4,909 matches
-
KERBRAT-ORECCHIONI: La conversation, Paris, Seuil, coll. Mémo, nr. 25, 1996. Capitolul 6 TEXTUL CA UNITATE COMPOZIȚIONALĂ ȘI CONFIGURAȚIONALĂ Desigur, textul se materializează prin ansamblul frazelor care-l compun, dar acesta le depășește întotdeauna. (Michel Meyer 1992: 88) Dincolo de ideea de suită de fraze la care face aluzie M. Meyer în citatul de mai sus și dincolo de ceea ce M. A. K. Hallidy și R. Hasan numesc "string of sentences" (1976: 293), un text este format din bucăți succesive, un fel de sub-texte
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
implicit) A înțelege un text înseamnă și a putea răspunde la o întrebare pragmatică: de ce, în ce scop, cu ce scop argumentativ a fost produs acest text? Înțelegerea acțiunii de limbaj implicate prin derivarea unui macro-act de discurs dintr-o suită mai mult sau mai puțin ierarhizată de acte, este un alt mod de a rezuma un text și deci de a-l interpreta în globalitatea sa. Discursul generalului de Gaulle din 18 iunie 1940, studiat în Adam 1999 (pp. 139-135
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
verbale nu se poate limita la un singur nivel de analiză, fie el frastic sau textual", ci trebuie să integreze aceste două nivele (1993: p8)15, vom nota totuși că lucrările cele mai recente se limitează, cît privește textul, la suite de două fraze (rareori mai multe). Weinrich s-a preocupat de efectele textuale legate de suitele de timpuri identice (suite de PS216 sau PR etc.) și de tranzițiile între timpuri apropiate (PS + IMP diferită de PR + V, de exemplu) sau
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ci trebuie să integreze aceste două nivele (1993: p8)15, vom nota totuși că lucrările cele mai recente se limitează, cît privește textul, la suite de două fraze (rareori mai multe). Weinrich s-a preocupat de efectele textuale legate de suitele de timpuri identice (suite de PS216 sau PR etc.) și de tranzițiile între timpuri apropiate (PS + IMP diferită de PR + V, de exemplu) sau între timpuri care țin de sub-sisteme diferite (PR sau V la mijlocul unui PS + IMP, în mijlocul unui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ale unui demers global de întrebuințare textuală a sistemului verbal al limbii franceze 317. Revenind sistematic asupra exemplelor din capitolul 6, paginile următoare dezvoltă un aspect major al nivelului N7 din schema 3 (cap. 1), nivel al coeziunii enunțiative a suitelor de enunțuri și asumarea enunțiativă a enunțurilor (componenta B a schemei 9, cap. 3). 1. Pentru o depășire a opoziției reductive dintre "povestire" și "discurs" Ca să poți afirma că tranzițiile se fac între forme verbale "apropiate" sau "diferite", trebuie să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și P11 unde se pare că, pentru a evita diferitele "y"-uri ("et"/și) din textul sapniol, Caillois, cu un punct, distruge ritmul ternar al perioadei, scandat de conectori. 3. Structura compozițională a textului Textul nostru se prezintă ca o suită de 36 de propoziții [e] segmentate în 12 fraze tipografice [P] împărțite în două paragrafe. Regruparea acestor propoziții creează două tipuri de împachetări: regrupări periodice și o regrupare secvențială. 3.1. Structura narativă a primului paragraf Primul paragraf se prezintă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
etc. Nevoile sporite ale suveranului și exigențele sale, în special în domeniul fiscal, au condus la impunerea unei instituții care va avea de acum o lungă istorie în Europa creștină: consilium et auxilium 85. Pentru începuturile feudalismului german ea aparține "suitei", care în esență este o relație de fidelitate 86. Învestite cu drepturi publice, stările participau la guvernare reprezentând "țara" (Land) față de "Domnie" (Herrschaft) în cadrul unui dualism constituțional. Prin caracterul poziției lor, nefiind nici creații ale suveranului, nici expresia unei democrații
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dualist care făcea să coexiste de o parte împăratul și de altă parte Imperiul: suveranitatea a fost atunci împărțită între împărat și ordinele imperiale (principi electori, principi și orașe). Autoritatea imperială s-a văzut redusă și din ce în ce mai mult amputată de suita de acorduri concesive semnate de împărați odată cu desemnarea lor de către principii electori. Principii, în special cei care aveau o mare autoritate, se împotriveau cu ușurință puterii imperiale. Ceea ce nu împiedica Imperiul să își conserve coeziunea: coroana imperială nu își pierduse
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de teatru absurd, dealul Kronion alunecă peste vestigii, în timp ce râurile Kladeos și Alpheios, ieșind din matcă, acoperă cu aluviuni hipodromul, stadionul și întregul sanctuar. 6. JOCURILE OLIMPICE ANTICE - UN FESTIVAL OLIMPIC TIPIC Cu zece luni înainte, trei crainici olimpici împreună cu suita lor, plecau din Olympia spre toate cetățile lumii grecești cu scopul de a anunța că Jocurile vor avea loc. Erau primiți în cetate ca reprezentanți oficiali ai regiunii Elis (locul în care trebuiau să sosească atleții cu o lună înainte
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
rămîne aproape nimic în memorie. Motivele melodice se destramă, iar notele se împrăștie ca perlele unui colier al cărui fir s-a rupt. Desigur, chiar cînd nu pricepem transcrierea muzicală, putem să recunoaștem și să ne amintim cutare sau cutare suită de note, arii, motive, melodii și chiar acorduri și părți ale unei simfonii. Dar atunci fie e vorba de ceva ce am auzit de mai multe ori și am învățat să reproducem vocal. Sunetele muzicale nu s-au fixat în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
simfonii. Dar atunci fie e vorba de ceva ce am auzit de mai multe ori și am învățat să reproducem vocal. Sunetele muzicale nu s-au fixat în memorie sub formă de amintiri auditive, dar am învățat să reproducem o suită de mișcări vocale. Cînd regăsim astfel o arie, ne raportăm la una dintre acele scheme active și motorii de care vorbește dl. Bergson și care, deși fixate în creierul nostru, rămîn în afara conștiinței noastre. Fie este vorba de suite de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o suită de mișcări vocale. Cînd regăsim astfel o arie, ne raportăm la una dintre acele scheme active și motorii de care vorbește dl. Bergson și care, deși fixate în creierul nostru, rămîn în afara conștiinței noastre. Fie este vorba de suite de sunete pe care am fi incapabili să le reproducem noi înșine, dar le recunoaștem cînd alții le execută, și numai atunci. Să presupunem că aceeași arie pe care am auzit-o la pian este acum cîntată la vioară. Unde
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
să-l execute, iar ceilalți, deoarece, după ce au citit înainte sau citesc chiar acum partitura, îl vor recunoaște cînd îl vor auzi cîntat. Între aceste două categorii de muzicieni unii care execută și alții care ascultă reprezentîndu-și simbolurile muzicale și suita lor există același raport ca între cei care cîntă vocal o arie și cei care o recunosc la audiție, deși nici unii, nici ceilalți nu știu să citească notele. Memoria muzicală este, în mod natural, mai extinsă și mai sigură în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
natural. Liniile și punctele nu reprezintă sunetele, fiindcă între unele și altele nu există nici o asemănare, ci traduc într-un limbaj convențional o întreagă serie de comenzi pe care muzicianul trebuie să le respecte dacă vrea să reproducă notele și suita lor cu nuanțele și ritmul potrivite. Dar ce vede de fapt muzicianul cînd se uită pe aceste pagini? Aici, ca în cazul oricărei lecturi, în funcție de cît de experimentat este cititorul, numărul semnelor percepute de retina sa este mai mic sau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ca să ne-o amintim. Nu altfel se întîmplă cînd ne amintim o melodie prin intermediul versurilor care o însoțesc. Loviturile separate de intervaluri mai lungi sau mai scurte, apropiate și precipitate, izolate sau dublate, produc sunete identice. Ele invocă totuși o suită de sunete de înălțime și intensitate diferite. La fel și cuvintele care, în sine, nu au nici o asemănare cu ariile pe care le acompaniază. Nu ne vom mai mira dacă vom observa că ritmul, ca și cuvintele, ne amintește nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o dramă lirică doar o melodie, o arie de marș, de dans, care se și pretează la detașare și care ar intra firesc în cadrul cîntecelor pe care publicul le înțelege, reține și adoptă fără mare efort. De ce reținem numai această suită de sunete, și nu altele? Deoarece prindem imediat ritmul. Nu doar fiindcă e simplu: dar auzul nostru regăsește mișcări, o viteză și un balans pe care le cunoaște deja și care-i sînt aproape familiare. O operă îi impresionează uneori
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ritmurile tradiționale și familiare. Să examinăm acest ritm, care nu mai este unul al limbajului și nu derivă din acesta. Rolul acestor diviziuni nu este să readucă în memoria muzicianului sau a persoanei care-l ascultă și care cunoaște muzica suita notelor propriu-zise. Cum ar fi posibil? Măsurile reprezintă doar intervaluri identice de timp. Sînt cadre goale. Trebuie exprimată înșiruirea notelor, și ea este făcută, fie de partitura unde notele sînt înscrise, fie de aria prin care ele ajung la publicul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu ajunge să urmărim cu privirea bagheta dirijorului sau să imprimăm o mișcare ritmică unei părți a corpului. Trebuie să ne fi obișnuit în prealabil să introducem într-o măsură combinațiile cele mai frecvente de note sau să descompunem fiecare suită de note regăsind diviziunile măsurii, după cum sîntem interpreți sau ascultători. Dar nici una dintre aceste operații nu este naturală, deoarece nici ritmul însuși, nici măsura nu sînt astfel. Ritmul muzicienilor nu are nimic în comun cu celelalte ritmuri. Acestea corespund unor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
separă aria de versuri și chiar anumite măsuri din aceasta. Astfel detașată, dezgolită și sărăcită de o parte din substanța sa, aria va fi transferată în societatea muzicienilor și se va prezenta în curînd sub un nou aspect. Asociată altor suite de sunete, amestecată poate într-un ansamblu, valoarea sa și a părților sale va fi determinată de raporturile cu elemente muzicale care-i erau pînă atunci străine. Dacă joacă rol de temă, va fi dezvoltată, dar după reguli pur muzicale
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ne imaginăm cu ușurință că acestea nu se supun legilor lumii exterioare și că sînt ceea ce sînt datorită puterii spiritului. Lumea în care muzica ne transportă ar fi atunci lumea interioară. Să privim însă mai îndeaproape. O combinație sau o suită de sunete muzicale ne pare detașată de orice obiect doar pentru că ea însăși este un obiect. Acesta nu există, e adevărat, decît pentru grupul de muzicieni. Dar ce ne poate garanta existența unui fapt, a unei ființe, a unei calități
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sonor. Dar acesta apare numai la auditorii sensibili la muzica însăși. Firește, aceștia, fiind muzicieni cel puțin ca potențial, sînt în același timp oameni, la fel ca muzicienii care compun și care execută. Este natural ca fiorul comunicat lor prin suitele și alăturările de sunete să se traducă uneori, în mintea lor, în sentimente și concepții umane comune artiștilor muzicieni, celorlalți artiști și chiar totalității oamenilor, sensibili la artă sau nu. Să recitim ce scria pe această temă Schumann, despre "dificila
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
însele ansambluri în care fiecare parte are un loc bine determinat în timp. Or, muzicienii își pot aminti cu ușurință, după exerciții suficiente, ordinile elementare. Dar cei mai mulți n-ar putea să-și fixeze în memorie ordinile complexe, care exprimă o suită foarte extinsă de sunete. De aceea trebuie să aibă sub ochi paginile de hîrtie unde toate semnele și succesiunea lor sînt fixate material. O parte întreagă din amintirile lor se păstrează sub această formă, adică în afara lor, în societatea celor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
tot atît cît societatea însăși. Dar, insistînd astfel pe rolul jucat de semne în memoria muzicală, nu ignorăm faptul că observații de același gen s-ar putea face în multe alte cazuri. Cărțile tipărite conservă amintirea cuvintelor, a frazelor, a suitelor de fraze la fel cum partiturile le fixează pe cele ale sunetelor și suitelor de sunete. Într-o biserică, preotul și credincioșii, chiar și cînd nu cîntă, citesc cu glas tare sau în șoaptă, urmînd o anumită ordine a versetelor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memoria muzicală, nu ignorăm faptul că observații de același gen s-ar putea face în multe alte cazuri. Cărțile tipărite conservă amintirea cuvintelor, a frazelor, a suitelor de fraze la fel cum partiturile le fixează pe cele ale sunetelor și suitelor de sunete. Într-o biserică, preotul și credincioșii, chiar și cînd nu cîntă, citesc cu glas tare sau în șoaptă, urmînd o anumită ordine a versetelor, a frazelor și a fragmentelor de fraze care sînt precum întrebările și răspunsurile. La
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
grupul de care sînt legați și din care, în realitate, nu au ieșit. Însă, pentru a asigura conservarea și amintirea operelor muzicale, nu se poate face apel, ca în cazul teatrului, la imagini și idei, adică la semnificație, căci o suită de sunete nu are altă semnificație decît ea însăși. Ea trebuie deci reținută ca atare, integral. Muzica este, ca să spunem adevărul, singura artă căreia i se impune această condiție, deoarece se desfășoară în totalitate în timp, nu se atașează de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]