cu iubire, arcușul pe corzi... Și veni muzica aceea... Acest film de desene animate nu a fost văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai părea dezgustătoare, ci minunat de perfectă: reprezentanta unei rase detestate, proscrisă și exilată În canalele de scurgere, care excela În arta supraviețuirii Încăpățânate, dăruită cu o agilitate și o șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea acestei rase, umilința și urâțenia ei, rezistența uimitoare cu care fusese binecuvântată să trezească În noi oroarea? Oroare dusă până la instinctele ucigașe pe care simpla sa prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Care a fost condamnată să se fărâmițeze În nenumărate Întruchipări imperfecte, efemere, cu toate că ea e perfectă, veșnică și unică. Numai Într-o asemenea dimineață de iarnă, cu acest voal nupțial de lumină transparentă, la care se referea probabil expresia aramaică străveche „strălucire divină“, numai atunci se Întoarce pe pământ și se arată ochilor tăi care știu să vadă, bucuria primei atingeri. Totul revine la starea sa de puritate. Totul e ca În ziua creației. Într-o clipă dispare de pretutindeni vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țipătoare. Pe pervazuri se vedeau borcane de sticlă În care erau puși la murat castraveți În sare, cu usturoi și frunze de mărar și pătrunjel. Fima avu deodată sentimentul că locurile acelea guturale, construite În jurul unor curți interioare cu puțuri străvechi de piatră pentru colectat apa, locurile acelea care emanau mirosuri de carne friptă, ceapă, mirodenii, coptură și fum, Îi ofereau răspunsul direct și simplu la Întrebarea pe care până acum nu reușise deloc s-o formuleze. Dar simți ceva asaltându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Imaginea mă făcuse să ies din propria-mi fantezie ca prin burlanul îngust al unui iglu, din pozele cărții în peisajul înzăpezit, în neatinsa depărtare a câmpiei care se întindea înspre pădure ca o imensă halcă de pământ din ere străvechi. Rostogoleam bulgărele de gheață și când mă îndreptam înspre școală și, bucuros că nu eram obligat să observ pe nimeni, îl ascundeam în spatele unui zid ca să-l scot din nou la iveală după ore. Dar cu fiecare zi care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mi le opresc. Literele pe care trebuia să le învățăm în noul an școlar și care purtau numele de Fraktur arătau ca niște piloni de fier. Caracterul lor puțin pedant demonstra o „origine solidă, de viță veche“; ajunseseră din vremuri străvechi în noile noastre manuale, poate din Cöln-ul mamei, unde în salon priveau portretele Carolinei și al lui Wilhelm S. de deasupra unui șezlong verde-auriu, dar la fel de bine puteau să provină și de pe stâlpii de afișaj, de pe care se instiga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
terasa pe care petrecea ceasuri numeroase și unde cina În majoritatea serilor, datorită vremii neobișnuit de frumoase, se bucura de o priveliște ce ar fi putut ieși de sub penelul unui maestru flamand sau italian. În dreapta orașul Rye, Împrejmuit de zidul străvechi, cu secțiune conică, deasupra căruia se Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
destinația finală, supraviețuitorii și morții - omul de lângă mine - au fost descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista aici, i-a sortat pe cei răniți ușor și pe răniții grav. O privire era de ajuns. Cât de repede mergea! Meißen, străvechiul oraș cu dom rămas în chip miraculos în picioare zăcea în lumina matinală a unei dimineți de primăvară. La fel ca în cântec, toate păsările erau deja aici. Lacomi, unii dintre răniți, printre care și eu, au întins mâinile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu eram parcă picat din lună. El, care a reușit chiar să-și vândă cocoașa cu profit, avea o sumedenie de idei la îndemână; mie nu-mi veneau decât gesturi neîndemânatice și de aceea lesne de înțeles greșit. Lui, trucurile străvechi ale artei seducției îi țâșneau de pe buze cu un farmec irezistibil; eu puteam fi auzit doar înghițind în sec, reținându-mi vorbele. Oh, de-aș fi fost și eu obraznic precum Oskar! Oo, de-aș fi fost și eu spiritual ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărți. Cumpărasem cu bani puțini un sac de dormit dintr-un magazin în care se vindea echipamentul casat al US-Army. Și ghete din vremurile marșurilor existau acolo, iar acum ele urmau să fie tocmai bune ca ghete de drumeție. Urmând străvechiul impuls german, ața mă trăgea, precum odinioară pe teutoni, pe împărații dinastiei Hohenstauffen și pe nemții cu sentimente pioase față de artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tânărului. Cel puțin, așa am apreciat eu, subtil cunoscător al fizionomiilor, și, cufundându-mă În fotoliu, i-am cerut, printre vălătucii albăstrii ai fumului, să-mi vorbească despre izbânzile sale. Interesantul chip negricios i s-a luminat. Am ascultat atunci străvechea poveste a scriitorului care se luptă cu lipsa de Înțelegere a burghezului și trece peste valurile vieții purtându-și himera pe umeri. După ce dedicase câteva cincinale farmacopeei montane, familia Bibiloni izbutise să treacă dincolo de fruntariile orașului Catamarca, avansând până la Bancalari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă paște ca pe un praf triumfal ca pe o noapte ce-a lăsat în urma marilor bătălii, boala unei ființe agitate-n clopotele unei speranțe... Târziu își vor aminti de noi cei ce Vor veni să ne sacrifice într-o străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
valoarea cărților. Toate sunt valoroase în felul lor. Și computerul este folositor, firește, pentru că îmi oferă posibilitatea să călătoresc pe toate meridianele, virtual. Am văzut cum arătau strămoșii noștri, cât de viteji erau în luptă, ce ocupații aveau oamenii în străvechi timpuri, cum trăiesc cei de pe alte continente, cum arată o junglă, un deșert etc. Dar câte n-am văzut! Câte lucruri interesante! Și, totuși, cartea rămâne pentru mine un prieten de nădejde pentru că, asemenea unui prieten, te însoțește oriunde. În
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
la noi În mileniul trei despre televizor și realitate și informație și moartea culturii, de parcă s-ar descoperi cine știe ce continent spiritual, arcul voltaic, America. Uite de cîte ori a fost descoperită, dragile mele cititoare, pînă și de americani. Destul de Întristător străvechiul fenomen actual pe care sîntem obligați să-l inventăm și să-l trăim, care ne arată ca un ecou, ca picătura chinezească, de argint, În creștet, că experiența n-are nici cea mai mică legătură cu realitatea chiar dacă-i similară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capetele firelor de iarbă ce se-nfioară, vede-o păsărică, surîde, și din acest pasaj noi Înțelegem prin sală sau unde ne aflăm În nemernicia noastră că-i un om excesiv de sensibil, dar Într-o clipită Își Întoarce privirea spre pădurile străvechi ce ascund dușmanii nespălați de secole ce-i stau În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un tabel care urma să fie arătat globului ocular al planetei. Fireasca dezbinare Își croiește iarăși drum prin aceste zile sărite de pe linie. Studenții și muncitorii. Intelectualii și muncitorii. Intelectualii și intelectualii. Muncitorii și muncitorii. Țăranii beau, după o tactică străveche. Și, deasupra portocalelor, salamului și nevrozei, ca un nor staționar, mizeria și AND-ul abjecției și-al unei violențe de neînchipuit. Descoperirea cu stupoare a caracterului belicos al unui popor considerat de propria-i istorie drept o culme a blîndeței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se numesc danezi de la daci. Că dacii sînt geți. Că aristocrații spanioli pur sînge nu sînt decît cei care se trag direct din daci și-o pot demonstra cu acte. Ceilalți, nici pomeneală. Că indienii se duceau din cele mai străvechi timpuri să se roage pe VÎrful Omu. Redactorul aducea, pe un ton electrocutat, argumente extrase din opere străine, În special germane, scrise Încă din secolul trecut, adică irefutabile. Descoperirea colosală a operelor străine era că noi avem sare. În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cap, așa că șerpii Îi mușcă pe amîndoi, că tot se iubeau, sau scena asta cu mușcatul s-a petrecut Înainte să intre În colibă și să se trezească cu indianu-n față, care-i vraci și-i face bine cîntîndu-le un străvechi hit comanș cum i-a cîntat și lui Mulder la ureche În Dosarele X și l-a vindecat, și din nou merg cu mașina, otrăviți de reptile, de s-ar zări și luna tăiată-n două și vrăjitoarea călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pune Însă capac oricărei luminițe de speranță este coloana sonorizată. În plin mister asiatic cînd, din fericire, nu pricepi bine ce se-ntîmplă nici prin subtitrare, cînd doar săbiile lungi de samurai sclipesc În puterea nopții de smaragd, se aude un străvechi cîntec japonez, din care distingi următorul refren: „I don’t want to say goodbye, baby“. Cu toate astea, baby ne spune goodbye și pleacă-n lume cu el, pentru că I love you so much, the end. Cel puțin așa cîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcut următorul drum cu bicicleta până la fermă și am deschis ușa grea cu balamale ruginite spre interiorul întunecat al staulului, am descoperit că noul meu refugiu fusese dotat cu un birou ( de fapt, cred că era un banc de lucru străvechi) și un scăunel de lemn și că becul atârnat cu o sârmă de grinzile acoperișului era ocrotit de un abajur verde decolorat. Și acela a fost doar începutul. Pe parcursul verii, mi-am dus toate cărțile și obiectele de decor preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încălzească la foc. Nu vom ști de ce până ce nu va fi citit testamentul. Poate că după ce domnul Owen va urca să se schimbe, fericitul eveniment sar putea avea loc. — Corect, spuse Michael. — Iată, ți-a sosit taxiul, spuse Hilary când străvechea și deteriorata siluetă a majordomului Pyles apăru clătinându-se. El și Michael porniră încet pe scară. Lipsit de experiență în flecăreli cu servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Viv stătea Încordată, urmărindu-i cum duc resturile, apoi se duseră În bucătărie și o lăsară singură. Ușile casei erau masive și Înăbușeau orice sunet; camera părea liniștită și groaznic de lipsită de aer; lămpile de gaz șuierau, iar pendulul străvechi, aflat Într-un colț, ticăia. Se părea că sunetul ieșea cu un mare efort, se gîndi ea - de parcă mecanismul i se Înțepenise la domnul Mundy; parcă era și el apăsat de atmosfera de modă veche la fel ca ea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aranjează amicu’ ăl mai bun, ha ha. Duncan Închise ochii. Cine oare mai era treaz, se gîndi el, În toată clădirea? Poate că doar ofițerii. Îi auzeai cum treceau: Înainte și Înapoi la fiecare oră, ca figurinele dintr-un ceas străvechi. Aveau pantofi moi, dar făceau să sune culoarul din metal: un sunet rece, care te Îngheța, urmat de o bătaie, ca pulsul sîngelui Înghețat. În timpul zilei nu-i prea auzeai, poate că era prea multă gălăgie atunci; lui Duncan i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]