3,370 matches
-
să vină să vă scoată pe cauțiune. Pierce Patchett este sub supraveghere și prietena dumneavoastră Ava tocmai a dat pe goarnă cele citite aici. Ea a vorbit prima și nu vreau decît să umpleți și dumneavoastră cîteva goluri. Un ușor suspin. — Nu puot... — De ce nu? — Pierce a fost atît de drăguț cu... Taie-i macaroana scurt. — Pierce e terminat. Lynn Bracken l-a lăsat baltă și a trecut de partea noastră. O ținem sub pază și pot să mă duc oricînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren Atherton și asasinarea copilașilor. Tatăl tău! Billy Începu să tremure și arătă spre Exley: — Tatăl lui! Priviri În patru direcții, Întrerupte de suspinele lui Valburn. Billy Îl ajută să se ridice și Îl Îmbrățișă. Exley spuse: — Afară! Imediat! SÎnteți liberi! Părea mai degrabă trist decît furios sau speriat. Billy Îl ajută pe Timmy să iasă. Bud se duse la fereastră. Exley se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
degrabă-mi dă veste Nu-mi lasă speranța să treacă grăbită sub aripi de nouri de hoți fugărită Cu drag mă-nconjoară în visuri de noapte și tihnă-mi aduce cu tainice șoapte Când biata ființă-mi se frânge-n suspine se-apleacă și-n taină vorbește cu mine Cu brațele-ntinse aștept îndurare și inima tristă culege iertare Aproape de ceruri mă simt ocrotită de orice-ncercare în lumea-nvrăjbită În marea-I iubire rămân ancorată mereu îmi va fi bun prieten
P?zitorul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83290_a_84615]
-
universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar suspin și scot în lumină clipe răvășite de tristețe, precum frunzele tăcute, veștede și sfarâmate de mușcăturile reci, ale vântoaselor dezlănțuite de toamna în agonie. Ce mă doare mai mult rana mea, sau plânsul naturii?
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
adunat în mine ploile reci prelinse din plictisul toamnei. Măcelul grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
lăsat-o În parcare? Din fericire, tocmai atunci semaforul s-a făcut roșu și se părea că ăsta e un stop lung. Mașina s-a oprit brusc, fără a izbi ceva sau pe cineva, iar mie mi-a scăpat un suspin de ușurare. — Sunt chiar acum În mașină, Miranda, ajung În câteva minute În parcare. Am presupus că era de bună seamă Îngrijorată cu privire la starea de fapt, așa că am asigurat-o că nu era nici o problemă și că aveam să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plină de simpatie și a făcut o remarcă Înțelegătoare cu privire la dificultatea de a conduce o mașină cu cutie de viteze manuală, dar mie nu prea-mi ardea de conversație. — Mergem Înapoi la sediul Elias-Clark, am zis eu cu un lung suspin, iar șoferul a pornit-o spre sud, pe Park Avenue. Dat fiind că făceam zilnic ruta cu pricina - uneori chiar de două ori pe zi - știam că dispun de exact opt minute ca să Îmi recapăt stăpânirea de sine și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capăt cu coșmarul de iad prin care tocmai trecusem, dar mă ura pentru că Îndrăzneam să fiu supărată pe chestia asta. În fond, un milion de fete ar face moarte de om pentru slujba asta, nu? Și așa, cu un perceptibil suspin - artă În care mă perfecționasem de la o vreme, adică să fie destul de tare ca Miranda să-l audă, dar nicidecum destul de tare ca să poată obiecta - mi-am pus din nou haina pe mine și mi-am mișcat prin puterea voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putem cumpăra și instala aparate proprii la ferestre. Mașinile de spălat sunt la subsol și avem portar cu jumătate de normă, la o stradă de stația de metrou. Și stai să auzi minunea. Avem balcon! Trebuie că-mi scăpase un suspin de uluire, pentru că ea a devenit și mai surescitată la auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să obțină rezervare pentru ora respectivă. — Dar ce te faci dacă apari acolo și or să vadă că nu ești Miranda Priestly? am Întrebat eu așa, ca proasta. Ca de obicei, am primit combinația ei specială dat‑ochii‑peste‑cap‑suspin‑adânc: — O să le spun, pur și simplu, că Miranda a trebuit să plece pe neașteptate din oraș, le arăt o carte de vizită de‑a mea de la birou și le spun că ea Îi roagă să Îmi cedeze mie rezervarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ați publicat analiza vrenui restaurant asiatic În ediția de ieri. A suspinat de parcă i‑aș fi cerut să‑și doneze o mână sau un picior În folosul științei, după care a suspinat din nou. — Ai căutat pe Internet? Un nou suspin. — Da, da, bineînțeles, dar nu reușesc să... Că acolo găsești dacă am avut vreun articol pe tema asta. Doar nu pot să țin minte pe dinafară fiecare cuvințel pe care l‑am publicat vreodată, nu? Am inspirat adânc și m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În care acum aș fi avut nevoie să o facă. Un munte de scrisori pe care neglijasem să le deschid amenințau să Îmi dărâme biroul, iar sub el, de jur-Împrejurul picioarelor mele, erau Îngrămădite haine murdare adunate de trei zile. Un suspin uriaș, ca să anunț lumea Întreagă cât sunt de nefericită, și am sunat la curățătorie. — Bună, Mario, eu sunt. Da, știu - n‑am vorbit de două zile. Poți să trimiți pe cineva după haine? Grozav. Mulțumesc. Am Închis telefonul și m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eram capabilă de crimă ca să ajung acolo. Poate că Își dăduse seama și singură că asta vreau doar pentru că ținea la mine. — Am Îndoielile mele În privința ta, firește. Să nu crezi că nu am observat lipsa ta de entuziasm, sau suspinele, sau mutrele pe care le faci atunci când Îți cer să faci ceva pe care În mod evident nu prea ai chef să Îl faci. Sper că e vorba doar de un semn de lipsă de maturitate din partea ta, pentru că altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista În mînecă și-și luă sendvișul; rîsul i se risipi În suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și, În cele din urmă, puse sendvișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de-ar fi fost acolo cu ea! Apoi și-l imagină intrînd și văzînd tot sîngele... Începu să plîngă din nou. Stătu și-și sprijini capul de perete, plîngînd fără să se oprească, dar atît de lipsită de vlagă, că suspinele ei erau ca niște mici gîfÎieli de durere. Încă plîngea cînd Reggie se Întoarse. O adusese și pe bătrînă. Era Îmbrăcată În cămașă de noapte și capot, dar Își trăsese un palton pe deasupra și-și pusese o pălărie și galoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șapte vieți, Și eternitatea mai aproape... Nu roși zănatecului gând, Iartă-l și împacă-te cu dânsul, Bucuria doar, să-ți nască plânsul Spasmului de noapte aiurind... Morții sunt cu toți la fel, vezi bine, Lasă-i lumii lor fără suspin, Când spre tine-nfometat eu vin Și-mi hrănește gândul și pe mine...
MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83835_a_85160]
-
Criptică Ieri am visat oglinzi prăfuite, livezi în crepuscul; omătul topit curgea în suspine eclipsa de afară... răceala din mine, iubirea din tine a ieșit la iveală. Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă. Nu mai e nimeni elanul meu moare răsăritul e rece... rezecție.
Criptic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83889_a_85214]
-
Dacă zici tu“, spune Paula cu veselie. La masă, când Îi ofer lui Ben porția de quiche, gurița lui aproape imaculată se contorsionează, devenind o tăietură plină de durere. Începe să plângă cu sughițuri, abia reușind să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin sau gri de in, stând cu spatele drept și mâncându-și porția de haricots verts, se Întorc și se uită la barbarii de anglo-saxoni. După ce ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Donald punea laolaltă bagajele. El mi-a făcut un mic semn trist cu mâna. După ce au plecat, Juanita mi-a zis că Îi pare foarte rău, dar nu mai putea să suporte. Toate acestea comunicate prin gesturi ale mâinilor și suspine. Iată În sfârșit șansa mea de a sublinia faptul că unul dintre motivele pentru care casa era atât de murdară era că menajera mea nu reușise să o curețe În ultimii doi ani, acuzând o serie de afecțiuni la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care vor fi primite. Știu prea bine că "Spiritul, după cum spune Sf. Pavel, vine și El în ajutorul slăbiciunii noastre, deoarece noi nu știm ce să cerem în rugăciune cum trebuie, pe cînd Spiritul însuși mijlocește pentru noi cu nespuse suspine. Iar Acela care pătrunde inimile știe care este dorința Spiritului, și că el mijlocește pentru sfinți după vrerea lui Dumnezeu."52. Îmi dau seama că vocea celor simpli și a ignoranților înșiși ajunge în ceruri dacă este pusă în mișcare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se simt uniți cu adevărat într-o singură inimă, într-un singur suflet, într-o unică familie al cărui tată este Dumnezeu. Cît de mult contribuie răspîndirea în inima credincioșilor a acelui Spirit tocmai pentru că se roagă și cere cu suspine de nedescris! Cît de mult se bucură să mențină poporul creștin în iubirea învățătorilor săi întru Cristos, poporul supus și ascultător pe care Clerul trebuie să-l conducă spre viața cea sănătoasă! 17. Sînt mai multe cauze ale existenței unei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să spunem că Biserica, în mijlocul atîtor umilințe, ar fi fost lipsită de vocea solemnă care să proclame adevărul. Biserica cea nemuritoare ar înceta să existe dacă nu ar mai vesti lumii adevărul. Dar era o voce solitară și plînsete și suspine care se aud acolo unde domnește jalea. Eu mă voi mulțumi să fac referire la un pasaj din Florus, diacon de Lyon din secolul al X-lea, care a scris o carte exact despre "alegerea Episcopilor", pentru a face cu-noscut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a sunat mobilul. Era Julie, voia să știe unde sunt. I-am spus. S-a îngrozit. —La nenorocitul de Wiz? Îți cumperi un DVD player? Ai înnebunit de tot. N-am înnebunit, am contrazis-o izbucnind într-un plâns cu suspine. Mă simt absolut, total, 100% grozav. Cincisprezece minute mai târziu, Julie a venit și m-a condus la mașină. Am plecat spre Bergdorf’s - Julie nu-și putea permite să anuleze programarea la Ariette pentru șuvițe nici măcar pentru depresia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de ea! - are grijă de Bradley, pentru că Dominic, soțul ei, este impresar la ICM, iar Dominic nu visează decât să fie impresar la CAA, iar Annie știe că Bradley taie și spânzură acolo, spuse ea pe nerăsuflate. Am auzit un suspin și foșnetul unui Kleenex. Deci cine-i persoana aia sfântă, atunci? am întrebat. — Acum două zile, stăteam aici cu lebedele astea care mă-nnebunesc când le văd ce liniștite înoată, când a venit Charlie. M-a dus la Coffee Bean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Era liniște deplină în casă, când am intrat. Nu se auzea radioul sporovăind, ca de obicei, nu se auzea nici glasul mamei, dialogând la telefon cu tot felul de cunoscuți, nenumărați cunoscuți. Am auzit, în schimb, în mod surprinzător, niște suspine. Cineva plângea. Cineva plângea în dormitorul alor mei. Am deschis ușa speriată, fără să mai ciocănesc. Am văzut-o pe mama chircită pe pat. Plângea în hohote, cu fața înăbușită în pernă. Era îmbrăcată frumos, ca de obicei, în taiorul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]