4,124 matches
-
despre necesitatea unei schimbări, te agăți mult prea mult de el, îmi spusese ea, îl strivești ca pe un bulgăre de pământ, trebuie să slăbești strânsoarea, dar, în clipa în care o slăbisem, îl prinsese ea, trăgându-l în urma ei, strivindu-ne pe toți ca pe niște bulgări întunecați de pământ. Ating cearșaful de pe partea patului pe care dormea el, pentru o clipă am impresia că oasele sale lungi se odihnesc alături de mine, cufundate în somn, nu am voie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
3 mitropoliți, la cei doi adăugându-se I.P.S. Daniel Ciobotea, când era încă la Iași și apoi când a inaugurat postul de radio Trinitas de la Vaslui, pregătesc o carte amplă deci, acum, informații puține. Ca simplă observație: I.P.F Daniel strivește cu inteligența Sa, cu erudiția, cu personalitatea Sa. I.P.F. PATRIARH DANIEL VIZIONAR Patriarhul Daniel, pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea, (n. 22 iulie 1951, satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș) este actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
misandria” sunt prejudecăți și nimeni nu le sancționează, ar fi ridicol. Atâta doar că „misandria” cam lipsește, iar misoginismul există în exces. Fără alternative parteneriale și de competiție cu șanse egale, bazate pe respect pentru persoana celuilalt sau celeilalte, misoginismul strivește femeile ca femei. Ele capătă ca rețetă de succes modelul „fâță”, supusă preaplecată sau lucrătoare mută. Sunt obligate să îl urmeze pentru că accesul lor oriunde este mediat de bărbați. Ei au pâinea și cuțitul aproape în toate domeniile, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o întâlnire asemănătoare a fost și cea cu Magda Cârneci. Celelalte întâlniri nu au avut loc dincolo de cercul asumat al teoreticienelor feministe, mai ales din zona științelor sociale, adică în „mediul proxim”. Poate, ca mulți alții, trăim mult mai îngust, striviți de nevoile propriilor domenii și instituții, tot mai puțin prezenți măcar ca spectatori în celelalte chipuri ale culturii. Istoria a dovedit însă că m-am pripit în judecățile mele. Societatea noastră era și este încă prea saturată de alte nevoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vedere moral (în etica datoriei). Nu știu dacă este corect și din punct de vedere intelectual. Este însă genul de glisare pe care ești obligat să-l practici... Cred că mulți oameni din generația mea sau din cea apropiată sunt striviți de faptul că sunt obligați să își asume prea multe responsabilități deodată. În plus, nici nu se întâmplă încă un schimb eficient între generații, în așa fel încât noi să trecem puțin la lucruri ceva mai soft, pentru că suntem deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
au fost solidare până acum în privința politicilor pentru femei. Adesea nici nu au astfel de politici, în afară de împrumuturi normative europene, impuse, de altminteri, prin Aquisul comunitar. Când în campania electorală de la alegerile locale au apărut multe candidate, ele au fost strivite de mașinăria misogin-patriarhală a presei ori de lipsa unei agende privind interesele politice ale femeilor, încât nu le-au votat nici femeile, de lipsa lor de pregătire politică feministă, inclusiv de lipsa de fermitate feminină, de împrumuturi macho. Acum suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
impact mai mare asupră-i decât trezirea, mai mare decât vederea lumii natale. Se prăbuși, păru să se dezumfle, că-și pierde puterile. Brusc, gravitația artificială, întreținută în stație îi păru de trei ori mai mare decât pe Pământ. O strivea, iar salteaua pneumatică pe care se odihnea se umfla în jurul corpului său, amenințând să o sufoce și să o sfarme. Meditehnica privea în continuare semnalizatoarele, nimeni nu spunea nimic. Cincizeci și șapte de ani. Visase timp de mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aceea a unei fetițe înfricoșate. Își împreună brațele în jurul gâtului lui Ripley și porni să plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul ei. O legănă în brațe murmurându-i cuvinte de alinare. Apoi închise ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de Burke, el o trase pe Vasquez departe de tambuchiul de intrare. Caporalul se uită spre postul de pilotaj și strigă cu vocea care-i mai rămăsese. ― S-o ștergem! E liber în spate. ― Am plecat! Ripley lovi comenzile și strivi acceleratorul. Vehiculul blindat mugi și vibră dând înapoi iute pe rampă... Se prăbuși o ladă și Hudson fu acoperit de un maldăr de materiale. Comtehul înjură și dădea din mâini să se elibereze, fără să-i pese dacă erau rații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț. Hicks îi privi și încercă să-și ascundă dezamăgirea. Cunoștea deja răspunsul la întrebarea lui, dar tot o puse. Poate se înșela. ― Muniții? Vasquez scutură din cap și se prăbuși într-un fotoliu. ― Erau stocate în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zări pe Newt încovoiată pe pupitru. O dădu la o parte pe fetița care se rostogoli pe sol. Simultan, ridică arma și trase în cel de-al doilea parazit. Acesta nu avusese timp să se degajeze de masa care-l strivea. Corpul artropodului explodă într-o jerbă de acid care atacă numaidecât pupitrul, podeaua. Gorman se aplecă peste Ripley și prinse capătul cozii monstrului. Asemenea unui herpetolog în fața unui boa constrictor încolăcit în jurul crengii lui favorite, el îndepărtă apendicele caudal de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca într-un vis. Din cauza epuizării i se părea că zboară la câțiva metri deasupra podelei metalice. În urmă, regina trăgea de sacul abdominal sfârtecat, de care apoi se debarasă. Înălțată pe picioare, aidoma unei coloane de templu, înainta greoaie, strivind mașinile, coconii, lucrătorii, tot ce se găsea în calea ei. Ripley se folosea de aruncătorul de flăcări pentru a degaja culoarul pe care mergea. Când ajunse în dreptul liftului de mărfuri, rezervorul aparatului era gol. Platforma pe care venise era distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în brațe și strigă: ― Pornește, Bishop! Ansamblul nivelului inferior al stației dispăru într-o sferă infernală în expansiune, iar solul începu să erupă. Pământ și metal laolaltă se dezintegrară. Propulsoarele navetei furnizară forța de împingere maximală, iar accelerația rezultată le strivi pe Ripley și Newt în scaunul lor. În aceste condiții nu mai era vorba de o plasare normală pe orbită. Bishop menținea întreaga putere a motoarelor pentru a permite navetei să se ridice în pofida uraganului. Ripley simți cum întregul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei gros izbea în flancurile și pântecele mașinii fără să o distrugă. Ripley para loviturile și riposta prin croșeuri. Dădea înapoi încărcătoarea și pornea mersul înainte astfel încât brațele mașinii sale să fie plasate între ea și regină. În timpul confruntării, ele striveau lăzi, aparate și alte mașini mai mici: tot ceea ce se nimerea în calea lor. Buncărul era zdruncinat de tumultul luptei necruțătoare dintre cei doi dragoni. Închizând mâinile ei mecanice puternice pe două dintre cele patru membre anterioare ale creaturii, Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cei doi titani se prăbușiră, întregul buncăr se învârti în ochii disperați ai lui Ripley, dar rămase lipită de scaun datorită chingilor de siguranță. Mașina, biomecanoidul și vietatea umană se rostogoliră în puțul rectangular al sasului. Încărcătoarea căzu peste extraterestru, strivind o parte din torsul său și imobilizându-l sub greutatea ei. Acidul se scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
această lume la televizor în fiecare zi, nu se poate spune că nu știu ce se întâmplă. Sigur, ei nu înțeleg, dar nici noi nu prea înțelegem. Numai că ei pot reacționa foarte violent la spectacolul unei globalizări care pare că-i strivește. Poate că globalizarea modelului economic american va produce în timp o lume ceva mai puțin săracă, dar acum decalajele sunt incredibile... S.A.: ...și accelerat crescătoare. M.I.: Da. Dar chiar dacă nu vor mai crește sau dacă vor crește mai lent, căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
plăcut și unele complet ridicole. Le amestec și vă las dumneavoastră plăcerea să le împărțiți în bune și „nebune“: „Becul din tavan se aprindea și se stingea și camera era luminată difuz de fosforescența produsă de sânii și pântecul Doinei strivindu-se și frecându-se de spinarea lui Robert, într-o mișcare încrucișată cu mișcarea circulară a șoldurilor lui Robert deasupra soră-si.“ - Radu Aldulescu „I-ar fi supt degetele de la picioare, unul câte unul, apoi două câte două și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
vreo explicație, devenind violent. I-am întrebat cum și când i s-a declanșat boala, primind un răspuns de-a dreptul uluitor: pe când avea vreo 7-8 ani, asistase îngrozit cum bunica lui, pe care o iubea foarte mult, a murit strivită de un tren, iar după teribilul șoc suferit, a început să urască trenurile, dar și să se teamă de ele. Cazul s-a considerat soluționat, dar eu nu eram încă mulțumit, dacă se poate folosi acest termen. Voiam cu orice
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
roman muzical? Nu știu dacă e chiar muzical. Dar polifonic, da. Pe scenă, intră În dialog toate instrumentele. Acordeonul și trompeta, dar și flautul ce hipnotizează masele pe terasa Corso. Și pieptenele, și beschia, și clopotele, și frunzele de arțar strivite Între buze, și iarba dracului... Ca să nu mai vorbesc de burlanele ce străjuiesc acoperișurile caselor, sau de liniile de Înaltă tensiune, de șinele de cale ferată, de trăsnetele și fulgerele ce se propagă din senin... Cât privește Marșul și Aria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
-se să o părăsească (până se făcuse prea târziu) fusese acel ceva prea-puțin ca să te poți despărți de el: acel ceva făcut cu mânurile lui, Înălțat, nu doar cu-sacrificii, ci cu-un-sacrificiu: un flăcău care scotea piatră pentru temelie fusese strivit de o surpare a chetrăriei. Pantelimon Severin Îl chema. Deși trecuse de șaptesprezece ani, la intervențiile repetate (și Înflăcărate) ale tatei, obținuse dispensă de vârstă ca să intre la școala Normală din Orhei. Desigur, după studii, În Mana noastră avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să-ți urce mintea la cap, să Înveți să gândești!» Atunci Sapșa se dă Înapoi doi pași, scoate Naganul din toc: «Pentru ce-ai spus acum, te pot Împușca pe loc, tovarășii m-ar felicita, m-ar răsplăti că am strivit o năpârcă regalistă, un șarpe burghezo-moșieresc! Dar vreau să-ți arăt că noi, internaționaliștii, revoluționarii, noi nu suntem ca voi, boerii antisemiți!» Făcuse spumă la colțurile gurii, spuma se făcuse caș - dacă mi-ar mai fi fost elev, i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să strivească, să nimicească, să distrugă, să ardă? Tata oftează, tace o vreme, apoi reia, privind În pământ: - Nu știu dacă ți-a povestit careva din noi cum, al doilea lucru pecare l-au făcut Rușii, după ce ne-au ocupat, după primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
buhnitura, abia după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori mama, presimțind ce avea să vină, auzind șuierătura, mă silise să mă culc, apoi se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe un copil? Când mă ridic, Încă miorlăind, trebuie să ocolesc cioburile unei vaze de sticlă, spartă. Prin ușa salonului, deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, În iarbă, pe Întins. Sunt atât de deși plumbii galbeni În iarba verde, Încât nici tălpile mele desculțe și, orice-ar zice: de copil, nu se pot strecura fără să-i strivească - de aceea Încep adunatul de pe margine; Doamna și cu mama de la rădăcină Încoace. Doamna este și ea Învățătoare. Și directoare-Înlocuitoare - ca mama. A fost colegă cu mama la Normala de la Chișinău. Domnul ei a fost coleg cu tata la Normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cam Înăbușă. După aceea zice că ea-i degerata, s-o des, eu, care-s a treia fată, cea de deasupra. Așa mai merge, dar când mă pune pe mine dedesubt, iar nu-mi place, se lasă prea grea, mă strivește. Într-o dimineață mi-a zis să-i intru eu sub cămașa de noapte - nici așa nu mi-a plăcut: nu-i o poziție bună. I-am și spus. Și ea m-a Întrebat care-i poziția de-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]