5,950 matches
-
pe drum, parcurgând vreo douăzeci de km, dar ursoaică pe gustul lui nu găsise încă. Obosit fiind de atâta colindat, se așezase pe gheață să-și facă un plan de supraviețuire. Foamea îl măcina, dar era și frânt de oboseală, suflând din greu pe frigul aspru. Scruta cerul, era senin, azi nu ningea, nu era nici viscol, dar îl orbea lumina reflectată de calotele glaciare. Își închise un minut ochii ca să-i deschidă brusc din nou. Auzul lui fin îi semnala
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și urșii polari, Brum-Brum, apoi încet-încet topindu-se, se desprinse o bucată mare de gheață din el și porni singură, într-o călătorie nesfârșită spre sud. În acest timp agricultorii împrăștiau peste tot semințe de iarbă, vântul îi ajuta și sufla semințele, și pe meleagurile mai îndepărtate, păsările mai ciuguleau și ele din acestea dar duceau pe aripi și în cioc și spre alte zări, ca să prindă viață stratul cel verde, mângâierea pământului. Oamenii care cutreierau lumea în căutarea unei țări
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Și trăiră tot așa... o lună... trei... cinci. Trecură prin prima lor iarnă În Michigan. O noapte de ianuarie, puțin după ora unu. Desdemona Stephanides doarme, cu mult urâta pălărie YWCA pe cap, ca s-o ferească de vântul care suflă prin pereții subțiri. Un calorifer electric oftează și pârâie. La lumina lumânării, Lefty Își termină tema pentru acasă, ținând caietul pe genunchi și creionul În mână. Din perete se aude ceva: un foșnet. Ridică privirea și zărește o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În timpul săptămânii. Părintele Stylianopoulos, cu un kalimafkion Înalt pe cap și cu o cruce mare pe piept, veni acasă la ei la ora zece dimineața. După ce se spuse o rugăciune, Sourmelina Îi aduse preotului o lumânare arzând pe o farfurie. Suflă În ea, fumul se ridică și se Împrăștie, iar părintele Stylianopoulos rupse lumânarea În două. După aceea toată lumea ieși afară pentru a Începe procesiunea către biserică. Lefty Închiriase o limuzină pentru acea zi și deschise ușa ca să intre soția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe clape. Și apoi, subjugat de un impuls de nestăvilit, se aplecă În față și, presând cu capătul ca o pâlnie al clarinetului genunchiul lui Tessie, suflă o notă lungă. Fata scoase un țipăt și Își retrase genunchiul. ― Ăsta a fost un Re bemol, spuse Milton. Vrei să auzi un Re diez? Tessie Încă Își mai ținea mâna pe genunchiul care zumzăia. Vibrația clarinetului Îi trimisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care marca sfârșitul fiecărei zile și stuful prin care Își respira Întoarcerea la viață În fiecare dimineață. Ați auzit de artiști ai instalațiilor? Ei bine, Obiectul era o artistă a exhalațiilor. Avea un repertoriu Întreg. Era Suflul Deviat, În care sufla politicos fumul prin colțul gurii În altă direcție decât spre interlocutor. Mai era Gheizerul, când era furioasă. Mai era Doamna Dragon, când scotea câte-un fuior pe fiecare nară. Și Reciclarea Franceză, când dădea drumul fumului pe gură ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Așa că - făcu o pauză - te-aș ruga să mă verifici tu. Nu știam ce să spun, așa că n-am spus nimic. ― E prea scârbos? ― Nu, am spus În cele din urmă. ― Bine. Fii atentă. Se aplecă spre mine și-mi suflă o dată În față. ― E OK, am spus. ― Bun. Acum tu. M-am aplecat și am expirat În nasul ei. ― E bine, a spus ea hotărâtă. OK. Acum putem să mergem la petrecere. Până atunci nu mai fusesem la petreceri. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-au mai Întors. Jimmy și Phyllis Fioretos. Gus și Helen Panos. Peter Tatakis. Buickurile au plecat de pe Middlesex, lăsând În urmă un gol apăsător În sufrageria noastră. De atunci n-au mai fost mese de duminică. Nici bărbați năsoși suflându-și nasurile ca niște trompete În surdină. Nici femei care să mă piște de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei târzii. Dar, mai ales, n-au mai fost dezbateri În sufragerie. N-au mai fost certuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiectul se Îmbrăcase și acum stătea În fața oglinzii, trăgând de niște coji de pe obraz. Își trecu peria prin păr și-și dădu cu un balsam pe buze. Apoi se apropie de mine. Veni foarte aproape. Își deschise gura și-mi suflă În față. ― E bine, am spus și m-am Îndepărtat. ― Nu vrei să te controlez și eu? ― Nu, mulțumesc, am spus. M-am hotărât ca, dacă Obiectul avea să mă ignore și să flirteze cu Rex, s-o ignor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus Rex, râzând. Obiectul Încă se mai ținea de el, ca s-o protejeze. ― Vrei să tragem o Împușcătură? a Întrebat-o Rex. ― Ce-i aia? ― Fii atentă. Se Întoarse cu fața spre ea. ― Unul deschide gura, iar celălalt Îi suflă fum Înăuntru. Te amețești În ultimu’ hal. E super! Rex Își băgă În gură capătul aprins al țigării. Se aplecă spre Obiect. Se aplecă și ea În față. Își deschise gura. Iar Rex Începu să sufle. Buzele Obiectului Obscur formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gura, iar celălalt Îi suflă fum Înăuntru. Te amețești În ultimu’ hal. E super! Rex Își băgă În gură capătul aprins al țigării. Se aplecă spre Obiect. Se aplecă și ea În față. Își deschise gura. Iar Rex Începu să sufle. Buzele Obiectului Obscur formau un oval perfect și În acel gol, În acea țintă, Rex Își direcționă fuiorul de fum cu miros de mosc. Vedeam coloana năvălind În gura Obiectului. Dispărea În gâtul ei ca apa Înspumată a cascadelor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chibrit? Cronicare, mă surprinzi! E Diavol Verde! Arde totul. Cortul ăla era ignifug. Asta e o zonă de conflict, din punctul lor de vedere. Ce rost avea să-și facă comandamentul de operații într-un cort care putea oricând fi suflat de vânt? În plus, nu lasă nimic inamicului. Toată lumea stătea cu respirația la gură pe măsură ce ultimii Gardieni se suiră în camioane și închiseră ușile. Apoi, soldații din tancuri ieșiră din ele și se refugiară toți patru în cabinele tirurilor. Imensele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nici o importanță. De altfel, oamenii de aici nu erau la fel ca În viața normală. Muzica urma să răsune dintr-un moment În altul. În chioșcul cu o mulțime de ornamente și coloane subțiri, muzicanții În uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite În galben erau așezate În jurul chioșcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nici o reacție din partea împăratului. Continuă așadar: — Salarii substanțiale, plătite în numerar. Parcurge cu ochii câteva rânduri și rostește apăsat: — Ocupanții celor mai înalte funcții provinciale, guvernatorii senatoriali din Africa și Asia primesc fiecare câte un milion de sesterți. — Un milion?! suflă Augustus uluit. Face un efort și se stăpânește. Încearcă să bagatelizeze: — Bine, bine, dar e vorba doar de câțiva oameni. Ți-i număr pe degetele de la o mână. Libertul imperial continuă imperturbabil: — Celelalte poziții senatoriale ... — Gata, gata, se impacientează Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
banii, și dacă mai e ne voie plătește din caseta mea personală. Ianuarius își înghite suspinul. — Iar pentru spectacolul de circ, transmite-le lui Dolabella și Maluginensis ca pe lângă suma alocată de la tezaur să mai scoată și ei ceva! — Cui? suflă uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama și reia un pic mai molcom: — Tot trebuie să-și sărbătorească preluarea funcției la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că Asinius Gallus s-ar îndupleca să se despartă de a sa pentru un milion de sesterți, dar n-a găsit până acum momentul să-l abordeze. Nu e cazul să întârzie prea mult, pentru că deja regele Juba i-a suflat recent una de sub nas licitând dintr-un foc 1 200 000. Este în stare să meargă până la un milion și jumătate. Să se termine odată cu povestea asta și o să-i facă propunerea lui No mius. Dar mai întâi, bineînțeles, va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a lăsat manipulat de acest nemernic care i-a răpit tot ce avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a fost dat să trăiască vremuri extrem de tulburi. Câți indivizi ambițioși nu s-au folosit de numele Senatului și al poporului roman pentru a-și masca dorința de dominație! Dar atât el, cât și Asinius Pollio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Aeserinus! Își astupă panicată gura cu mâna. A uitat de ei. Băieții trebuie c-o așteaptă deja și treapădă de nerăbdare. Se întoarce către slujnică și-i poruncește pe grecește ca să fie sigură că înțelege: — Nu care cumva să sufli cuiva vreo vorbuliță despre porcăria asta! Cu ochii măriți de spaimă, fata încuviințează. O izgonește apoi cu un gest mânios. Nu mai are nevoie să fie însoțită. În public, Gallus s-a ferit până acum s-o provoace. Urcă treptele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o singură bucurie, dacă o are și pe aia. Ține la viață. Însă în sens negativ. I-e frică de efort, de moarte, de durere, de umi lință, de trai prost... Observă fără să vrea că necunoscuții au dispărut. Ră suflă un pic mai ușurată. Măcar atât...! Sallustius tocmai îi asigură cu un aer bonom: — Chiar dacă Pollio l-a acuzat pe nedrept pe unchiul meu că a încurcat termenii pentru traversare pe mare și pe uscat 1, eu nu-i port
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Marte? Măcar amfiteatrul de acolo este din piatră și marmură. Aici predomină lemnul. Bine măcar că structurile din subsol și zidurile mari de temelie echilibrează cât de cât presiunea exercitată asupra centrului de periferia acestei construcții uriașe și vechi. Parcă suflă din corn, șoptește Pusio lângă el. Să fi venit deja timpul pentru probarea armelor? Tare aș vrea să văd și eu cum se face, rostește rugător. Rufus nu e atent la el. Nerăbdător, tânărul îl împinge cu umărul și se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la un asemenea spectacol, îl aude pe german spunând. Ce să zic? se strâmbă în sinea sa. În ținuturile voastre sălbatice, puii de barbari or vedea sânge doar la maturitate... Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt. Ca romanii ăștia, cărora a ajuns să li se pară sub dem nitatea lor să îndure asprimea serviciului militar și-i caută prin tot imperiul pe cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-una singură? Pusio se uită la el perplex câteva clipe. Răspunde cu glas nesigur: — Bucurie... sau mânie? — Vezi? se chinuie Rufus să surâdă. Și bucuria, și durerea sunt ca apa care se pierde în pământ sau ca vântul care suflă printre frunzele pădurii... Pusio îi întoarce vexat spatele. La rândul său, Rufus renunță să-l mai stârnească, chiar dacă i place să vadă cum belește prostește ochii la el. Între timp, febra a pus stăpânire în totalitate pe amfiteatru. Ciulește și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrangea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele ale țăranilor Oșlobanu, Trăsnea și a altor personaje prezente
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pentru femeie, care nu vroia, până la urmă, decât să vadă filmul. ― Dar n-o faci cum trebuie, a insistat colegul meu. Mama mea fumează, și numai când nu tragi iese așa de mult fum. Pun pariu că nu-l poți sufla pe nas. Am încercat să suflu fumul pe nas, n-am reușit, am strănutat, dar tot nu s-a întâmplat nimic. ―Vezi, ți-am zis eu că nu poți să tragi în piept. ― Ba să vezi că pot, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urmă, decât să vadă filmul. ― Dar n-o faci cum trebuie, a insistat colegul meu. Mama mea fumează, și numai când nu tragi iese așa de mult fum. Pun pariu că nu-l poți sufla pe nas. Am încercat să suflu fumul pe nas, n-am reușit, am strănutat, dar tot nu s-a întâmplat nimic. ―Vezi, ți-am zis eu că nu poți să tragi în piept. ― Ba să vezi că pot, am zis eu și cu un gest pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]