3,733 matches
-
i-am Îndreptat abajurul și am aprins-o. 7. Un atac pe balcon — Doctor Hamilton? În genunchi În fața mea, cu părul despletit și răvășit peste bluza sfîșiată, era tînăra doctoriță care venise la Înmormîntare Împreună cu Hennessy și Bobby Crawford. Păru surprinsă să mă vadă și miji ochii cam cruciș, de parcă Încerca să cuprindă dintr-o privire toți cei patru pereți și pe mine stînd pe pat. Dar Își reveni iute, buzele i se conturară ferm peste dinți și privirea Îi căpătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șocase. Ea, cea atît de ageră la minte și niciodată În situația de-a rămîne fără replică, se pomenea acum aproape redusă la tăcere. Lăsîndu-mă singur În apartament, se făcuse În parte responsabilă pentru rănile mele. Și totuși nu părea surprinsă, de parcă se așteptase să aibă loc un asemenea atac. În cazuri de strangulare - rosti ea pe un ton plat, ca Într-o sală de curs -, laringele este aproape Întotdeauna zdrobit. De fapt, e dificil să strangulezi pe cineva pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Atît. Nu, stați puțin... Am surprins-o pe Paula privindu-mă În oglinda de deasupra căminului din camera de zi. Cu gura ei Învinețită și cu părul În neorînduială, arăta ca un copil vinovat de-o boroboață, ca o Alice surprinsă de-a se pomeni brusc adultă și prinsă În capcană de partea greșită a oglinzii. Nu-i spusesem nimic lui Cabrera despre vizita ei În apartament din seara anterioară. — Domnule Prentice? insistă Cabrera, urmărindu-mă cu o privire plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așteptîndu-mă să găsesc un cadavru lipit de plintă. — Și el tot În pat era. — Adică stăteau Întinși unul lîngă altul? — CÎnd au murit, cu siguranță că așa erau. Pe el l-au găsit strîngînd În mîini cu Îndîrjire pantofii ei. Surprins să aud una ca asta, m-am Întors să vorbesc cu Paula, dar ea plecase să facă un ultim tur al celorlalte camere. Nu știam mai nimic despre Roger Sansom, un burlac la cincizeci și ceva de ani care lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
traficanți. Ăștia de felul lor devin paranoici cînd le rămîi dator fie și-un bănuț. Îi vezi În față la discotecă În fiecare seară... Mă uimește Frank că i-a răbdat acolo atîta vreme. Paula se Întoarse spre mine Încruntată, surprinsă să mă audă pentru prima dată criticîndu-mi fățiș fratele. — Frank conducea un club de succes. În plus, era infinit de tolerant În toate privințele. — Și eu sînt. Paula, nu fac decît să indic cîteva posibile motive pentru incendiere. CÎnd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În mîinile nepricepute ale operatorului. Apoi se stabiliză pe trupurile goale a doi bărbați care pătrunseseră În dormitor din balcon și se azvîrliseră pe podea. Domnișoarele de onoare Îi apucară de mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru surprinsă și Încercă să-și ascundă nuditatea În spatele rochiei. Se luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea măslinie, care o apucă de umeri și-o trînti cu fața-n jos. Am urmărit Întreaga desfășurare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se hotărîse să mă vadă. Señor Danvila Îmi aduse la Clubul Nautico vestea cea bună, convins că o avusese loc un important pas Înainte. CÎnd m-am Întors de la piscină l-am găsit așteptîndu-mă În holul principal; n-a părut surprins că nu i-am recunoscut figura, pe fundalul tapetului cu sporturi tradiționale englezești. — Domnule Prentice...? E vreo problemă? — Nu. Señor Danvila? Mi-am scos ochelarii de soare și i-am identificat figura chinuită și servietele pe care le schimba veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
urca panta unui deal aranjat de peisagiști, am trecut pe lîngă un grup de case Înșiruite și am intrat În piața centrală a complexului. Parcare lîngă parcare Înconjurau un mall căptușit cu magazine și restaurante; acolo am arătat cu degetul, surprins, spre primii pietoni Întîlniți de cînd intrasem În complex, care-și mutau cumpărăturile din cărucioarele de supermarket În portbagajele mașinilor. La sud de piață se vedea un port de ambarcațiuni Înțesat de iahturi și șalupe amarate laolaltă ca o flotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mi-a adresat zîmbetul lui cel mai triumfător, apoi mi-a apucat fața Între palme, lăsîndu-și amprentele Însîngerate pe obrajii mei. 24 Psihopatul pe post de sfînt — Domnul inspector Cabrera...? M-am oprit În pragul biroului meu de la clubul sportiv, surprins să-l văd pe tînărul polițist așezat pe scaunul meu. — Îl așteptam pe domnul Crawford. — E greu de găsit, spuse el. Ba aici, ba dincolo, niciodată la mijloc. Mișcă puțin mouse-ul de lîngă tastatura computerului, trecu În revistă meniul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
partea ei pozitivă. De la incendiul acela, oamenii sînt mult mai atenți la ce se Întîmplă În jur, chiar și aici, În Residencia. S-au făcut scheme de supraveghere a cartierelor și patrule de securitate. — Patrule de securitate? (Cabrera părea sincer surprins, simțindu-și amenințat monopolul asupra activităților polițienești.) E multă criminalitate În Residencia? — Sigur... ei, adică, nu. M-am apucat imediat să scotocesc biroul În căutarea unei batiste, bucuros să-mi pot ascunde fața măcar pentru cîteva clipe și Întrebîndu-mă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de petale, habar n-avea de prezența psihiatrului. — Săracul om... Detest chestia asta, spuse Paula, Întorcîndu-se cu spatele la geam și dînd ocol mesei mele de lucru. Eu plec... Vii mîine la judecătorie? — Sigur. Dar ne vedem diseară la petrecere. — Petrecere? (Părea surprinsă.) Unde, la vila ta? — Începe la nouă. Trebuia să te sune Hennessy. E petrecerea de adio a lui Bobby Crawford. Ne-ntîlnim să-i urăm drum bun. Ne vedem acolo. Nu știu. O petrecere...? (Începu să se joace cu mînerul valizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
brațe și sări de pe platformă, cu copiii bulucindu-se În jurul lui. — Te-am tot căutat... Ce face Laurie? — E bine, doarme liniștită. I-a dat Sanger un sedativ. Îi e mai bine la el. Sigur că da, spuse Crawford, părînd surprins că aș fi putut gîndi altfel. De săptămîni Întregi Îi tot spuneam să se-ntoarcă la el. Se consumase toată, Charles, avea nevoie să simtă iar mînie sau depresie - Sanger e omul potrivit pentru asta. N-am putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
au scăpat din mână (eram cu gândul la o petrecere la care sunt invitată săptămâna viitoare), și pe urmă, în gestul reflex și zadarnic de a opri inevitabilul, am lovit cu cotul un pahar de pe masă. Paharul s-a clătinat, surprins, s-a aplecat, mâhnit, a căzut, doborât, și și-a dat duhul, zdrobit - o întreagă harababură! Am rămas încremenită în mijlocul bucătăriei, incapabilă să mai fac vreun gest. Mi se părea că orice mișcare a mea este pândită de zeci de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă sărută amical pe obraji și-mi ia servieta din mână. (Mereu îmi răpește elementele de identitate și-mi dă sentimentul că nu mai știu cine sunt!) Vreau să ți-l prezint pe Bobo, așa cum ți-am promis! Sunt prea surprinsă ca să pot articula ceva coerent. Tac și îl urmez. încetinește pasul și se întoarce spre mine, zâmbind. îi zâmbesc și eu, fără să știu prea bine de ce. Capul îmi zvâcnește din ce în ce mai tare. Ne îndreptăm spre parc. Este o zi tare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
imaterial și impresia pe care mi-o dă de fiecare dată când îl văd e că-și dorește mai presus de orice să coboare cu picioarele pe pământ și să capete consistență. — Ccum adică, când îl vvezi? a întrebat Bobo, surprins. Ccum adică, tu cchiar îl vezi? M-am simțit atunci de parcă aș fi intrat în pielea Georgianei și mi-ar fi incendiat fața pistruii pe care nu-i am. Noroc că a in tervenit Eduard, salvator: — Vorbești prostii, Bobo! Era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că se avântase brusc înspre larg. — Nu înțeleg, Clara! îmi spune Eduard, încruntat. E foarte frumos ce ai scris aici, dar nu înțeleg o iotă! Ce înseamnă chestia asta? Ce-i cu fata aia? Nu înțeleg! Mă uit la el surprinsă, apoi îmi plimb privirea enervată pe pe reți. Suntem la el acasă. Am venit la el, așa cum i-am promis, ca să-i dau să citească prima pagină de roman. Am venit direct de la școală cu textul pe care l-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ia și să-mi pierd iar identitatea și mai ales șirul gândurilor. Trebuie să mergem amândoi la mare. De acolo pornește totul. De acolo trebuie să pornim! îi repet, privindu-l triumfătoare prin ochelari. Eduard se oprește și îmi cercetează surprins chipul. Privirea lui cenușie mă măsoară cu uimire din cap până-n picioare, de parcă m-ar cuprinde de-abia atunci în căușul ei pentru prima dată. — Firește, îmi spune el, încurcat, parcă necutezând să mă supere. Doar așa ai și scris
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noi. Trebuie să mergem la mare de adevăratelea, amândoi! De acolo începe povestea, de la țărmul mării! N-am nici o îndoială! Hai să mergem la mare cât de curând, fie chiar și pentru o singură zi! Eduard mă privește în continuare surprins. Cred că-și imaginase o altfel de conversație cu mine astăzi. Mă măsoară din nou cu ochii lui cenușii, în care zăresc un licăr de mirare, parcă amestecat cu un strop de admirație. îi susțin privirea, înfierbântată. Nu mai îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în imprevizibila ei logică, încercând să separe realitatea de ficțiune. în mine creștea, din ce în ce mai viguros, dorința de a scrie la roman. — Ce-i cu tine, Martin, de zaci pe bancă în parc la ora asta? Ai rendez-vous? M-am uitat surprinsă în fața mea. De acolo mă privea încrun tată profa de română. — Mă scuzați, am spus, încercând să mă ridic de pe bancă și căzând înapoi, sunt răcită, cred că am febră, m-am așezat pentru că nu prea mă pot ține pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și se zbătea afară, pe pielea mea întoarsă din nou pe dos, să se elibereze din fragilele ițe care abia o mai țineau să nu cadă. — Despre tipul ăsta de care ți-am pomenit, a continuat Geor giana grăbită și surprinsă. Edi. Nu am mai auzit-o. Am simțit pe loc o negură în cap și plumb în picioare. N-am mai fost în stare să urc scările. Cu tot efortul meu de a păși, nu am reușit decât să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cap, într-un vârtej hao tic, din care se auzea, când și când, un bubuit surd, într-un ritm înfricoșător de constant. Oare nu cumva a fost totul anapoda din cauza mea până acum? m-am întrebat în drum spre casă, surprinsă. Oare nu cumva am fost eu anapoda și am văzut sau mi s-a părut că văd totul pe dos? am continuat să mă întreb, în timp ce grăbeam pasul, să mă pregătesc de petrecere. E mult mai bine dacă nu-ți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintr-odată, nu se mai plimba aiurea pe străzi, nu se mai uita în sus. Nu mai departe decât în acea zi, la prânz, Bobo îi ieșise în cale la ieșirea din școală și Clara îl măsurase cu un zâmbet surprins. — Ia te uită pe cine văd! exclamase ea. Ce faci, Bobo? Chiar voiam să te sun. I-ai spus lui Eduard ce te-am rugat? Se apropie 1 Mai! Bobo își lăsase capul în jos și o privise printre pleoapele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-mi spui că tot tu ai desenat și portretele care atârnau înainte pe pereți? Și că profesorul de desen care m-a făcut cu ou și cu oțet la ședința cu părinții e un dobitoc? Bobo își ridică privirea, surprins. — Nu mă minți, Robert! îl avertiză domnul Scarlat mus trându-l cu degetul. Nu-i frumos! — Nu te mint, ta-tă! E vvvvi-na mea. M-am gândit cccă dau o di-men-siune mai mmare ca-me-rei da-ccă fac niște aripi de vvvul-tur pe pppe-reți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și o urmase tăcută spre dormitor. Doamna Martin era îmbrăcată sport și ținuta asta o întinerea vizibil. Deschisese șifonierul și începuse să cerceteze interiorul cu privirea încruntată. — Spune-mi sincer, Clara, îți dorești ceva? întrebase, pe ne așteptate. Clara tresărise, surprinsă. — Nu prea știu ce îmi doresc în prezent, răspunsese ea, cu glas răgușit, după o destul de lungă tăcere. înainte vreme știam sigur ce-mi doresc. Acum... m-am cam săturat să-mi făuresc pla nuri mărețe și intangibile. Eșecul e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]