4,463 matches
-
S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge - Amurgul de lebede pune culori; De sineală, de aur, de sânge. Uitate, statuiele albe privesc
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tristă. Orașul doarme ud în umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea, - Case de fier în case de zid, Și porțile grele se-nchid. Un clavis îngînă-ncet la un etaj, Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj - Stropii sar, Ninge zoios, La un geam, într-un pahar, O roză galbenă se uită-n jos. Plumb de toamnă De-acum, tușind, a și murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat... - Tu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
târfa sexuală a Liviei, dar cel ce obținea în mod sistematic mai mult din aceste contacte era tot Deggle, așa că lucrurile nu stăteau cum credea el. Deggle stătea întins pe o canapea acoperită cu brocart. — Aici nu mai încape nici strop de îndoială, a rostit el tărăgănat. Livia Cramm este un monstru. Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Atunci. Cu mult timp. înainte. Să decazi de la încrederea absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o ghicitoare, cu ajutorul căreia putea să aprofundeze cunoașterea dimensiunilor. Gândește-te numai: dacă n-aș fi făcut-o, dac-ar fi învins febra imediat, nu și-ar mai fi răpus monștrii. De ce ar fi ceva irelevant? Virgil medită. — Există un strop de adevăr în ceea ce spui, zise el. Dar nu știm dacă trebuia neapărat să învingă acei monștri. Acum, că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, chiar și el va spune că trebuia. Dar poate că n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
demult. — Ei, mergem? întrebă Virgil Jones. Așa, dintr-odată, Vultur-în-Zbor își petrecu brațul stâng peste brațul drept al lui Virgil și plecară pas la pas, tovarăși de arme, în întâmpinarea destinelor lor separate. Luna răzbea palidă prin ceață și împrăștia stropi albi de lumină pe creștetele lor în mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a vieții ei ordonate. Irina îi răspunse cu un zâmbet răutăcios: — Draga mea, vezi prea multe în povestea mea. E doar o poveste, atâta tot. Poveștile sunt niște chestii complet lipsite de importanță. Așadar, de ce nu ne-ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una, prefer oricând frumusețea ordinii în locul chipului boțit al vieții. Dumneata ce-ai de spus, domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
placă prea tare oferta, spuse ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
M-am gândit eu c-o să vii, spuse Liv cu o voce egală. Virgil Jones fugea de colo colo pe micul platou și mormăia ceva pentru sine. Din când în când se oprea, închidea ochi și strângea din pleoape până când stropi de umezeală începeau să-i curgă pe la colțuri, iar el rămânea cu gândurile paralizate. Apoi deschidea ochii, clătina din cap și continua să scotocească iar poarta continua să-i alunece printre degete. Liv spuse: — își închipuie că eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu se mai obosi să-și analizeze motivele, dar își dădu seama că venirea ei îl bucura. în ceea ce-o privea pe Media, fața i se luminase brusc. Prepelicarul spuse: — Ea nu. Doar tu. Vultur-în-Zbor găsi în el un strop de putere. — Surioară, zise. Tu trebuie să mă conduci la Grimus. Nu merg dacă nu vine și ea. Așa că va trebui să ne iei pe amândoi. Nemulțumită, Prepelicarul cedă. — Urmați-mă, spuse ea. Vultur-în-Zbor apucă strâns mâna Mediei. Forța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Clerkenwell. Mă întâlnesc cu un prieten care lucrează acolo. — La ziar? — Chiar acolo. Dar mă-ndoiesc că se citește așa ceva în cercul tău de prieteni. Nu își întoarse privirea. —Ce ai vrea să spun, Sam? a zis el cu un strop de asprime în voce. Că la bancă citim Herald și alte jeguri de stânga numai când rămânem fără hârtie igienică? —OK, am spus-o ca să te sâcâi, am zis blând. Cred că mă așteptam să te simți vinovat. Adică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în gura deschisă și el a lins bulele cu o limbă nerăbdătoare, ținând ochii închiși. Șampania îi făcea buzele să pară umede și umflate, strălucind în lumina lunii de parcă erau date cu gloss. Stând călare pe el am scurs ultimii stropi din sticlă, privindu-l cu dorință. —Dumnezeule, i-am spus, arăți atât de bine încât te-aș mânca! Vocea i se îngroșase, mâinile ajungându-i sus pe coapsele mele, dezbrăcându-mă de rochie, ghidându-mă înspre gura lui. —Tu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plată; arăta de parcă nici nu terminaseră oamenii lucrul la un capăt, că au și început cu celălalt, precum Forth Bridge. Mi-am parcat camioneta pe aleea ce ducea către casă, alături de ultimul model de jeep Toyota, care nu avea nici un strop de noroi care să-i strice aspectul vopselei mov mat. Cel mai îndepărtat colț de țară în care fusese era Hyde Park. Suki avea o Honda decapotabilă; consideram a fi de râsul lumii să ai jeep în oraș, doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușor înainte și înapoi. Ne-am ținut imediat de bară, briza ridicându-mi părul de pe gât de parcă ar fi fost mâna cuiva. În plus, Richard a fost minunat cu mine, a spus Geneviève, întorcându-se la subiectul inițial, sorbind ultimii stropi de Pimms. Minunat. Nu l-aș fi putut pune să treacă prin așa ceva, nici măcar pentru Dominic. Scandalul i-ar fi dăunat extraordinar în carieră. —Nici pentru Dominic? am întrebat ca un ecou. A ridicat din umeri, acea mică și înțelegătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
destul de tare. Jumătatea feței unde mă lovise se umflase, strângându-mi ochiul, așa că trebuia să privesc chiorâș ca să văd, și mai bine nu mă gândeam la ce pățiseră coastele mele. Îndepărtând orice gând, m-am concentrat cu totul asupra unui strop de agresivitate și i-am dat un șut prin rotire, care a ajuns fix deasupra genunchiului drept, dându-l într-o parte în timp ce glezna mea dreaptă s-a întors spre spatele gleznei lui drepte, aruncând-o în cealaltă direcție, forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apăsat mai tare peste genunchiul lui. Mă durea și pe mine, dar îl făcea pe el să plângă de durere. —Belinda, stai deoparte! a strigat. Mă descurc singur cu nenorocita asta mică. Naiba să-l ia, acela a fost ultimul strop. Ajunsesem lângă tejghea, cu corpurile prinse lângă ea; uitându-mă în sus după o armă, am văzut tocătorul pe care îl folosise Belinda să-și taie mărul exact lângă margine. În grabă, m-am întins după el, l-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mă las mistuit cu dăruirea unor nemaipomenite avânturi. Nici măcar nu sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o vedenie? — Nu. Vedenia ți-am adus-o eu și te așteaptă jos, dacă ești bun. L-am condus pe bătrînel Într-o celulă lugubră pe care Fermín și Rociíto o Împodobiseră de sărbătoare, cu cîteva lumînări și cu cîțiva stropi de parfum. CÎnd dădu cu ochii de abundenta frumusețe a Afroditei noastre jerezane, chipul bătrînelului se lumină de paradisuri visate. — Domnul să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o pânză întinsă de un alt gând aruncat în afară ? Sunt omul fără chip, fără nume și fără idol, dar nici măcar gândul meu nu vede stele dacă nu există lumină pe care gândul meu sau gând străin o va face stropi de lună . gândul meu a obosit, căci nici el nu-i rotund și pământ, și negru rămâne ochiul și amorțită mâna . Sunt omul fără chip, fără nume și fără idol, și fără gând .
Noaptea şi omul fără chip. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_839]
-
Motto: „A îndruma pe cel care învață este la fel cum ai face o maioneză: trebuie să-i administrezi sfaturi precise, apoi să adaugi uleiul, strop cu strop, dacă adaugi prea mult, prea repede, dacă te grăbești, atunci mintea se taie cunoștințele se separă de cele experimentale și ești pe cale să produci ( sau să devii ) mai degrabă un învățat decât un practician.” G. CLAXTON PREFAȚĂ O
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
Motto: „A îndruma pe cel care învață este la fel cum ai face o maioneză: trebuie să-i administrezi sfaturi precise, apoi să adaugi uleiul, strop cu strop, dacă adaugi prea mult, prea repede, dacă te grăbești, atunci mintea se taie cunoștințele se separă de cele experimentale și ești pe cale să produci ( sau să devii ) mai degrabă un învățat decât un practician.” G. CLAXTON PREFAȚĂ O lucrare interesantă
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
de conversații cât se poate de interesante... Materia nu există sau, dacă există, arată cu totul altfel decât o vedem. Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-a apărut stropul ăsta din nimic? Poate a transpirat ceva? Poate a ieșit la suprafață o bulă? Cine a creat-o decât un spirit cuprins de nebunie!? Sau, dacă n-a creat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau, dacă există, arată cu totul altfel decât o vedem. Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-a apărut stropul ăsta din nimic? Poate a transpirat ceva? Poate a ieșit la suprafață o bulă? Cine a creat-o decât un spirit cuprins de nebunie!? Sau, dacă n-a creat-o nimeni, ci ea a apărut așa, cu de la sine putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În dubă pentru tulburarea ordinii publice sau chiar pentru atentat la bunele moravuri. Stomatologul era prudent. Nu se expunea decât Într-un loc pe care-l cunoștea, ca pe chipul ospătarului ce-i turna șampania În cupa de cristal. Din pricina stropilor de apă, dar poate și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]