4,767 matches
-
domnul Reid o ignoră cu desăvârșire. Tremura de furie, iar lacrimile Îi inundaseră ochii. — Trei! Luni! Nenorocite! Logan Își ridică mâinile. — Gata, domnule Reid, calmați-vă, bine? Știu că sunteți supărat... Lovitura nu ar fi trebuit să Îl ia prin surprindere pe Logan, dar o făcu. Un pumn ca de granit Îl izbi În stomac, exact În cicatricea operației, moment În care simți cum un foc Îi cuprinde măruntaiele. Deschise gura pentru a țipa, dar nu mai avea aer În plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
risc considerabil pentru sănătatea oamenilor. Cum te-ai simți dacă oamenii ar Începe să se Îmbolnăvească din cauza stârvurilor tale? Hoitarul ridică din umeri și suflă din nou În foc. Mama s-a Îmbolnăvit, spuse el, iar Logan fu luat prin surprindere de faptul că nu avea nici un pic de accent. Presupusese Întotdeauna că un individ care a fost angajat de consiliul local pentru a răzui mortăciunile de pe carosabil ar vorbi mult mai neaoș. Pe unii din oamenii de pe aici Îți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umbrela deschisă chiar În fața portierei. — Asta numesc eu servicii de calitate, spuse Insch cu un rânjet. Haide, să mergem să vedem familia. Domnul și doamna Lumley stăteau Într-un apartament pe colț, În partea de sus a blocului turn. Spre surprinderea lui Logan, lifturile nu duhneau a pișat și nici nu erau măzgălite cu graffitiuri agramate. Ușile liftului se deschiseră către un hol bine iluminat, iar la jumătatea acestuia, dădură peste un polițist care se scobea În nas. — Domnule! spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum, zise. Bietul băiat a rămas în Planasia. — Viu, zise Gajus. — Da, trăia. Dar era ultimul rival legitim al lui Tiberius. Iar Tiberius, îndată ce a pus mâna pe putere, a trimis un centurion să-l ucidă. L-au atacat prin surprindere, el s-a apărat - dar erau trei bărbați împotriva unui copilandru. Cuvintele acelea însângerate s-au întipărit în mintea lui Gajus. Silius nu știa în câte nopți visele lui de adolescent aveau să fie întrerupte de o tresărire înspăimântată. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese căsătorit de mai multe ori și avea copii; în acele zile, la Roma se spunea cu grosolănie: „Augustus le dăruiește celor credincioși lui soții așa cum dăruiești un cal“. Însă acea căsătorie ce urmărea consolidarea puterii s-a transformat, spre surprinderea tuturor, într-o familie fericită. Tatăl nostru a murit repede, în război, după cum știi. Augustus a spus speriat că și-a pierdut brațul drept, „omul care a dus toate bătăliile mele“, se tânguia el. Maștera însă nu plângea și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu este valabilă din punct de vedere legal, bine știuta lui afecțiune față pretorieni, recunoașterea îndelungatelor lor strădanii, nu, nu poate fi ștearsă. Și, spre surprinderea tuturor, declară că îndeplinea acea dorință, ba chiar dubla suma. Vru să lase o mărturie a uluitorului discurs printr-o monedă în valoare chiar de cinci sute de denarii, care a fost bătută în acest scop și care, spre lămurirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uciderea lui toate au fost anulate“. Se simțea legat de mâini și de picioare. Încet-încet însă, înțelegea tot mai bine vasta putere pe care Senatul i-o acordase, cuprins de entuziasmul inițial, și făcu uz de ea din ce în ce mai des, spre surprinderea generală. Mulți senatori fură înspăimântați. „I-am acordat prea multe puteri...“ Din cele mai vechi timpuri, înaltele funcții citadine se alegeau în comitia, la care participau toți cetățenii. Însă, în timpul războaielor civile, senatorii descoperiseră pericolul votului liber și, drintr-o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ateliere; alergau, asemenea unei turme cu neputință de stăpânit, spre For, spre Curie, spre Domus Gaj. Traficul se blocă, trăsurile erau abandonate pe străzi, tarabele zăceau răsturnate. Vigiles fură copleșiți de imensul val de oameni, iar cohortele pretoriene, luate prin surprindere și înconjurate, se risipiră. În câteva minute, mulțimea sălbatică umplu Forul, înconjură și asedie Curia. Pretorienii, disperați, formau un zid de apărare. Asiaticus încerca să le transmită ordinul de a nu face uz de violență: „Să nu curgă sânge, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să dispară până și de pe pietre, strigă el. La acel strigăt, pe care mulți aveau să-l imite în viitor, unii începură să dărâme statui sau să jefuiască temple și edificii. Dar, spre surprinderea celorlalți conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă de Pompeius, de Marcus Antonius, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acordat. Acolo eu sunt cea mai mică, și mai e o fată cu un an mai mare decât mine, care se zice că face versuri foarte frumoase. Din nou luptă! 14 octombrie 1961 (sâmbătă) Dragoste... din nou dragoste... Seara, spre surprinderea mea, a venit Petre, eu credeam că nu va mai călca pe la mine niciodată. Am mers În casă și am stat până la 1 noaptea. Ochii noștri s-au Întâlnit și s-au iubit, dar nici unul din noi nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
traversa acea căldură bruscă, ce se instala În mine de câte ori mă atingeam, În vreun fel, de corpul ei, În clasă. Observam familiaritatea cu care mă trata și eram cu totul blocat; nu Înțelegeam ce trebuie să fac sau să spun, surprinderea mă adusese În starea de muțenie. Eram, cred, penibil, cu gândul fix că n-am să pot scoate nici o vorbă, că voi rata această ocazie ce mi se oferea o singură dată; cine știe, Îmi spuneam eu lăuntric, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
container. Într-adevăr, înăuntru, se putea vedea un individ slab cu o pușcă în mână. Trebuie să mă gândesc acum la asta... - Tu, din mașină, țipă ea deodată. Ești încercuit. Dacă nu te predai, vom începe să tragem. Luat prin surprindere, suspectul se ghemui și îndreptă arma înspre locul de unde auzise vocea. Ea se trase după colț. Setă Motorola pe frecvența celor doi polițiști care se aflau cel mai aproape de mașină. - Mai e cineva în mașină în afară de el? - Nu. - Sigur? - Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care am găsit victima, răspunse ea. - Ar fi putut fi și a ei? se interesă Cooper. - Poate, spuse Rhyme, dar deocamdată să presupunem că aparținea criminalului. Cooper apucă bucata cu grijă și o examină. - Mătase. Țesută manual. Rhyme constată cu surprindere că deși putea fi împăturită până la dimensiuni destul de mici, întinsă măsura cam 180 de centimetri în lungime și 120 în lățime. - Știm sigur că a așteptat-o în hol, începu Rhyme. Acum îmi pot de seama și cum anume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deteriorase parțial - cicatricile erau destul de extinse pe corp. - Vreun act? întrebă Bell. Sellitto clătină din cap. - F.A.O. Schwarz. În traducere insignă falsă NYPD de calitate inferioară. Cu nimic mai bună decât o jucărie. Weir privi înspre bucătărie, unde, spre surprinderea lui, nu se afla nimeni. Se încruntă. - A, familia Grady nu e acasă, spuse Bell ca și cum ar fi fost evident. Bărbatul își închise ochii și își odihni capul pe covor. - Cum? Cum v-ați dat seama? Răspunsul lui Sellitto fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie pentru că mă gândeam serios să-i cert, fie pentru că făcea parte din efortul meu de a amâna plecarea, nu-mi dau seama exact. Sunt gata să cred orice despre subconștientul meu de ceva vreme încoace: m-a luat prin surprindere de multe ori în ultimul an, de câte ori a avut de-a face cu lucruri de negândit, astfel încât sunt gata să cred că e în stare să pună la cale cam orice. Ar fi simplu să-mi dea o scuză ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încă goale. Cu colțul ochiului am zărit caltaboșul roz întinzându-se spre baghetă. —Cupug! Am fost destul de speriat de volumul vocii și de încrederea din ea. Tonul ca de comandă din înlănțuirea de neînțeles a silabelor m-a luat prin surprindere și am rostit vinovat, presupunând că am de-a face cu vreo admonestare din partea unei persoane masive, că mă văzuse cum o privesc și mă insulta justificat, la rândul ei. —Poftim? Știați că asta e cupug? a continuat ea, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vina ta, mamă. Las-o baltă. Apropo, tata a ieșit. —A ieșit? Unde? —Nuș’. N-a zis. A ieșit din birou și-a plecat afară, imediat după ce ai urcat tu. Am încercat să nu-i arăt că mă luase prin surprindere. Cred că-mi imaginasem o împăcare iubitoare după micuța ceartă pentru felicitare, cu Charlie necăjindu-mă pentru schimbul de haine și dându-mi unul din micile sale săruturi uscate. Brusc, m-am simțit aiurea în hainele mele cochete și rujată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lume și că sunt tolerant și corect când am de-a face cu personalul - în ciuda unor provocări ce nu pot fi luate în calcul -, dar trebuie să recunosc că solicitarea de azi m-a luat chiar și pe mine prin surprindere. Să fim sinceri - oamenii sunt grași pentru că mănâncă prea mult. Pur și simplu nu există două variante pentru așa ceva. Iar în zilele noastre n-ai nici o scuză să nu fii conștient de un fapt elementar: la fel cum fumatul produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că Leigh încearcă să-și liniștească respirația, inspirând regulat. — Leigh? — Scuze, sunt, ăă, sunt bine. Doar puțin...ăă, i-am luat o geantă pentru laptop. Una portocalie. Inspiră din nou adânc și tuși. De la Barneys. Emmy încercă să-și mascheze surprinderea. — Până la urmă Russell și-a cumpărat un laptop? Credeam că n-o să apuc ziua asta. Cum ai reușit să-l convingi? — Încă nu are un laptop, oftă Leigh. Oh, Emmy, sunt cea mai rea ființă din câte există! — Scumpo, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un ton care Adrianei i se păru enervant de condescendent. — Da, chiar așa, răspunse Adriana. Deși văd că nu vă interesează pe niciuna, vă anunț că e chiar Tobias Baron. Două capete se ridicară să se uite la ea cu surprindere. Ei, cu asta le-am captat atenția, ce bine-mi pare! — Chiar Tobias Baron? întrebă Leigh. Da, așa e mai bine. Chiar el. Clătină din cap în semn că da. — De fapt, prietenii îi spun Toby. Leigh se holbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh dădu din mâini că n-are importanță. — O greșeală de când avea douăzeci de ani și care a ținut trei ani, timp în care nu a făcut copii. Eu nu l-aș pune în categoria bărbaților însurați. Adriana fluieră a surprindere. — Măi să fie, se pare că amândouă sunteți foarte informate. Asta înseamnă că sunteți de acord? Celelalte clătinară din cap cu tărie. — Povestește-ne despre el, spuse Emmy răsuflând ușurată probabil pentru că atenția nu mai era îndreptată asupra ei. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pentru un site de matrimoniale sau vreun ghid pentru cum să-ți găsești un iubit sau ceva cu informații despre congelarea ovulelor, mă supăr pe voi. Crezând că Izzie își dă seama că e doar o glumă, Emmy văzu cu surprindere că îi cam pierise zâmbetul de pe buze. Deschide-l odată, o îndemnă Izzie. Cum nu obișnuia să deschidă cadourile cu delicatețe — ce rost avea să păstrezi hârtia de ambalat și fundele? — Emmy rupse ambalajul cu plăcere. N-a fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
câștigat faima (și milioane) cu filme de succes de cum a terminat Academia de artă teatrală și film din California, și în prezent era unul dintre cei mai căutați regizori de la Hollywood. Adrianei îi făcuse o deosebită plăcere să își imagineze surprinderea prietenelor ei când, după numai câteva luni, își va anunța logodna. Iar maică-sa! Biata femeie ar leșina, era sigură. Numai gândurile astea îi dădeau tăria de a respinge oferta plăcută a bărbatului care stătea lângă ea. — Păi, atunci, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Toby. Îi părea bine că nu mai era nimeni de față. — Oare? întrebă maică-sa. Și cine, mă rog, este acest domn? — Oh, un biet regizor. Îl cunoști pe Toby Baron, nu? Adriana o auzi pe maică-sa exclamând cu surprindere și simți că înnebunește de plăcere. — Tobias Baron? Nu el a câștigat Oscarul? — Chiar el. A mai primit și două nominalizări. Da, e probabil unul dintre cei mai mari trei regizori în viață, spuse Adriana cu mândrie. — Ce relație ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gândit că e mai bine să doarmă într-una din camerele de oaspeți de la etaj. În fond, lucrau adesea până seara târziu, iar drumul până la casa de oaspeți era sinuos și întunecat. Nu era nimic rău în asta și, spre surprinderea lui Leigh, părea ceva foarte normal. Era mulțumită că puteau să lucreze atât de bine împreună și să păstreze totuși distanța profesională, chiar dacă dormeau în camere destul de apropiate. Lui Henry nu i s-a părut ciudat când Leigh a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]