5,159 matches
-
să dau de mâncare la câini. Și dacă te uiți la ceas, o să vezi că am bătut câmpii, nu am stat mai mult de douăzeci de secunde pe canapea. A pierdut noțiunea timpului până și ăla ascuns în colțul din tavan care ți-a zis că sânt nebun. Mă întorc în casă și intru în baie. Înainte, mă dezbrac mecanic aruncîndu-mi lucrurile, ca de obicei, pe unde apuc. Sub duș, în general, oamenilor le place să cânte sau să nu se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mine nu numai apa de care m-am săturat. Am stat prea mult sub duș. Revin în living, mă trântesc din nou pe canapea, de data asta aprind din prima televizorul, dar tot mă pierd într-o analiză amănunțită a tavanului, încercînd sa regăsesc crăpătura aia nouă sau veche, ce mai contează, pe lînga care ai stat și tu când ți-am propus să fii cineva care stă ascuns în colțul tavanului, să mă vadă cât sânt de caraghios, când, după ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dar tot mă pierd într-o analiză amănunțită a tavanului, încercînd sa regăsesc crăpătura aia nouă sau veche, ce mai contează, pe lînga care ai stat și tu când ți-am propus să fii cineva care stă ascuns în colțul tavanului, să mă vadă cât sânt de caraghios, când, după ce am stat nemișcat două ore pe canapea, m-am ridicat brusc si m-am dezbrăcat decis să fac duș, dar m-am reîmbrăcat la fel de brusc, pentru că uitasem să dau de mâncare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din lift, mirosul a început să expandeze. Am mai aflat că și băuse mult, și nu datorită luminițelor strălucitoare din ochii lui foarte verzi, realizez acum când îți povestesc, ci poate din damful de șnaps ce scăpa ventilatorului puternic din tavan și care mă învăluia pe mine pe nesimțite. Am început să fixez din ce în ce mai des indicatorul de etaj care îmi arăta foarte leneș câte mai sânt până la parterul dătător de aer curat. Încercam să nu mai respir, așa de insuportabil devenise
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
degetul nonstop, s-a oprit și el, dar noroc că era într-o țară civilizată și o lumină de veghe albăstruie s-a aprins instantaneu. M-am rugat numai să nu fie de incendiu. Amândoi ne-am ridicat privirea în tavan. A fost primul gest comun dintr-o serie ce urma să vină. I-a pierit și râsul cu această ocazie. Nu se poate, mi-am zis, trebuie să ne scoată de aici, repede, ce dracu', sîntem în sediul celei mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
așa! Ce idee genială a avut jegosul cum de nu m-am prins, fumatul este interzis în lifturile aste sclifosite și dacă ne aprindem amândoi țigările precis o să înceapă să urle sistemul antiincendiu, poate începe și stropitoarea să curgă din tavan și rezolvăm și problema dușului cu ocazia asta. Întind mâna bucuros și îl sfătuiesc și pe el să facă același lucru, așa că două minute abia îl mai zăresc. Nici vorbă de alarmă, nici vorba de semnal. Fumul albăstrui în lumina
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și nu am refuzat oferta lui de încă o mahorcă, pentru că, drept să-ți spun, erau cam scurte chiștoacele și mai mult de două fumuri nu scoteai din ele. Văzusem în filme cum eroii reușeau să evadeze din lifturi prin tavanul pe care, dacă știai cum, puteai să-l ridici, după aia, nu știu cum, reușeau să deschidă ușa de la etajul superior. Eu nu aveam de gând să fac nici una din manevrele astea, ci să ridic vreo placă din tavan ca să mai intre
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din lifturi prin tavanul pe care, dacă știai cum, puteai să-l ridici, după aia, nu știu cum, reușeau să deschidă ușa de la etajul superior. Eu nu aveam de gând să fac nici una din manevrele astea, ci să ridic vreo placă din tavan ca să mai intre puțin aer și să mai iasă fumul. Pentru că era mai firav, am hotărât să-l țin eu ca să se ridice el și să încerce să desprindă una din plăci. Ne-am înțeles în engleză și a priceput
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bine, pata aia umedă nu era pișat, dar mai bine ar fi fost. Nu insist. Am leșinat la propriu și l-am scăpat și pe sconcs din brațe. Am făcut schimb și, într-un târziu, am eliberat o fereastră fn tavanul liftului. Din cauza întunericului nu mi-am dat seama cât sânt de murdar pe mâini, după demontarea tavanului plin de funingine și vaselină, așa că intenția de a-mi scutura costumașul deja pătat de vin roșu pe guler i-a fost fatală
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la propriu și l-am scăpat și pe sconcs din brațe. Am făcut schimb și, într-un târziu, am eliberat o fereastră fn tavanul liftului. Din cauza întunericului nu mi-am dat seama cât sânt de murdar pe mâini, după demontarea tavanului plin de funingine și vaselină, așa că intenția de a-mi scutura costumașul deja pătat de vin roșu pe guler i-a fost fatală. Costumului, nu colegului puturos. Dungi negre-cenușii au violat tergalul fin. Oricum era compromis, așa că, în momentul în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
băutură, toate adunate de prin gunoaie probabil, dar care erau foarte gustoase mai ales pentru mine, care nu mai mâncasem de cu o seară înainte. Cred că eram în lift deja de vreo opt ore, ideea cu desfăcutul panoului din tavan venindu-mi imediat după ce amicul îngălat m-a servit cu prima țigară chiștoc, asta cam la patru, cinci ore de la primele vorbe schimbate. Cam atunci am abandonat și speranța părăsirii locului înainte de sosirea dimineții. Și ușor, ușor, am început să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ieșit Vero din baie, cu prosopul în jurul bustului, l-a căutat pe african cu privirea, după care l-a aruncat. S-a întins lângă mine. Nu ne atingeam corpurile. Mă încingeam din ce în ce mai tare. "E mai cald, parcă", zice Vero. Priveam tavanul unde ventilatorul parcă stătea să decoleze. Atunci m-am prins. Era atât de cald, încît viteza lui nu făcea decât să-l transforme într-un foehn puternic. Avea dreptate coloratul, trebuia să-l las la viteza la care funcționa el
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
înapoi. Muie. Din acel moment relația noastră s-a transformat în cuplu. Am făcut totul ca să facem rost de bani. Am servit într-o cârciumă, am spălat vase, bineînțeles după ce ne-am mutat din hotelul ăla luxos cu ventilator în tavan în cel în care nu am crezut vreodată că vom locui. Nici o stea. Un pat, un dulap zidit, o măsuță cu un lighean și toaleta, bineînțeles, pe hol. Eram singurii albi din hotel. Atunci am hotărât să plecăm din Antananarivo
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Pentru vârstnici, însă, timpul trece ca un fum, Și le-amintește că s-apropie ultimul drum. Nopți albe Bătrânețea-i mai ușor de suportat Dacă somnul nu este alterat. Cel mai de temut dușman Sunt nopțile albe, cu ochii-n tavan. Pensionarul Este o persoană cu chipul stafidit, Are haine ponosite și spate gârbovit, Cu ușurință-l identifici, de departe: Miroase-a naftalină și-a lehamite. Demnitate Mulți din cei ce poartă povara bătrâneții, Își păstrează demnitatea și prestanța. Deși au
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală de 23 conferințe, pustie, cu o masă lungă, scaune și broșuri înălțate până la tavan, de-a lungul pereților... în brațele mamei, pluteam la o înălțime amețitoare deasupra străzii, în drum spre alimentara. în toată perioada cât am scris "Nostalgia" am încercat din răsputeri să-mi amintesc cât mai mult din primii ani de copilărie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
32 nespălat, stau și ele jos, pe borduri, și vorbesc la fel ca toți ceilalți: nu există frază fără erudite aluzii la opera lui Kraft-Ebbing. Când trec prin țigănie îmi arunc mereu privirea în casele lor, prin ferestre. Mai toate tavanele sânt cu țurțuri lungi de mai bine de-o palmă, ca-n peșteri. Răpirea din serai sau Cina cea de taină nu lipsesc de pe pereți. Pe rafturile bibliotecilor stau casetofoane enorme, cu beculețe colorate. Țiganii noștri, din Nada Florilor, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trist era să fac dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum privea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochirleni, unde studenții facultății noastre erau în practică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lucruri pe care ea i le-a arătat, obișnuite într-un mediu urban, dar care nu erau cunoscute în mediul lui țărănesc de acasă..." Ca de obicei, cei de la masă n-au intrat în joc, se uitau pe undeva prin tavan, ronțăiau o napolitană... După câteva clipe însă, pe neașteptate (căci nu scosese o vorbă până atunci de la-nceputul mesei), Dubravka a rupt tăcerea pe tonul ei ușor visător, ușor afectat, făcând ca toți să se-ntoarcă brusc către ea: "Am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un șuierat ușor ca de șarpe și o țăcănitură scurtă; se întoarse: ușa era închisă. Odăița era luminată, nu se știe de unde cădeau valuri de lumină albăstruie. I se strânse inima. Se uită în jur, apoi în sus: văzu un tavan ca dintr-un fel de fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în piept, însă în zadar. Tâmplele i se zbătură grăbit. Acum, aerul era tot așa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trebuie să se așeze. Se așeză într-o parte a scaunului, lăsîndu-și picioarele înăuntru, pe un fel de prag. Străinul (sau străina) se așeză în partea cealaltă și apăsă ceva ca un sâmbure negru. Scaunul se ridică în sus, spre tavan, pe un fel de picior lung, și se opri dinaintea unui soi de măsuță pe care erau rânduite câteva lucruri sau unelte stranii. Aici mă omoară!" se gândi Auta. Străinul (sau străina) trase dinspre măsuță un maț subțire care ieșea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la un capăt și o umplu cu apă, apoi apăsă un sâmbure din podea și se așeză pe scaunul pe care Auta îl cunoștea bine, dar care-i uimi pe preoți când îl văzură înălțîndu-se cu străin cu tot spre tavanul boltit al încăperii. - Ce vrea să facă? întrebă Marele Preot. Auta întrebă pe străini, apoi tălmăci: - Vor să vadă dacă apa noastră e bună și pentru ei. - Și cum ei n-au băut de loc din apa noastră, de când au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-au băut de loc din apa noastră, de când au venit? - Nu, stăpâne. Își fac singuri apă. Marele Preot se uită cu ochii holbați. Tefnaht, mai stăpânit, vru să știe: - Cine o face? - Femeia asta, care s-a înălțat în tavan adineauri. Tefnaht se uită în sus, atent. - Asta e femeie?... Am bănuit eu ceva. Sunt și altele? Auta se feri să zîmbească: - Nu, stăpâne, numai aceasta. Marele Preot era obosit. Se ridică greoi, ca să plece. Se ridicară și toți ceilalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceas, nici un foc nu se aprindea; ocheanul fermecat prin care vedea mișcarea frunzelor și șerpii de pe stânci nu-i arăta nici un om. Atunci fură de părere toți să coboare. Auta alese un loc prielnic și îndată auzi un șuierat deasupra tavanului. Luntrea se opri în văzduh, apoi începu să coboare în jos, fără rotiri. - Cădem! strigă Auta. - Nu cădem, îi răspunse cârmaciul râzând, și apăsă pe un mâner scurt; două carapace de deasupra se dădură puțin în lături, lăsând să se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
despre marile case de robi și soldați, dar grădinile și curțile se vădeau goale. Totuși, privirea lor nu zăbovi mult asupra acestui amănunt, abătîndu-se curând asupra frumuseții palatului. Se opreau să se uite îndelung la câte un stâlp sau la tavanul tăiat de mâna unui meșter rar, care închipuise în marile lărgimi ale marmurei de sus un belșug de vietăți, de nori și de arbori. Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
taina zborului nostru, i-a spus Nefert. M-am obișnuit cu el și atâta tot. Dacă nu erai cu mine aș fi murit de spaimă, dar acum nu mă mir de nimic, nici că ne-am ridicat de pe podea în tavan ca duhurile și că te-am putut ridica și pe tine numai cu o mână, ca pe o pasăre, să-ți dau drumul să zbori... Apoi îl privi speriată și-i strânse brațul: Nu fără mine! Acum nici nu mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]