4,034 matches
-
în urma progresului, industrial sau comercial, atâta vreme cât vor sta degeaba o treime din an. Sau suprimarea zilelor de sărbătoare, sau sărăcirea continuă! Capitolul 8 Finanțele Abuzuri ale regimului precedent • Un sistem nou • Nu a avut succes • A cui e vina? • Țăranul strivit de impozit • Proprietarul privilegiat • Greșelile comise • Cum se pot repara? • Vechi exacțiuni • Casieri îmbogățiți prin comision și remize • Noi măsuri • Eșecul modelelor Nu abordăm decât cu circumspecție, dacă nu cu teamă, acest capitol dificil și riscant; dificil, deoarece există atâtea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
doamna K..., întâlnind-o pe Bl..., se opri brusc și îi aruncă adversarului său feminin o privire de dispreț suprem, încât aceasta, zăpăcită, cu brațele și limba paralizate, nu îndrăzni să facă niciun gest. Marea doamnă se regăsise și o strivise pe prostituată. Tânăra femeie cu trei soți • Urmarea unei a treia căsătorii • Euridice pierdută, o regăsim la băi Citam, semnalând abuzul divorțului, răspunsul unei foarte tinere femei ce se căsătorea a treia oară, răspuns foarte neliniștitor pentru viitorul soț. Iată
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ramurile administrative, și crea dispoziții legale acolo unde nu rămâneau decât rămășițele confuze ale unor legi ieșite din uz. Fu și o nenorocire, în sensul că nu favoriza decât clasa superioară și jertfea clasa inferioară împovărând-o cu impozite, că strivea țăranul care nu-și avea decât propriile brațe și îl exonera pe proprietarul care avea totul; în fine, acest regulament avu neajunsul de a fi impus cu forța, în prezența baionetelor străine. Astfel, sub aspectul unei aparente îmbunătățiri, tindea să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu admirație de marii matematicieni ai Antichității, dar și de ai noștri, de pildă despre Gh. Țițeica, pe care îl diviniza, dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pilda, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dă seama că se află în posesia adevărului. El nu e auzit chiar dacă se exprimă. Nu-l crede nimeni, sau zice că a auzit și el asta de undeva. El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împrejurărilor, toate acestea apar mai târziu. La optsprezece ani mă îmbăta iluzia libertății mele absolute și surâdeam de blândețea și puritatea lui Gulliver; nu-l înțelegeam bine! Să câștigi de partea ta oameni pe care ai fi putut să-i strivești, fiind niște ticăloși, mi se părea desigur ușor de făcut când ești un uriaș conștient de forța ta, dar când adversarii sunt egali în putere, încearcă deci... Nu-i câștigi niciodată, încearcă să rămâi prieten cu un ticălos. Cu câți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace în două volume, pline de chenare și prinți desenați în câteva linii și prințese care semănau unele cu altele, băgate în text, cu un Napoleon strivit de pălărie... Abia citeam un capitol, că se termina fără înțeles, aruncîndu-mă în altul pe care îndată ce începeam să-l descifrez., apătea o literă mare înflorată și o prințesă necunoscută intra în scenă... mon cher prince... Austerlitz... drapelul... împăratul Alexandru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a țâșnit spre cerul neschimbat. Și eu râd, râd cu hohote, uite-l cum se zvârcolește în veșmântul acela pe care-l urăsc, ridică puțin capul, mă vede, pe mine, pe stăpânul lui înlănțuit și atotputernic, de ce îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd ziua când cele ce trebuiau împlinite s-au făptuit și pretutindeni în deșert, la multe ceasuri depărtare, jur-împrejur, șacalii adulmecă văzduhul încremenit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură umedă strivea orașul și pădurea nemișcată. Acum aștepta la ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dansat prea mult, domnu' d'Arrast. Toată noaptea. Acum obosit. Bucătarul porni din nou, cu același pas grăbit și sacadat, nu ca un om ce ar vrea să înainteze ci ca unul care caută să scape de povara ce-l strivește, de parcă ar fi nădăjduit că, alergând, o va face mai ușoară. D'Arrast se pomeni, fără să știe nici el bine cum, la dreapta bucătarului, sprijinindu-și abia simțit mâna pe spatele acestuia și mergând alături de el, cu pași mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în piață, în larma clopotelor și a pocnitorilor, printre două șiruri de oameni tăcuți, care-l priveau cu uimire. Înainta cu același pas năvalnic, și mulțimea se despicase în două, deschizându-i o cărare până la biserică. Greutatea începea să-i strivească țeasta și ceafa dar izbuti să vadă biserica și, în fața ei, racla, care părea că-l așteaptă. Mergea într-acolo și trecuse de mijlocul pieței când, dintr-o dată, fără să știe de ce, o coti la stânga, părăsind drumul bisericii și silindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bucuria întâlnirii, voința și visarea, dar nu știm să ne armonizăm după muzica sufletului... Nu întotdeauna pașii ascultă muzica. Forțăm pe undeva, lucrurile; ne luăm la întrecere cu timpul, lumina, pacea, și când suntem în vârf ne credem infailibili. Orgolioși, strivim sub pași, partenerul de lângă noi. Nici geniile nu rămân în vârful piramidei; li se frâng aripile de la picioare și cad pe pământ. Până își revin, trebuie să construiască pas cu pas, înainte și înapoi, ca și cum atunci ar învăța tangoul. Unii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
curat, ca o gazdă primitoare îi poftești pe umărul drept, să se odihnească pe gândurile tale, pozitive. Dar ei nu pot ține pasul cu tine rămânând ancorați undeva, într-un labirint, oricâte încercări de bunăvoință ai face, vor să-ți strivească chiar aripa pe care le-ai împumutat-o. Pentru adăpost și-au construit colivii din poleieli amăgitoare; firele sunt împletite din orgolii bătute cu pietre de trufie ... Dacă teau prins în lațul pe care îl țin întotdeauna la îndemână, libertatea ta
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fluturi se scaldă tremurând, zboară descătușați către lumină și aerul de neiertat al iernii îi transformă-n țurțuri, curgând doruri la streașina ochilor mei, neîncetat... Stare 4 timpul se scurge siluit de clipa singurătății... bogația clipei o simt atunci când, îmbrățișați, strivim timpul sub noi... Stare 5 Aș vrea să mușc din timpul inutil petrecut pe muchia unei zile fără tine... Să-mi iau repaosul binemeritat când sunem împreună, strivind în palme stele. Stare 6 Stăm spate în spate la o distanță
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
se scurge siluit de clipa singurătății... bogația clipei o simt atunci când, îmbrățișați, strivim timpul sub noi... Stare 5 Aș vrea să mușc din timpul inutil petrecut pe muchia unei zile fără tine... Să-mi iau repaosul binemeritat când sunem împreună, strivind în palme stele. Stare 6 Stăm spate în spate la o distanță de ani. Uitarea a prins rădăcini nu ne mai găsim amintirile. Ele au stat cândva agățate într-un vis pe care l-a omorât trădarea... Stare 7 Am
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
N-avea curaj să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn, strivită între trupurile balansând în ritmul autobuzului care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la atelierul de lăcătușerie, la magazinul de mobilă. Își vede, pentru o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă, găsești altă iubită, mergi mai des la cinema. Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și Ortansa strivește mucul țigării în scrumieră. Mai bine află date despre Manole : locuiesc într-o singură cameră. Ei doi și băiețelul. Orice apropiere trebuie programată dinainte, îndelung pregătită. Se încălzește apă, se așteaptă să adoarmă copilul. Al cărui pătuț se află la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pahar de nes. Cu celălalt în mâna dreaptă, se așeză pe scaun. Strecură la loc, în sertar, borcanul negru MOCA și borcanul alb ZAHĂR. Își aprinse țigara. Sorbiră cafeaua rece, plăcută, reconfortantă. Fumară țigara cancer până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se afla în picioare, în fața sa. Buzele umezite, crăpate peste dunga dinților albi, ascuțiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fiecare om poate muri cu credința că s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi însă niște stăpâni urâți au trimis robii să moară ferecîndu-și lanțurile!... Atunci? în mijlocul vălmășagului de crime, ce mai poate cumpăni o crimă micuță, care-ți strivește ție sufletul? Cui îi mai pasă aici de sufletele noastre? ― Atunci urmează să...? întrebă repede Bologa, care începuse să asculte și n-avea puterea să aștepte. ― Să mergi unde vom merge toți, zise Klapka grav, cu o resemnare îndurerată. Să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Criminale!... O, o!... Vasăzică asta ți-e vitejia?... Uite pe cine am propus eu pentru medalia de aur! Poftim!... Medalie de aur!... Glonte, nu medalie... Îl împroșcă cu o privire grea de ură și dispreț, apoi deodată îi întoarse spatele, strivind între dinți o înjurătură și smucindu-și mustața cu mâna dreaptă mică, grasă, încărcată de inele, ca o mână de femeie cochetă. Bologa rămase senin, nemișcat și cu gândul mereu că trebuie să-l convingă. Furia generalului îi făcea bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și-și goli buzunarele. Un soldat îi luă mărunțișurile din mâini și le puse pe masă. Varga se uita pe sub sprâncene. Liniștea prizonierului îl supăra. Vru să ordone soldatului să controleze dacă... Pe urmă își mulcomi mânia printr-o înjurătură strivită în dinți, se așeză și cercetă pe rând toate lucrușoarele. Când dădu peste harta cu pozițiile, nu se mai putu stăpâni. Sări în picioare și, arătînd-o lui Bologa, strigă: ― Dar asta? În ochi îi fulgera dispreț și ură și triumf
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
desigur, o oază în veșnicia mea de plictiseală. Cậteva atingeri au fost de ajuns ca sămi dea iluzia că văzduhul flutură cu îngeri... Nici măcar nu știu de-ai să citești întậmplător rậndurile acestea. Eu voi fi cea care voi fi strivit cea dintậi visul sub picioare. Nu voi păta niciodată cu vorbe ceea ce ne-a fost drag și te voi iubi mereu, fără cuvậnt, sub lumina plină de mister a slovelor mele, scăldată în apa visurilor lumii ca într-un petec
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Bastilia ce cade Și poporul muge falnic, ca un ocean trezit; Sfarmă tot și pe-a lui valuri, ce le urcă cu mândrie, El înalță firi cumplite, cari-l duc, o vijelie, Să îngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit. Și prin negrele icoane unor zile fără frâuri, Unde viața e-o scîntee, unde sânge curge-n râuri, Palid, adâncit, sinistru, trece tigrul Robespierre; Și privirea-i sângeroasă s-alintează ca spre pândă; Căci ce scrie e-o sentință, ce gândește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
geometric al marilor nostalgii. Nostalgia locurilor natale ne-au transmis-o, probabil, păsările călătoare. Titlul post-mortem înseamnă mintea cea de pe urmă a semenilor. Episodicul om își înfige marile speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului. Trecutul nu înseamnă numai putregai ; viitorul nu e doar lumină. În doar câteva secole, aberanta centură de castitate a dispărut din muzee. Nu putem defini timpul pentru că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în aria ta? 13. Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei. 14. Dar struțoaica își încredințează pămîntului ouăle, și le lasă să se încălzească în nisip. 15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare. 16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum. 17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]