6,881 matches
-
meu ce mi se scurmă, calc, iar pe cărări de toamnă prin parcul plin de trandafiri tu, unde ești măicuță - mamă când ani-mi intră în amintiri, și lacrima încet o șterg când ea vrea ca să cadă iar anii mei tăcuți se pierd prin ultima zăpadă, încă un boboc aș vrea să prind chiar în buchetul vieții și ca un ceas vechi ticăind, îmi număr anii tinereții, pașii mei de acum se scurg iar pe cărări de seară măicuța mea, ești
PE MALUL APEI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375913_a_377242]
-
Cerului, urmând-o deplin în smerenie și supunere până să facem ceea ce și ea a făcut, ca să ne putem învrednici de înfierea ei. Căci, fiii Maicii Domnului cunosc plinătatea rodnică și sacră a votului tăcerii. Îndeosebi ei sunt marea armată tăcută a monahilor isihaști. Și noi știm că tăcerea isihaștilor rugăciune este. (Cf. Liviu Petcu - http://ziarullumina.ro/despre-maica-domnului-la-parintii-filocalici-38295.html - 18.10.2009/05.04.2016). Prin urmare, se cuvine ca noi să avem mare credință în mila cea nemărginită a
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
noapte printre mătasuri fine... Dacă vei vrea, voi căuta Prin inserări ce curg Petala unui zâmbet dăruit cândva, Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg... Dacă vei vrea, voi reclădi Castele din cuvinte Și vorbele uitate, pe rând le-oi osândi Tăcute să renască în gesturi ne-mblanzite... Dacă vei vrea, voi înflori Pe pajiștea din suflet, Petale-nfiorate să cadă ... Citește mai mult Dacă vei vrea, voi împletiDin pastelate rânduriCămașa albă și eșarfe purpurii,Să le-mbracam în noaptea dintre gânduri...Dacă vei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
îmi poartă pasul catre-al tău suflet cald... VII. MĂ NINGI..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Acum, pe-o margine de lume mă ningi cu drag, mă ningi cu dor, și glasul tău tăcut îmi spune povești, la gură de izvor... Mă ningi cu drag, mă ningi cu dor tăind în două, anotimpul. Prin amintiri, încet cobor să nu strivesc, pășind, alintul... Și glasul tău tăcut îmi spune că-mi cauți urma printre pași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
drag, mă ningi cu dor, și glasul tău tăcut îmi spune povești, la gură de izvor... Mă ningi cu drag, mă ningi cu dor tăind în două, anotimpul. Prin amintiri, încet cobor să nu strivesc, pășind, alintul... Și glasul tău tăcut îmi spune că-mi cauți urma printre pași. Chemarea ta ar vrea s-adune toți pașii, pe poteci rămași... Povești la gură de izvor, și glasul tău tăcut ce-mi spune ca ningi cu drag, ca ningi cu dor acum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Prin amintiri, încet cobor să nu strivesc, pășind, alintul... Și glasul tău tăcut îmi spune că-mi cauți urma printre pași. Chemarea ta ar vrea s-adune toți pașii, pe poteci rămași... Povești la gură de izvor, și glasul tău tăcut ce-mi spune ca ningi cu drag, ca ningi cu dor acum, pe-o margine de lume... Citește mai mult Acum, pe-o margine de lumemă ningi cu drag, mă ningi cu dor,si glasul tău tăcut îmi spunepovești, la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
și glasul tău tăcut ce-mi spune ca ningi cu drag, ca ningi cu dor acum, pe-o margine de lume... Citește mai mult Acum, pe-o margine de lumemă ningi cu drag, mă ningi cu dor,si glasul tău tăcut îmi spunepovești, la gură de izvor...Mă ningi cu drag, mă ningi cu dortăind în două, anotimpul.Prin amintiri, încet coborsă nu strivesc, pășind, alintul... Și glasul tău tăcut îmi spunecă-mi cauți urma printre pași.Chemarea ta ar vrea s-adunetoți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
lumemă ningi cu drag, mă ningi cu dor,si glasul tău tăcut îmi spunepovești, la gură de izvor...Mă ningi cu drag, mă ningi cu dortăind în două, anotimpul.Prin amintiri, încet coborsă nu strivesc, pășind, alintul... Și glasul tău tăcut îmi spunecă-mi cauți urma printre pași.Chemarea ta ar vrea s-adunetoți pașii, pe poteci rămași...Povești la gură de izvor,si glasul tău tăcut ce-mi spunecă ningi cu drag, ca ningi cu doracum, pe-o margine de lume...... VIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
cu dortăind în două, anotimpul.Prin amintiri, încet coborsă nu strivesc, pășind, alintul... Și glasul tău tăcut îmi spunecă-mi cauți urma printre pași.Chemarea ta ar vrea s-adunetoți pașii, pe poteci rămași...Povești la gură de izvor,si glasul tău tăcut ce-mi spunecă ningi cu drag, ca ningi cu doracum, pe-o margine de lume...... VIII. AȘTEPT, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Aștept să curgă norii, rostogolind ploi calde, Să cadă stele-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Simt toamnă! Simt toamnă! E culoare... Prin văile adânci, fuioare lungi de ceață au gust de-mbrățișare. Simt toamnă! E bogată... Aromele-i intense, născute din dorința, cu brațe-ntinse așteaptă. Simt toamnă! E frumoasă... Pe chipul ei trec umbre tăcute și-ncâlcite, dar ea, râde sfioasa. Simt toamnă! E aroma... Pe frunza-i ruginie culorile se-mbată cu gust de viață nouă. Simt toamnă! E-așteptare... Sub bolta unui gând raze blânde de soare se împletesc în mare. Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o vindecam cu-nflacarate pătimi ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
prin anotimpuriSa înălțam speranțe sausa-naltam gri ziduri.Uitam că zbaterea și trudane poate fi risipaSau împlinire a vieții,cuprinsă într-o clipa.Cu timpul tatuat pe iris,privim clepsidra vremii,Și din pocalul cu-amintirisorbim pe prispa iernii.Ne risipim adesea, tăcuți,prin gânduri fără rostSi-ncepem o povestepunand pecete cu "a fost"...Cu timpul cuibărit în trup,pășim pe calea vieții,Tribut să dăm visariinascute pe geana diminetii.Aripa franta-n zbor o vindecamcu-nflacarate pătimi... XXXI. SCRIE-MI..., de Corina Negrea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
cenusaSa răscolești cu teamă norii și să dezlegi al ploilor zăgaz..... XXXII. NU MAI RĂSUNĂ?, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016. Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunse sub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri întinse pe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul des ce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
și ne-ntinat, el-dorul Și mai colinda ploaia, săltând pe clape ude, șăgalnic le zâmbește celor ce știu s-asculte. Și mai colinda valuri îmbrățișând nisipuri, ... Citește mai mult Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunsesub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri intinsepe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul deșce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care curgesi salța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
tihnă Aruncă din străfunduri protecții nestemate. Pământul e minune, nimicul e rutină Și toate împreună iubiri neferecate. Parcurs-am fără grabă introvertiri trecute, Le-am îngropat pe țărmul ce se îneacă-n ape. Ce blând ne este chipul cu zâmbete tăcute! Ce multă e lumina, când îngerii-s aproape! Părinte, mulțumire! Plimbările cu Domnul Sunt oaze de-mpăcare pentru tăceri aprinse. Zăresc din nou feeria și mă răpune somnul: De mâine, alte drumuri ne vor privi, deschise. Referință Bibliografică: Spovedanie / Carmen
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
plânge , Și după ani sute zidul tot o strânge , Pe Ana ta dragă, soție iubită, În cea mănăstire ,de tine clădită ? Aud de departe tot vaiete-n noapte , Pe poteci pietroase în odăi pioase , Îmi pare că Ana te roagă tăcut , Să nu pui altar pruncul nenăscut . Manole ,Manole în eternitate Ai intrat ,ducând-o pe Ana spre moarte , Degeaba a plâns și te-a implorat , Zidind o iubire ai comis un păcat . Sfânta mănăstire nu s-a mai surpat , Când
MANOLE , MANOLE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376061_a_377390]
-
tine și nu mă mai satur Să-ți sorb adierea din cupa de foc, În poala iubirii, poverile-mi scutur, Adun universul întreg la un loc. `Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii, Puzderii de visuri m-alintă duios, Dar tremur, tăcută, în fața terorii De-a pierde-n abis al tău chip luminos. Răsună-a ta voce - o muzică lină, Ce-mi vindecă magic din rănile vechi, Își leagănă crinii a lor crinolină, Dansează, în stol, rândunele-n perechi. Ne-alină natura
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
ce degeră-n ceafăte plimb în iubire cu ... XX. CÂTE CEVA, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015. Pe stradă curge seva cu foame de lumină. În baltă fiecare pătrunde în surdină se-agață-n rădăcină cu umerii tăcuți va crește în tulpină ca vulturii din munți. În fumul din rutină ești fraier te iriți și ploaia te apleacă scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ea, Să împletim troiene de bucurii, în doi, Să protejăm omătul, cu dragostea din noi. Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat! Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat! E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut. Pe care niciodată, voit, nu l-am pierdut. Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri, Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goale Să nu mai poposească trăirile duale! Să nu deschidem temple
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ea,Să împletim troiene de bucurii, în doi,Să protejăm omătul, cu dragostea din noi.Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat!Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat!E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut.Pe care niciodată, voit, nu l-am pierdut.Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri,Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goaleSă nu mai poposească trăirile duale!Să nu deschidem temple, cu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
în liniște fiind că atunci când crezi ceva trebuie să fie pace, trebuie să fie blumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic. cel mai frroce dușman Tăcut, sadic și dur, trist, dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul fiind că mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceia ni se deformează
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
întredeschisă, Uitați pe birou ochelarii mei, Alături de vasul plin cu trandafiri tomnatici. Un nor nevăzut până atunci Acoperi luna, oprindu-se o clipă, O mână întunecată înaintea unui chip. Nălucirea pieri Și luminile ferestrelor se stinseră. Aveam înaintea mea Ziduri tăcute... fără suflet. În vis, pe când norul acoperea luna, Mă aflam departe Și aveam să mă trezesc în camera mea Oftând, deschizând ochii Mirându-mă de soarele strălucitor, De cerul larg și senin, Atât de deosebit, De dulcea lumină din visul
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]
-
urlat la Dumnezeu. Am strigat, cu toată puterea mea: Doamne, adu copilul acesta înapoi! cu toată ființa mea... Apoi, aceste cuvinte se spuneau singure în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu, peste tot în mine cu o tărie tăcută, intensă, pas cu pas, respirație cu respirație, până am ajuns în salon. Linia era acolo. La fel ... țiuitoare, albastră, dreaptă. Nu mai vorbea nimeni. Directoarea a făcut ochii mari la mine și am putut să îi simt emoția. Sufletele noastre
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
să zbârnâie. Am luat-o de braț. Știam că are un suflet bun și momentul era mai mult decât potrivit. Mai știam și că mă iubește, pentru că a iubit-o pe mama mea, o angajată de la contabilitate, cuminte, devotată, iubitoare, tăcută, dar cu multă îndrăzneală în a-i apăra pe cei nedreptățiți. Așa s-a apropiat de ea, în momentele în care prietenii din jur au dispărut și a văzut că mama rămăsese acolo, alături. A suferit enorm când a pierdut
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
primar. S-au implicat și fiecare și-a ales câte un candidat. Polobocul cel hodorogit cu glas puternic a făgăduit ca daca X va fi ales primar tot omul va ajunge bugetar, cum ar veni salariat la STAT. Polobocul cel tăcut, să promită nu s-a priceput, el nefiind deloc bun orator, și-atuncea, fiece alegător, de la polobocul cel plin a primit câte doi litri de vin. Nici până azi nu s-a aflat cine-a ieșit primar în sat, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]