9,822 matches
-
de identitate a protagonistului (în desenul căruia pot fi detectate varii ipostaze autobiografice ale autorului), captiv al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului eului. Așadar, nu întâmplător următorul volum al „variantelor la un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în spațiul închis din scrierile anterioare, făcând posibilă evadarea. Narațiunea este în aceeași măsură una a seriilor
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (1985). Poet și traducător de o cultură excepțională, M. este un autor cu totul singular în peisajul liric românesc, cultivând o modalitate de expresie intens intelectualizată, bogată în aluzii intertextuale, rafinată în simboluri, încărcată de sugestii muzicale. Este unul dintre cei mai subtili reprezentanți ai unui stil concomitent obscur și senzual, întrucât e baroc, în care se condensează stări lirice individuale, trimiteri livrești, suprapuneri de simboluri, dar și încărcat de un real perceput cu toate simțurile
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
întreaga demonstrație se plasează în zona esteticului. Criticul observă la Caragiale „cel puțin trei categorii de jocuri cu grade de generalitate și semnificație diferite: jocurile propriu-zise, jocurile textuale și jocurile propriei sale cariere literare sau politice”. Pe acest traseu o sugestie i-a putut veni de la Al. Călinescu, care decelase procedeul de reabilitare a speciilor foiletonistice minore în publicistica caragialiană de început. M. extinde observația criticului ieșean la întreaga literatură a lui Caragiale. Scrutarea creației și a biografiei scriitorului îl conduce
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
specificul național asigură perenitatea unei opere, ci - luând ca exemplu romanele lui Dostoievski - forța iradiantă și profunzimea cu care un scriitor sau altul exprimă trăirile întregii umanități. Departe de a fi înclinat spre tradiționalism, M. nu-l persecutat nici de sugestia noutății, argumentând cu un bun-simț ireproșabil că inovația nu este fatalmente generatoare de capodopere. El replică, de pildă, la teoriile lui H. Bergson, formulând un judicios punct de vedere: „funcționarea reală a gândirii nu-i un automatism psihic pur”. Cât
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
piardă o nuanță, un detaliu, pentru a face loc altora, în percepții fluid vibratile, sintetizatoare, apte să sugereze răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii au putut împrumuta sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade, într-o pagină din Focurile primăverii și flăcări de toamnă, mutându-și privirea de la gramatica poeziei moderne spre arhetipuri
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
comunitate În care 90% din populația de sex masculin purta doar șase nume de botez (John, William, Thomas, Robert, Richard și Henry). Uneori, adăugarea unui al doilea nume În acte era absolut necesară și, dacă individul respectiv nu avea nici o sugestie, funcționarul Îi inventa unul. Aceste desemnări și listele de nume au jucat același rol pentru lizibilitatea populației ca și uniformizarea unităților de măsură și harta cadastrală În realizarea unui sistem de proprietate funciară lizibil. și dacă, În mod normal, individul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
gaj”, iar „degradarea lor pragmatică îl dezolează, îl doare” (Marta Petreu). „Martor fidel al timpului său” și „neobosit truditor” (Eugen Simion), profesorul „are tristețea energică și sănătoasă”, „generozitatea stângii luminate și cultura aristocratică a dreptei inteligente” (Radu Cosașu). Fertil în sugestii, deschis spre probleme acute și controversate, [volumul Dialectică și estetică] reprezintă o contribuție adesea personală, totdeauna sobră și judicioasă într-un domeniu deosebit de dificil, al confluenței artei cu filosofia. PAUL GEORGESCU SCRIERI: Romanul monumental și secolul XX, București, 1963; Thomas
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
vinului (1965), după care urmează Dincolo de ploaie (1970) și Trei proze (1971) ș.a. Proza lui I. este semnificativă prin receptivitatea ei la varii experimente, la asimilarea strategiilor narative moderne, utilizând fluxul de conștiință și monologul interior, memoria involuntară, dialogul hemingwayan, sugestia simbolică. În contextul tendințelor generale specifice prozei anilor ’60-’80, scriitorul încearcă să autohtonizeze neorealismul italian. Elementul neorealist este revelator la nivelul expresiei, ca viziune, personaj, intrigă și construcție. Se mizează pe singularitatea situației, pe ciudățenia unor eroi și pe
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
original demers critic privind cântecul epic românesc este cel întreprins de I. În studiul Cântecul epic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii (1995; Premiul „S. Fl. Marian” al Academiei Române), după un amplu capitol, Cântecul povestitor. Repere teoretice, cu interesante sugestii privind abordarea modernă a genului, sunt incluse micromonografiile Iovan Iorgovan, Sila Samodiva și Dălea (Bogdan) Damian, Domnul Chipor Crai, Trei frați cu nouă zmei, Vidros, Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu Fata sălbatecă și Letinul bogat (Cântecul nunului). Remarcabile
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
Zaharia Stancu, Laurențiu Fulga). Analiza este realizată din perspectivă tematică, tinzând să descopere acele constelații de motive ce definesc individualitatea orizontului imaginar al scriitorului interpretat și sunt legate de nuclee generatoare, raportabile adesea la marile mituri. În comentariu, I. fructifică sugestiile criticii arhetipale, ale structuralismului și psihanalizei. Interpretările, coerente și convingătoare, își propun să acrediteze ideea că forțarea deschiderii unei opere îi confirmă viabilitatea artistică, implicând astfel o judecată de valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
cosmic, al naturii terestre, al naturii anorganice, al artelor, al religiilor și mitologiilor, în funcție de care poate fi descris universul imaginar al poetului. Până în acel moment, nimeni nu încercase în stilistica românească reunirea tipurilor de demers ale lui Leo Spitzer cu sugestiile psihanalitice ale metaforelor obsedante ale lui Charles Mauron. I. adâncește până la ultimele nuanțe analiza limbajului eminescian, cuvânt cu cuvânt și sintagmă cu sintagmă, întotdeauna însă în raport cu gândirea poetului. SCRIERI: Limbajul poetic eminescian, Iași, 1979; Curs de stilistica limbii române, Iași
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
preocupărilor sale de eminescologie fiind volumul din 1989, Eminescu. Viață, creație, cultură. Zoe Dumitrescu- Bușulenga s-a îndreptat deopotrivă spre cultura și umanismul Renașterii, ca în Valori și echivalențe umanistice (1973), Sofocle (1974) și Umanismul artelor (1975), reprezentând dezvoltarea unor sugestii generoase preluate de la Tudor Vianu. În ultimul deceniu la conducerea Institutului s-a aflat Dan Grigorescu, personalitate descinsă tot din „mantaua” lui Tudor Vianu. În Institut au continuat să se redacteze lucrări fundamentale. În 1968 se edita volumul al doilea
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
de nespus”, bunica e o suavă amintire. Imaginea ei, recapitulând „o viață de ruină”, revine în portretul compozițional Fusul, în care gestica mecanică, ceasornicul vechi, focul somnolent, greierul de sub vatră întrețin o „vrajă” a vidului. Poetul evită desenul precis, preferând sugestia, care nu e pregnantă, ci asemenea unei succesiuni de picături rare. Viață nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungând totuși la golul persistent din existența femeii. Memoria lui confruntă epoci agitate („zaveră... ciumă... jaf”) cu momente
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
însă în contexte diluate. În poezia din Peisaje (1975), Solii de toamnă (1978) și Arlechin (1982) se continuă linia descriptiv-muzicală, dar o viziune mai personală pare că prinde contur în poeme de factură expresionist-onirică ori realizate prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat sub semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
momentului, Cultură pentru popor, Literatura și femeia, Problema limbii literare. În Scriitori români și străini (1926) lângă valori românești, văzute mai insistent din perspectiva estetică, se aliniază Thomas Hardy, Max Nordau, Anatole France „suprafinul”, polonezul Wladyslaw Reymont și alții. La sugestia lui Mihai Ralea, criticul citise romanul lui Marcel Proust, de unde articolul Procedeul de creație proustian. Criteriul realist continuă să fie dominant și aici, îndărătul personajelor comentate nu mai apar însă, ca înainte, clasele sociale în conflict. Oamenii sunt acum „probleme
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
prin eboșe de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip de discurs poetic, însoțite de inovații tematice ori de recuzită, de lexic și de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice și legendare legate de Alexandru Macedon, iar alt ciclu, Întâie mișcări, e modernist-folclorizant
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
Țepeneag, Virgil Mazilescu ș.a.) publicați în revista „Amfiteatru”, I. este un nonconformist atras de absurd și fantezie, cu spirit ludic și inventivitate. Insurgent cu expresie juvenilă, lui I. i-a plăcut să jongleze cu aluzii livrești și cu imagini. O sugestie pentru ce ar intenționa să fie poezia din Cinste specială e cuprinsă într-un Sonet: „Împerecheați-vă, cuvinte,/ Ca plumb și pulbere în flinte/ Vărsați din alfabet borhotul!” Violentarea relațiilor așa-zicând naturale pentru codul poetic al timpului nu se
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
fiindcă elitele nu pot fi tratate ca valori în sine, izolat, ci numai într-un legitim context social (...)“14. Ne-am oprit asupra acestui segment temporal din istoria Moldovei, cu riscul asumat, deja, de a împinge prea departe hotarele acestuia. Sugestii și inițiative dezbătute anterior iau acum forma practică, paralel, totodată, cu deschiderea unor perspective în toate domeniile vieții, în care diversele grupuri aparținând elitei găsesc modalități de exprimare coerente și în consonanță cu spiritul veacului. Limita inferioară propusă semnifică momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Bugeac împotriva Imperiului habsburgic prin proiectata invazie a Transilvaniei, conflictul dintre han și Polonia a fost aplanat numai prin intervenția domnului Moldovei Grigore Callimachi, ca mediator. El a acționat atât ca împuternicit al Porții, care, la rândul ei, asculta sugestiile politicii franceze, a cărei orientare fusese schimbată de Choiseul în favoarea Austriei, cât și din interes personal, Callimachi sperând • Arhiva de Stat Generală din Haga, secția I-a, arhiva legației din Turcia până la 1811, f. 175, 289, 298, la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
român, considerată „cu totul privată, lucrată fără cunoștința prealabilă și autorizarea ministrului“70. Guvernul liberal trebuia să depășească și rezistența opiniei publice românești față de preconizata apropiere. Aceasta mai ales în condițiile în care baronul Mayr își permitea să facă unele „sugestii“ privind activitatea unor societăți cum era cea numită „Carpați“. Diplomatul austriac își informa superiorii despre propunerea făcută de Mihai Eminescu potrivit căreia studenții ardeleni din România ar fi trebuit să se implice în propagarea în Transilvania a ideii formării unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
potrivit căruia exista un acord al lui I.C. Brătianu, era o dovadă a recunoașterii autorității primului ministru 87. Nu știm însă dacă în ceea ce îl privea pe Kalnoky era realmente bucuros de această vizită și cât era o urmare a sugestiilor venite, din partea lui Bismarck, prin intermediul ambasadorului Germaniei la Viena, Reuss, potrivit căruia „liga noastră de pace trebuie să cuprindă și România ba chiar Serbia și Poarta“88. Diplomatul german avea să afle cu acest prilej că deși • „Dacia Viitoare“, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fie îndrumat de împărat spre Viena pentru a discuta acolo o alianță defensiv-ofensivă, deși autoritățile de la București doreau un asemenea act încheiat mai degrabă cu Germania. Dincolo de serbări, baluri și diferite petreceri la care, alături de monarh, participă și I.C. Brătianu, sugestia germană dată șefului statului român era o primă dovadă a puținelor obligații pe care erau dispuși să și le asume Bismarck și monarhul său. Cu toate acestea, ținând cont de influența pe care Germania o avea la Viena nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o gravă criză alimentară, cooperarea cu Fondul Monetar Internațional pentru obținerea unor împrumuturi consistente și utilizarea UNESCO pentru reluarea relațiilor culturale cu alte țări5. Tătărescu a confirmat însă poziția inițială și timp de încă o lună se va opune acestor sugestii venite de la Washington, referitoare la înaintarea imediată a cererii de admitere. Abia în ziua de 8 iulie 1947, o telegramă de la Ministerul Afacerilor Străine recomanda Legației noastre să prezinte imediat cererea la Secretariatul general al ONU, deoarece întârzierea ratificării Tratatului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Paris, la 10 martie 1866, reprezentanții celor șapte Puteri, mai puțin Budberg, delegatul rus, care a sosit cu întârziere, după dezbateri sterile, opunându-se, la început, să ia în discuție problema prințului străin, dar discutând-o în subsidiar la sugestia reprezentantului Franței care, ca și în 1859, sprijinea această idee, conferința s-a încheiat fără o soluție viabilă, Puterile • ANB, Colecția Microfilme, Franța, rola 11 (C.P.C. Turquie-Bucharest, vol. 26, f. 323-326 v.). • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • C. C. Giurescu, op. cit., p. 361
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o colaborare pe diverse planuri între cele două țări, liderul italian a solicitat o apropiere româno-maghiară, care să se constituie într-o componentă esențială a politicii italiene în privința Europei centrale și răsăritene. Nici Averescu și nici Bethlen nu puteau nesocoti sugestia lui Mussolini, în pofida oricăror obstacole de natură internă ce stăteau în calea unei normalizări a relațiilor între România și Ungaria, mai ales că existau destule voci în cele două țări care subliniau necesitatea cooperării economice 110. Deși s-au obținut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]