4,043 matches
-
totuși ciupercile, odată un frizer în timp ce rădea un client, a întors briciul și harști! i-a tăiat ăluia beregata." Aici Matilda izbucni în râs, în timp ce de astă dată Ion Micu nu schiță nici măcar un surâs. Arăta foarte grav și chiar sumbru. "Și în Șeherezada, continuă el, există o frumoasă scenă cu un călător care cere într-o casă găzduire. Este bine primit, se pune masa, se servește pește, dar în timp ce mâncau, stăpâna casei, ce-i vine, se apleacă spre musafir, îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unora), n-ași fi fost nici prea surprins, nici prea disperat... Tot astfel, părăsind închisoarea, nu avui decât în primele clipe o bătaie, e drept, violentă de inimă, dar apoi o neliniște stranie mi se insinua în suflet și redevenii sumbru. Ce-o să se întîmple acum cu mine? mă întrebai. O să fiu reprimit la facultate? Și dacă nu, ce-o să fac? Dar cu Matilda cum o să trăiesc? Și sosi imediat, în amintire, cu o prospețime extraordinară, scena din după-amiaza aceea a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lună euforia în care trăiam eu cu Matilda începu să se stingă. Vedeam reapărând pe chipul ei întrebarea: ei bine, cât o să mai dureze? Și într-o zi mă întrebă fără ocol: Tot nu te-ai săturat?" Nu", îi răspunsei sumbru. "Nu te supăra, domnule, zise ea atunci, nu mai ești același om și nu cred că din pricină că ai fost la închisoare. Au mai fost și alții și n-au abandonat găsind o plăcere secretă în căderea lor. S-au ridicat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
m-am dus la el să mi-l publice, mi l-a publicat, dar pe urmă când am vrut să continui colaborarea, insul m-a primit rece și mi-a spus că au fost criticați pentru el, din pricina viziunii mele sumbre asupra filozofului. "Bine, i-am spus, dar a fost ars pe rug, cum am putea avea o viziune luminoasă despre un final atât de tragic?" "Ați apăsat prea tare și într-un fel prea ambiguu pe aspectele abjurărilor lui." "Așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau poate o dată pe săptămînă..." "Și tărăncile acelea..." Da, și țărăncile, zise Suzy. Unele stau la zeci de kilometri de spital, se întorc acasă pe jos..." "Și acasă o iau de la cap", spusei posomorât, descoperind deodată în mine o îngrijorare sumbră în fața speciei care se mutila cu bună-știință și chiar cu veselie (acum mi se părea că toate fetele acelea, așteptând să le vie rândul, erau de fapt foarte vesele, deși nu erau). Bineînțeles că acolo în satul lor o iau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dorință vie să-și justifice bine veselia). Dădu o filă înapoi și reciti un pasaj. Izbucni în râs. "Ți-am spus de la început, zise că ton humour est merveilleusement irrésistible." Da, așa era, dăduse peste un text încărcat de un sumbru sarcasm. Hm! Se putea și rîde! Dacă ceea ce a citit până acum ar fi făcut-o să acumuleze un complex de impresii defavorabile, gândii, pasajul acesta nu s-ar fi putut rupe din context ca s-o înveselească atât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vitamine, o viață are omul și un trai nenorocit." Nu s-ar fi zis. În ceea ce îl privea, sau cine știe? Dintre ei toți numai Tasia îmbătrînise. Tamara își pierduse orice fatalitate amândouă, nu se știe de ce, aveau trăsăturile adâncite, sumbre, sau mi se părea mie, cum le priveam cu un ochi străin? Desigur, fiindcă veselia Matildei nu alunga de pe chipul ei o strălucire pe stinse, dar fără bogăția de culori a unui amurg fastuos. Îmi aruncai privirea circular, să redescopăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
biroului meu. "Victoraș, dacă crezi că am ceva de ascuns, stai, zise ea. Dar n-am vrut să auzi ceea ce a fost foarte urât în viața mea înainte să te cunosc." Și îi relată ceea ce îmi spusese mie mai înainte. Sumbru și cu o mișcare de o lentoare care concura aparatele cinematografice de încetinire se reașeză în fotoliu și își reluă capul în mâini. Și cu avocatul, doamnă, ce putem inventa?" zisei accentuând ultimul cuvânt, ca să-i sugerez prietenului meu că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pilotaj, Spunkmeyer și Ferro studiau cadranele și efectuau reglajele. Pe măsură ce naveta accelera, gravitația creștea în interiorul VTT-ului. Niște buze mai tremurau, dar nimeni nu scotea o vorbă pe când cădeau ca un bolovan spre atmosferă. Sub ei, dâre cenușii. Învelișul sumbru de nori al Acheronului, se metamorfoză brusc într-un văl sidefiu. Atmosfera, densă și agitată, se învolbura deasupra întinderilor deșertice; numai materialul de detecție perfecționat putea să vadă peisajul. Naveta vibra și se legăna, lovindu-se de straturile superioare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu cleiul solidificat. În anumite puncte, lumina pătrundea în această substanța câțiva centimetri, dezvăluind o structură internă extrem de complicată. În alte părți, această materie poseda o opacitate totală. Culorile erau blânde: verde pal și gri, pe alocuri cu straturi mai sumbre. Niște cavități stranii, ale căror diametru varia între cincizeci centimetri și peste zece metri, erau legate prin fire de păianjen care păreau fragile, dar în fapt se dovedeau mai rezistente decât cablurile de oțel. În acest labirint intrau tunele adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în ascunzătoarea ta, și n-aveam harnașamentul celorlalți. Și-apoi, unii sunt mult mai corpolenți decât mine. N-au cum să te urmeze. ― Nu e același pasaj, explică fetița, nerăbdătoare. Mai e unul. O gură de aerisire desena un dreptunghi sumbru pe perete. Newt descuie grila de protecție și o deschise. Ea se apleca deja pentru a plonja în conductă când Ripley o reținu. Copilul îi aruncă o privire iritată. ― Știu ce fac. ― Sunt convinsă, Newt. Dar acuma n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
București erau de cinci ori mai numeroase decât stabilimentele educaționale de stat (24 de școli primare comparativ cu 134 particulare, cifre care l-au cutremurat pe N. Iorga, 1971, p. 145). În privința stării educației sătești, lucrurile erau chiar și mai sumbre în Muntenia. Sistemul de învățământ rural a rămas închis până în 1857, an în care s-au luat măsuri pentru deschiderea a 2.000 de școli. Distanța ce separă dorința de realitate a fost la fel de mare ca și în Moldova, motiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist, dominantă în arena publică a fost narativa conservatoristă, cauționată politic de succesorii PCR care stăpâneau pozițiile pivotale ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a funcționat (și nu doar în regim de avarie) pentru aproape o jumătate de secol. Din acest motiv, modelul carceral al comunismului românesc instituit ca "dogma centrală" a memoriei oficiale trebuie relativizat, lărgit și îmbogățit prin includerea aspectelor mai puțin sumbre și sinistre ale aceluiași sistem social. Memorialistica detențională prezintă, neîndoielnic, ipostaza cea mai grozavă a fostului regim. Însă aceasta nu epuizează totalitatea trăirilor sub și în comunism. O fenomenologie retrospectivă a comunismului trebuie să se deschidă înspre a include amintirile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
neobișnuită continua. În timp ce-l conducea pe prinț spre fotoliu și-l îndemna să se așeze lângă masă, acesta își întoarse capul din întâmplare și se opri sub privirea lui extrem de ciudată și de grea. Își aminti de ceva recent, greoi, sumbru. Rămânând nemișcat în picioare, îl privi câtva timp pe Rogojin drept în ochi; aceștia luciră parcă și mai tare în prima clipă. În sfârșit, Rogojin râse, dar întrucâtva fâstâcit și parcă pierdut cu firea. — De ce te uiți așa de încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acasă. „Negreșit că a plecat la Pavlovsk, altfel Kolea ar fi lăsat ceva la «Balanța», după cum ne-a fost înțelegerea.“ Deci, dacă se ducea acum, n-o făcea câtuși de puțin cu intenția de a o vedea. O altă curiozitate sumbră, chinuitoare îl tenta. Îi trecuse prin cap o altă idee, nouă, subită... Însă pentru el era prea de-ajuns că s-a pornit și că știa unde se duce: peste câteva clipe se îndepărtase deja de grădină și mergea, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numai ca s-o vadă! Poate că o va găsi acasă, doar plecarea ei la Pavlovsk nu este certă! Da, acum trebuie toate lămurite, pentru ca toți să poată citi limpede unul în ochii celuilalt, ca să nu mai existe aceste deziceri sumbre și pătimașe, cum s-a dezis Rogojin mai înainte, iar toate astea să se săvârșească liber și... senin. Oare Rogojin nu-i capabil de lumină? Spune că o iubește altfel, că n-are în el compătimire, n-are „nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și-ar fi putut imagina ceva atât de îngrozitor. După câteva cuvinte înflăcărate și sincere, rostite la Moscova, Rogojin îi și zice „frate“, iar el... Dar toate acestea sunt din pricina bolii și a delirului! Curând totul se va limpezi!... Ce sumbru a zis adineaori Rogojin că “își pierde credința“! Probabil că acest om suferă mult. Spune că “îi place să privească acest tablou“; deci, nu-i place, ci simte nevoia. Rogojin nu înseamnă numai sufletul lui pătimaș; e, totuși, un luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a sosit la Petersburg“. Și iată, prințul se repede ca apucatul spre casa aceea și ce importanță mai are faptul că într-adevăr îl întâlnește acolo pe Rogojin? N-a văzut decât un om nefericit, a cărui stare sufletească era sumbră, dar ușor de înțeles. Acest om nefericit acum nici măcar nu se ascundea. Da, cine știe de ce, mai înainte Rogojin s-a închis în sine și a mințit, însă la gară stătuse aproape fără să se ascundă. Iar acum, lângă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
porții. Se opri pentru câteva clipe. Așa li se întâmplă oamenilor câteodată: amintiri nesuferite, subite, mai ales când sunt combinate cu rușinea, îi opresc de regulă, pentru câteva clipe, în loc. „Da, sunt un om fără inimă și laș!“ repetă el sumbru și dădu să pornească avântat, însă... se opri din nou... Sub această poartă și așa întunecoasă, în clipa aceea era foarte întuneric: un nor de furtună veni și înghiți lumina înserării și, în momentul când prințul se apropie de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
etc.) Eminescu demonstrează cu argumente de netăgăduit prin cauzalitatea fenomenelor sociale, comparându-le În evoluția istorică și prezentând remedii, nu fără ironie atunci când se referă la posibilitățile medicinii timpului său. Ori de câte ori abordează problema sănătății, Îngrijorarea sa se reflectă În perspectiva sumbră a evoluției poporului român, ca de altfel orice altă temă cu impact asupra realităților românești. Această perpetuă Îngrijorare se regăsește până și În ultimul său articol „Formă și fond” publicat În Fântâna Blanduziei la 11 decembrie 1888. Coloana de forță
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aproape exclusiv În mâinile minoritarilor. Autohtonii nu se mai regăseau decât În parte În administrație, armată, ordine publică, lucrările de stat În domeniul căilor ferate, drumurilor și podurilor. Concluziile acestui monumental document privit prin prisma timpului sunt de-a dreptul sumbre, așa cum prevedea Eminescu În numeroasele sale atitudini publice, iar remediile erau greu de aplicat pentru că „răul deja instalat a prins rădăcini adânci și este capabil să paralizeze orice inițiativă prin mijlocirea banului și a traficului de influență” Toate aceste aspecte
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
scopul de a marca și de a menține În conștiința colectivă importanța lor de excepție pentru viața colectivității (idem). Sub aspectul realităților zilelor noastre, sfâșitul secolului al XX-lea și Începutul secolului al XXI-lea, ne oferă un peisaj destul de sumbru, dacă nu de-a dreptul Îngrijorător. Afirmația de mai sus Își găsește acoperirea În evoluția demografică posdecembristă, concretizată prin cele trei recensăminte ale populației; 1990, 1992 și 2002 care atestă fără echivoc acest fapt. În acest interval populația țării scade
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai tânărului său coleg, să își urmeze crezul artistic fără a face compromisurile necesare succesului material, considerat esențial în societatea americană. Deja personalitate literară de anvergură mondială, laureat al celui mai prestigios premiu literar, Saul Bellow vizitează România în anii sumbri ai ultimului deceniu de dictatură comunistă. O face în compania soției sale în acel moment, distinsa intelectuală, profesoară universitară de matematică, Alexandra Ionescu Tulcea, fiica profesorului Bagdasar, fondatorul școlii românești de neurochirurgie. Este interesant de remarcat faptul că Alexandra Bellow
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1984) Este unul din remarcabilii autori ai sudului din epoca post-faulkneriană, prozator și dramaturg ce se remarcă de la primele scrieri publicate, romanul Other Voices, Other Rooms (1948) stabilind cadrul tipic creației sale, cu accente inconfundabile de Southern Gothic (personaje pitorești, sumbre, grotești, izolare și alienare, un mediu social letargic, în decadență fizică, morală, psihologică). Deși Capote a încercat să evite discuția influențelor imediate asupra operei sale, două romanciere importante, din care una iese oarecum din cadrul postbelic al acestui text, au avut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]