6,493 matches
-
să urmezi sfatul lui Themison. Degeaba se autointitulează „învingătorul medicilor“ și critică tot ce zic ceilalți... Ferește privirea în lături. — Este riscant, mai ales după o anumită vârstă, ca oamenii să se spele cu apă rece. — Aha! scoate Livia un strigăt. Aruncă o uitătură victorioasă înspre soțul ei. Augustus închide ochii obosit. Pe fața lui trasă, mustăcește însă un zâmbet ascuns, care îl încurajează pe Antonius Musa să continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strecurat cu pași de lup în urma lui Parthenicus. — N-am nici un minut pentru voi, îi avertizează imperios. Arată cu mâna spre camerist: — Bărbieriți-l mai bine pe Parthenicus, că a ajuns să semene cu un țap african. Servitorul scoate un strigăt gutural și-și acoperă speriat cu mâna cele câteva firișoare de păr din bărbiță. — Hai, hai, îl liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-o ocolească. Se uită însă în altă parte, ca să nu fie nevoită să pedepsească. Dar, când ajunge în dreptul ei, perdeaua este brusc dată în lături. Mișcarea neașteptată o face pe Vipsania să întoarcă capul fără să vrea. Scoate un strigăt nearticulat. Dezgustul și oroarea i se opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alege niciodată calea scurtă și dreaptă a adevărului. Minciuna și duplicitatea fac parte din natura lui și îl împiedică să se comporte normal... O mână grea se lasă brusc pe umărul ei. Întoarce ochii și-și stăpânește cu greu un strigăt de spaimă. Claudius Nero a intrat pe nesimțite în sală fără să fie anunțat și acum e lângă ea. Ce păzesc cei trei nomenclatori care au listele cu invitați? Vai! Își mai înghite uimirea încă o dată. Este și istoricul Titus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a citit în stele, clatină la rândul ei disprețuitor din cap Vipsania. Agrippina răspunde, accentuând pe fiecare silabă: — Mi-a șoptit o păsărică cum că i-ați făcut farmece și împă ra tului, să moară mai repede... Antonia scoate un strigăt înăbușit. Astfel de vorbe îți pot aduce condamnarea la moarte. Paloarea Aemiliei Lepida îi scoate și mai mult în evidență vâ nătaia de pe obraz. Domitia nu se lasă însă impresionată și scuipă cu ură: — Germanicus va ajunge la domnie nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcuse el socoteala. Chipurile, o fetiță moartă. Durerea din abdomen se accentuează. Genunchii îi tremură. Dacă totuși copilul trăiește...? O fetiță, ziceau. După cât sunt de mincinoși, ar putea fi chiar și un băiat. Fiul lui Nero... Încetinește pașii, atent la strigătul de alarmă dinăuntrul său. Flaccus s-ar putea să știe. E omul Liviei, care-și bagă coada peste tot. Imposibil să nu fi mirosit ceva. Chibzuiește adânc. Mai bine își moderează tonul și împotriva lui Flaccus Vascularius. Va răsuci cuvintele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a fost asta? întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cochiliei, dar nu nuanța florii-soarelui, ci mai atenuată sau mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
circ și staționează ore de-a rândul în for și în temple, s-o vadă trecând. În castre de asemenea, când e prezentă - și parcă înadins vine întotdeauna după el cu copiii în mijlocul armatei - pretoriul se umple de mulțime și strigăte de slavă, încât uneori cete compacte de oșteni trebuie să-i risipească pe cei mai turbulenți cu lovituri de vergi și sulițe întinse. Este evident că afecțiunea oamenilor pentru Agrippina nu se datorează decât în mică măsură popularității lui de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui mic Marte răz boinic. Germanicus nu mai este însă atent la ei. A apucat-o pe Livilla de mâini și o învârte în jurul lui, făcând-o să zboare de la pământ. Nici nu bagă de seamă că gestul lui stârnește strigăte de admirație în rândul puștimii adunate ca la urs. Cum o lasă jos, fetița aleargă, țopăind veselă într-un picior, și-i ia pe toți la pupat: trece de la doici la preceptori, pe urmă la frații ei Nero și Drusus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vergile sunt tăiate din mesteacăn. Acest arbore galic este uimitor de alb și de fin. Mlădios din cale-afară, se îndoaie și se împletește extrem de ușor. Dar și ustură unde lovește. În fața lui aleargă alți doi bărbați și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt ca el nu are voie să vadă pe cineva muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continui să-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne giugiulim în nisip, cu strigăte de încurajare venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
miazăzi, ca și la miazănoapte, ape cât vezi cu ochii. Samuraiul cunoscu astfel pentru prima dată în viață nemărginirea oceanului. Privind marea, înțelese de asemenea și că valea în care trăise nu era decât un bob de mac. Scoase un strigăt de uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și el pe punte. Acest bărbat slab și posomorât nu-și mai lua nici el ochii de la priveliștea maiestuoasă a oceanului. Ce mare mai e și lumea asta! Însă vântul smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Am strigat la ei prin întuneric să nu iasă pe punte. Dacă ieșeau pe punte fără frânghii de salvare cum erau, fără îndoială că aveau să fie măturați de valurile ce năvăleau înăuntru peste bord și azvârliți în larg. La strigătul meu, Tanaka Tarozaemon veni în fugă pe culoar cu sabia. Am țipat la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați pe scară. Negustorii șovăiră, dar se opriră. Corabia începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și pe ceilalți. Toată suflarea de pe vapor se înghesui pe punte. Câteva balene înaintau în larg în șir indian. Ba se scufundau, ba pluteau printre valurile negre. Pentru o clipă au dispărut în valea dintre valuri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ape, de lângă ea, spinarea alteia se înălța dintre valuri cu un nou jet de apă. Balenele se zbenguiau astfel fără să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu putea fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul Nishi scoase un strigăt de uimire. E mai înalt chiar și decât Fuji? Velasco se întoarse către tânăr și îi zâmbi cu milă. Firește că e mai înalt! Se numește Popocatepetl. Emoționat peste măsură, Nishi repetă cuvintele pe care le mai spusese și altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cereau să le vadă săbiile și spuneau că seamănă cu iataganele turcești în formă de semilună. Ca să-i distreze, Nishi Kyūsuke a așezat o hârtie groasă pe tăișul săbiei și a tăiat-o mișcând lin sabia. Toți au izbucnit în strigăte de admirație. Am așteptat să treacă furtuna și abia apoi am plecat din Saint Tropez, dar cele două zile petrecute acolo au adus pentru prima dată pe fețele până atunci întunecate ale japonezilor câte un surâs firav ca un soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se iscă rumoare. Se deschidea poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu să cânte Vidi aquam de Înviere. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! Strigătul se auzi mai întâi într-un colț, apoi se răspândi în toată bazilica, se transmise mai departe prin mulțimea adunată în piață și în curând se transformă într-un singur glas puternic. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! În clipa aceea, Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea, acum Sfatul Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria lor n-avusese nici o însemnătate și că nu folosise la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]