KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică privirea și observă o imensă oală cu capac purtată până în celălalt capăt al sufrageriei. Uite, vine felul următor. Când ajunsese la jumătatea pulpei de iepure cu curry, Rebecca aude lângă ea o tuse discretă. — Ce este, Pyles? — Dacă se poate, aș vrea să vă spun ceva în particular, doamnă Winshaw. E o chestiune destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și e greu să-ți dai seama dacă încă se adresează oaspeților sau dacă vorbește singură. Sus pe scara lungă și șerpuitoare, sus pe scară, la rugăciunea de seară. Se întoarce și nu mai încape nici o îndoială că întrebarea următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am avut un zbor oribil. 3 La masa din sufragerie ar fi stat confortabil douăzeci de oameni. Cei patru se înghesuiseră la un capăt, sub bolțile acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu prea aveau ce să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fi acceptat. Dar acum se pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc. Dar ea ieșise deja. După ce își termină treaba, Phoebe se spălă, se îmbrăcă și ajunse în sufragerie taman când Pyles strângea farfuriile și castroanele. — Speram să mănânc și eu ceva, spuse ea. — Micul dejun a fost servit, răspunse el fără să-și ridice privirea. Ați venit prea târziu. — Aș putea să-mi prăjesc puțină pâine, dacă există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ne pierdem jumătate din timp luptându-ne cu țăcăniții ăia de ecologiști. Sunt bune, nu? Se referea la ouăle proaspete de prepeliță, introduse în ardei verzi și roșii copți, care constituiau apertiviul. Henry și Dorothy luau împreună cina într-o sufragerie privată din Heartand Club. — Printre altele, despre asta voiam să-ți vorbesc, continuă Dorothy. Am aflat niște povești de groază din America. Ai auzit de un medicament numit sulfamidă? — Nu cred. La ce e bun? — Este de neprețuit pentru fermele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
devină clare când toți patru ne-am așezat să cinăm împreună în acea primă seară de marți. Era rândul lui Joan să gătească. Am avut la masă avocado umplut, piure de morcovi și orez brun, urmat de pesmet de revent. Sufrageria era mică și ar fi putut fi chiar plăcută dacă s-ar fi făcut puțin efort în acest sens: așa cum era, am mâncat la lumina orbitoare a unui bec atârnat de tavan și sub privirile mustrătoare ale câtorva afișe - toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
s-a dovedit a fi total inofensiv. — Am chef să joc Rolurile. E nemaipomenit! Și de data asta, împotivirea noastră a fost ineficientă; deci după ce s-au strâns farfuriile, ne-am pomenit că așezăm tabla de joc pe masa din sufragerie și ne disputăm rolurile. Până la urmă, Phoebe urma să fie domnișoara Scarlet, Joan, doamna Peacock, Graham, pastorul Green, iar eu, profesorul Plum. — Uite, trebuie să vă imaginați că suntem blocați în casa asta de țară, mare și veche. Exact ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pat (de o persoană) din dormitorul principal, o ușă îmbrăcată în lambriuri dădea spre o cămăruță fără geamuri conținând un perete de ecrane de televiziune și un panou de comandă. Aprinse cu răbdare, pe rând, monitoarele, și căută nereguli. În sufragerie, în bucătării, în seră, în piscină, în dormitoare, la lifturi. În birou. Dacă Mark a simțit un șoc de alarmă văzând ce se întâmpla în biroul lui, acel șoc nu s-a citit în ochii lui. S-a uitat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de natură să încurajeze pe nimeni. În cele din urmă, monotonia a fost spulberată de niște bătăi puternice în ușa din față. Curând după aceea au auzit ușa deschizându-se și glasuri pe hol. Pyles intră târșâindu-și picioarele în sufragerie, unde informă adunarea în ansamblul ei: — E un domn afară, zice că e polițist. Lui Michael i se păru un anunț spectaculos, dar ceilalți nu manifestară un interes deosebit. În cele din urmă, Dorothy, care ședea cel mai aproape de ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
aveți nimic împotrivă. Mă așteaptă colegul în mașină; și mai avem câteva case de vizitat în noaptea asta. După ce îl conduseră, lăsând să intre un torent de ploaie și un vârtej de frunze, Mark, Dorothy și Michael se îmtoarseră în sufragerie să le comunice extraordinara veste. — Asta pune capacul la o seară încântătoare, spuse Hilary. Acum va trebui să ne petrecem noaptea în compania lui Norman Bates, nu? — S-ar putea, chiar și acum, să fie timpul să plecăm, murmură domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
când ceilalți începură să plece. — O să-l... spăl un pic, dacă vreți. Am ce-mi trebuie în geantă. — Rămân să te ajut, se oferi Dorothy. Am ceva experiență cu cadavrele. Ceilalți coborâră într-un alai tăcut și se adunară în sufragerie, unde Tabitha era din nou absorbită de tricotat, și domnul Sloane ședea lângă ea cu o privirea îngrozită pe față. — Ei bine, spuse Hilary când nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în mașinile lor zburătoare“ — L-a mai văzut cineva pe Pyles? întrebă Thomas când n-a mai putut suporta. Domnul Sloane clătină din cap. — N-ar fi bine să-l cautăm? N-a fost siguranță tot timpul cu noi în sufragerie. Ce spuneți, domnule Owen, să încercăm să-l găsim? Michael era cufundat în gânduri și părea să nu fi auzit întrebarea. — Bine, atunci mă duc chiar eu să-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu sânge pe perete. ADIO, ARME! Capitolul 5 O doamnă indusă în eroare — Acum important este, spuse Thomas, să rămânem calmi și civilizați. Se adunaseră din nou în sufragerie și ședeau printre resturile cinei. Fețele le erau ca de ceară și răvășite. Numai Tabitha era fericită, inconștientă de ultimele evenimente șocante, în timp ce Pyles, care venise să li se alăture la masă, afișa un zâmbet pieziș, fatalist, după ce își exprimase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
sfeșnicul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! spuse Hilary. Pierdem timp prețios. Dorothy n-a coborât de peste o jumătate de oră: trebuie să încercăm s-o găsim. — Bine, spuse Thomas, ridicându-se. Dar aceștia doi nu vin cu noi. Draperiile din sufragerie nu se puteau dechide decât cu ajutorul unei funii groase de bumbac. Thomas tăie două bucăți din ea și îi legă pe Michael și pe Phoebe de scaune. Paza prizonierilor a fost lăsată pe seama domnului Sloane (și a Tabithei, atât cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Michael și pe Phoebe de scaune. Paza prizonierilor a fost lăsată pe seama domnului Sloane (și a Tabithei, atât cât era în stare), în timp ce Roddy, Hilary, Thomas și Pyles porniră în căutare prin casă, căzând de acord să se reîntâlnească în sufragerie peste douăzeci de minute. Hilary a fost prima care s-a întors, urmată în scurt timp de majordom. — Ai avut noroc? îl întrebă ea. Pyles clătină din cap. — N-o s-o mai vedeți, rosti el pe cel mai lugubru ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în întuneric. — Of, Doamne! spuse Roddy. Ce s-a întâmplat? Bezna în care se afundaseră era totală. Draperiile groase din sufragerie erau trase și era imposibil să se vadă ceva în întunericul dens, de nepătruns. Adăugându-se la efectul straniu al situației, tuturor li se părea că zgomotele vremii turbate de afară se intensificaseră de zece ori de îndată ce li se luase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Ce, trăim în evul mediu? Poftiți aici, poftiți! Ordin semnat de judecătoria capitalei! E de ajuns? Sau vreți să chemăm sectoristul? Și adu odată copilul, domnule! Unde l-ați băgat? Ce-i dați să mănânce? Blonda solidă se învârte prin sufragerie iar cealaltă a pornit-o prin apartament ca un dulău după droguri. N-aveți pamperși, n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i un telefon lu’ Garofița de la doamna Brezeanu, da? Vă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Acum fata are certificat de naștere pe numele dumneavoastră, vedeți? La părinți, sunteți trecuți dumneavoastră, Mihai Mihai, tata, Garoafa, mama. Și hârtia asta e destul ca să nu ne mai ia fata? întreabă și Garofița. Stau toți trei la masa din sufrageria familiei Mihai. E pe la amiază, toată dimineața domnișoara Carbon a stat pe Obcina Mare, la evidența populației. Cunoaște acolo pe cineva, un locotenent drăguț care a mai ajutat-o și altă dată. Mai un zâmbet, mai o ochiadă, a mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu tot, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

-l vor fi lăsat. Diferența era că atunci când Își va fi pierdut viteza s-ar fi temut mereu de ceva, nu ca acum, când era calm, atât În arenă, cât și În afara ei. În acea seară, nu mai erau În sufragerie decât picadorul cu profil de vultur care bea prea mult, negustorul care purta un semn din naștere pe chip și vindea ceasuri de mână la toate târgurile și festivalurile din Spania și care bea și el prea mult, și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
plăcerea. — Ai mâncat și acum mă vrei pe mine ca desert. — Doar o dată. Ce poți să pățești? — Lasă-mă-n pace. Îți zic, lasă-mă. — Da’ e o chestie atât de neînsemnată. — Ți-am zis să mă lași. Jos, În sufragerie, cel mai Înalt dintre chelneri, care Întârziase deja la Întâlnire, spuse: — Uite cât beau porcii ăia negri. Nu-i frumos să vorbești așa, Îi spuse cel de-al doilea chelner. Sunt clienți serioși. Nu beau prea mult. — Ba așa-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ce știa o curvă prin ce trecea el Înainte să intre-n arenă? Și oare prin ce trecuseră cei care-și permiteau să râdă de el? Erau toți niște curve și știau unde poa’ să-și bage asta. Jos, În sufragerie, picadorul Îi privea pe preoți. Dacă ar fi fost vreo femeie prin cameră, s-ar fi holbat la ea. Când nu erau femei, Îi plăcea să se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie, așa că Paco și cu chelnerul mai În vârstă rămaseră singuri.Strânseră mesele și duseră sticlele-n bucătărie. Băiatul care spăla vasele Îi aștepta acolo. Era cu trei ani mai mare decât Paco și era cinic și acrit. — Ia și bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]