4,810 matches
-
Adrianopol (2 iulie 1711, Bender): 60.000 ruși (40.000 infanterie și 20.000 cavalerie), 60 piese de artilerie, 20.000 erau detașați la Azov și 12.000 pe lângă cazaci și calmuci; 80.000 turci (ieniceri și spahii), 30.000 tătari. O știre din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci și 70.000 tătari. Din Jurnalul care a apărut la Hamburg, aflăm alte cifre pentru efectivele armatelor turcești: 57.862 ieniceri, 61.800 spahii, plus 70
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
artilerie, 20.000 erau detașați la Azov și 12.000 pe lângă cazaci și calmuci; 80.000 turci (ieniceri și spahii), 30.000 tătari. O știre din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci și 70.000 tătari. Din Jurnalul care a apărut la Hamburg, aflăm alte cifre pentru efectivele armatelor turcești: 57.862 ieniceri, 61.800 spahii, plus 70.000 de tătari. Artileria turcă era dotată cu 469 guri de foc (84 tunuri mari, 360 tunuri de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci și 70.000 tătari. Din Jurnalul care a apărut la Hamburg, aflăm alte cifre pentru efectivele armatelor turcești: 57.862 ieniceri, 61.800 spahii, plus 70.000 de tătari. Artileria turcă era dotată cu 469 guri de foc (84 tunuri mari, 360 tunuri de câmp, 25 mortiere), iar artileria rusă: 111 tunuri și două mortiere. Cronicile moldovene sunt, de asemenea, contradictorii și exagerate. Cronicarul Ion Neculce, credincios al lui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
30.000 soldați, 8.000 cazaci, fiind dotată cu 52 „pusci mari”. Nicolae Iorga credea că au participat și 6.000 de moldoveni „după socoteala sigură a lui Neculce, care era hatman”. Împotriva acestor armate luptau 400.000 turci (!), fără tătari, înzestrați cu 400 tunuri („pusci”). După datele prezentate de un prizonier turc (cum afirmă Ion Neculce), armata otomană dispunea de 120.000 ieniceri, 250.000 de spahii și 40.000 soldați („sindighistri”). În Letopisețul său, Nicolae Costin a trecut următorele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un prizonier turc (cum afirmă Ion Neculce), armata otomană dispunea de 120.000 ieniceri, 250.000 de spahii și 40.000 soldați („sindighistri”). În Letopisețul său, Nicolae Costin a trecut următorele efective: 150.000-200.000 ieniceri și spahii, 70.000 tătari, 90.000 de ruși, la care se adaugă 2.000 de moldoveni. Sursele de mai sus ne conving că este dificil, dacă nu chiar imposibil, să aflăm cu exactitate cifrele armatelor beligerante; totuși, iese în evidență superioritatea forțelor turco-tătare față de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ele puteau fi capturate de la turci. Armata avea asigurată hrana până la Dunăre. Țarul a fost de acord cu părerea generalilor ruși. Părerile lui Dimitrie Cantemir erau prudente, însă nu coincideau cu planul țarului. Având în vedere și numărul mare de tătari din Bugeac, Dimitrie Cantemir propunea ca turcii să fie atacați cu o infanterie numeroasă. Era imprudent - semnala domnul Moldovei - să pornească împotriva tătarilor. După părerea sa, victoria putea fi asigurată numai prin ofensiva întregii armate în direcția Dunării și prin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Dimitrie Cantemir erau prudente, însă nu coincideau cu planul țarului. Având în vedere și numărul mare de tătari din Bugeac, Dimitrie Cantemir propunea ca turcii să fie atacați cu o infanterie numeroasă. Era imprudent - semnala domnul Moldovei - să pornească împotriva tătarilor. După părerea sa, victoria putea fi asigurată numai prin ofensiva întregii armate în direcția Dunării și prin capturarea depozitelor cu provizii ale turcilor. La începutul campaniei (mai 1711), armatele ruse, aflate sub comanda feldmareșalului conte B. P. Șeremetev, aveau ca
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Asia și Egipt. La trecerea Dunării pe la Isaccea, armata otomană ajungea la 180.000 de oameni, după unii cercetători, de trei ori mai numeroasă decât armata rusă. Și-a continuat înaintarea pe malul stâng al Prutului. La 2 iulie, hanul tătarilor, Devlet Ghirai al II-lea, aflând că B. P. Șeremetev și trupele sale s-au instalat lângă Iași, a trimis un detașament de tătari sub comanda fiului său, Mehmed Ghirai, pentru a-i urmări mișcările. La această campanie, împotriva armatelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
decât armata rusă. Și-a continuat înaintarea pe malul stâng al Prutului. La 2 iulie, hanul tătarilor, Devlet Ghirai al II-lea, aflând că B. P. Șeremetev și trupele sale s-au instalat lângă Iași, a trimis un detașament de tătari sub comanda fiului său, Mehmed Ghirai, pentru a-i urmări mișcările. La această campanie, împotriva armatelor rusești au mai participat oștile poloneze sub comanda generalului Stanislaw Poniatowski și cele suedeze conduse de regele Carol al XII-lea. Armatele ruse erau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au ocupat târgul Fălciu. I-a atacat pe cei 4.000 de ruși, care constituiau detașamentul de avangardă, reușind, în cele din urmă, să-i încercuiască. Turcii veneau în număr tot mai mare, așezându-se „pre coasta de deal”, iar tătarii, „ca lupii și ca lăcustele” au prădat Hușii. Rușii au fost obligați să se retragă în formație compactă spre nord, unde se afla cea mai mare parte a trupelor, sub comanda directă a țarului. În scrisorile sale, Petru I îl
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
distanță de 10 km de orașul Huși. Aici s-au înfruntat în zilele de 8/18 - 12/22 iulie 1711 armatele ruso-moldovene și turco-otomane. Costișa până spre pădure, tot câmpul până la Huși, au fost acoperite de focurile turcilor și ale tătarilor. La 9 iulie, armatele rusești au luat poziția de luptă și „au slobozit părcanele la pământ” (întărituri făcute din pari și scânduri, n.a.). Folosind artileria, rușii au reușit să-i respingă pe turci și pe tătari, cu mari pierderi: „Și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
focurile turcilor și ale tătarilor. La 9 iulie, armatele rusești au luat poziția de luptă și „au slobozit părcanele la pământ” (întărituri făcute din pari și scânduri, n.a.). Folosind artileria, rușii au reușit să-i respingă pe turci și pe tătari, cu mari pierderi: „Și așe căde turcii, ca când ar căde niște pere coapte dintr-un păr, cându-l scutură oamenii”. Deși atacul principal al armatelor turco-tătare, de la 9 iulie, a fost respins, situația oștilor moldo-ruse s-a înrăutățit. Împresurate de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în care fuseseră trestii foarte tari pe care le roseseră până la două degete de la pămât”. În cursul zilei de 10 iulie, turcii s-au apropiat cu artileria de linia de apărare a armatelor rusești, provocând pierderi de vieți omenești, iar tătarii au prădat mijloace de transport cu bunuri. Alte lucruri au fost abandonate, din cauza lipsei cailor, care în număr mare au fost uciși ori au pierit de foame. Situația precară a trupelor aliate s-a înrăutățit și mai mult, datorită lipsei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
G. I. Golovkin. Este greu să acceptăm și opinia lui Ion Neculce privind pierderile celor două armate: 30.000 morți ruși și 120.000 morți turci (!). Conform prevederilor tratatului, situația Moldovei nu a fost discutată, ea rămânând descoperită în fața pericolului tătarilor. Pacea îngăduia țarului să se retragă, lăsând Moldova, în continuare, sub stăpânirea Porții. Regele Suediei Carol al XII-lea, hanul Devlet Ghirai al II-lea și generalul Stanislaw Poniatowski l-au sfătuit pe marele vizir să nu încheie o pace
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Moldova, de-a lungul Prutului până la Ștefănești, apoi, după patru zile de mers, au ajuns la Nistru. Pe drumul de întoarcere, turcii se obligau să escorteze oștile rusești în retragere, pentru a le feri de orice incidente sau atacuri din partea tătarilor. Nicolae Iorga a analizat cauzele acestei „catastrofe”: „Așa se mântuise, la Stănilești, între Fălciiu și Huși, marele război de eliberare a creștinilor răsăriteni. Adânca umilință, mai rea și decât o catastrofă, fu atribuită de învinși lui „Iuda Brâncoveanu”. S-a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sfârși zilele, departe de țară, în Rusia (1723). Osemintele sale au fost aduse în țară în 1935 și depuse în biserica „Trei Ierarhi” din Iași. Eșuata campanie aliată împotriva turcilor nu va rămâne fără efecte de durată: jafurile turcilor, ale tătarilor și ale cazacilor vor continua, în Moldova se va instaura regimul fanariot, iar odată ajunsă cu granița la Nistru, Rusia va reprezenta în următoarele două secole cel mai mare pericol. În timpul acestei campanii, armata rusă va traversa pentru prima oară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgului și a localităților din împrejurimi, a avut războiul ruso-austro-otoman (1735-1739). În 1739, oastea rusească, sub comanda lui Constantin, fiul lui Antioh Cantemir, fost domn al Moldovei (1695-1700, 1705-1707), și a fratelui său Dumitrașco, a prădat orașul. După ce turcii și tătarii au prădat Episcopia și au furat odăjdiile, au incendiat târgul Huși. Tătarii nu s-au mulțumit cu atât, ci au prădat și schitul Brădicești, de unde au luat hrisoavele mănăstirii și ale Episcopiei. Episcopul Teofil descrie într-o jalbă aceste fapte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1739, oastea rusească, sub comanda lui Constantin, fiul lui Antioh Cantemir, fost domn al Moldovei (1695-1700, 1705-1707), și a fratelui său Dumitrașco, a prădat orașul. După ce turcii și tătarii au prădat Episcopia și au furat odăjdiile, au incendiat târgul Huși. Tătarii nu s-au mulțumit cu atât, ci au prădat și schitul Brădicești, de unde au luat hrisoavele mănăstirii și ale Episcopiei. Episcopul Teofil descrie într-o jalbă aceste fapte și cere domnitorului Grigore al II-lea Ghica să intervină pentru repararea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aceste fapte și cere domnitorului Grigore al II-lea Ghica să intervină pentru repararea bunurilor deteriorate. În hrisovul din 12 septembrie 1741, domnitorul confirmă nenorocirile care s-au abătut în aceste locuri. În ciuda incursiunilor militare dintre cele mai diverse (turci, tătari, poloni, ucraineni, cazaci, ruși și chiar suedezi), care se finalizau întotdeauna cu jafuri și pierderi de vieți omenești, viața hușenilor a continuat să evolueze într-un ritm propriu. 4. Alți călători străini și români pe meleagurile hușene Călătorul care sosește
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ei sunt deosebit de bine pregătiți în felul lor”. Despre spiritul tolerant al românilor (moldovenilor), solul regal scria: „În această țară locuiesc împreună, sub cârmuirea voievodului, diferite secte și religii și neamuri, ca de pildă, ruteni, poloni, sârbi, armeni, bulgari și tătari și, în sfârșit, mulți sași din Transilvania, fără ca din cauza deosebirilor de rituri și dogme să se certe între ei”. Printre cetățile și orașele vizitate de G. Reicherstorffer, amintim: Suceava, Hotin, Neamț, cetatea Iași (Bahloÿazwar - lb. maghiară: Cetatea Iașilor pe Bahlui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o mare rușine ca un străin să plece de la ei fără să se fi îmbătat (subl. ns.); iar acesta blesteamă apoi și înjură pe stăpânul casei care l-a poftit, în loc să-i mulțumească”. Totodată, misionarul, în călătoria sa, descria ținuturile tătarilor, cerchezilor, abbazilor și Mingrelia (Georgia sau Gruzia), în care se povestesc multe întâmplări stranii. Petru Bogdan Bakšič (1601-1674), un alt călător, aflat la Huși în ziua de 29 septembrie 1641, îl numea oraș datorită existenței reședinței episcopale. În lucrarea Vizitarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
printre care și județul Fălciu, care „Are două târguri mai de seamă: Fălciu și Huși. În acest din urmă există și o episcopie. Se mărginește cu Bugeacul, adică cu acele ținuturi ce au fost luate Principatului Moldovenesc de către turci și tătari. Aici sun numeroase vii”. Interesantă este informația referitoare la existența unei „fabrici de silitră”, în apropiere de movila Răbâia: „La movila numită Răbâia se află o fabrică de silitră”. Un alt călător care a trecut prin acest ținut a fost
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unde a fost primit cu simpatie de ispravnicul Cantacuzino. În 1759 solia polonă condusă de contele Potocki înainta pe Valea Prutului. La 23 octombrie 1759, acești călători au oprit la Stănilești (aproape de Huși), unde nu au găsit locuință, datorită năvălirilor tătarilor din anul precedent (1758). După un călător polon, Fălciu „care fusese mai înainte un orășel populat”, nu mai avea în 1759, după ce îl ruinaseră tătarii „decât vreo zece - douăzeci de case”. Șapte ani mai târziu, în 1766, un alt călător
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
acești călători au oprit la Stănilești (aproape de Huși), unde nu au găsit locuință, datorită năvălirilor tătarilor din anul precedent (1758). După un călător polon, Fălciu „care fusese mai înainte un orășel populat”, nu mai avea în 1759, după ce îl ruinaseră tătarii „decât vreo zece - douăzeci de case”. Șapte ani mai târziu, în 1766, un alt călător poposea, de astă dată, „în orașul nou clădit - Fălciu”. După șase ani (1765), Toma Alexandrovicz, diplomat polon (podkomori al curții regale și sol extraordinar la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
notate de călători străini, călugări misionari, militari sau diplomați, care au străbătut ținutul hușean, le putem adauga câteva gânduri ale călătorilor români din Epoca Modernă. În monografia dedicată lui Ion Vodă cel Cumplit (1572-1574), învingător în 1574, în luptele cu tătarii și turcii, vorbind despre faptul că târgul Huși devenise loc de adunare, de odihnă și de pregătire a evenimentelor, B. P. Hasdeu menționează faptul că „acest orășel”, fusese întemeiat de husiții alungați din Boemia și din Ungaria. Ei și-au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]