KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

probleme, spune Jack. SÎnt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surîs slab. Nu sînt În stare să schimb nici măcar cîteva vorbe cu el. Îmi folosesc fiecare fărîmă de energie pentru a mă concentra asupra taxiului, să meargă mai repede. Mă uit pe geam, tresărind fericită de fiecare dată cînd citesc pe plăcuțele străzilor că ne apropiem tot mai mult de locul În care vrem să ajungem. SW3... SW11... SW4 ! În sfîrșit ! SÎntem În Clapham. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
oră... ia uite la el... cedează trecerea altui șofer ! Ce naiba face ? OK. Calmează-te, Emma. Uite strada. În fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercînd să-mi iau un ton cît mai normal cu putință, cînd coborîm din taxi. Îmi pare rău c-a durat atîta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sînt destul de Încîntată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ușa În urma mea. Hai să ne mai gîndim un pic. Mă uit rapid În josul și În susul străzii, dar, În afară de Antonio’s e Închis peste tot, În afară de cîteva fast-fooduri și o firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un pic prea mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mînă să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un pic prea mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mînă să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită, remarcă Jack Într-un final. — Păi, e normal, e un cartier rezidențial. Antonio’s e o excepție. În exterior sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aflată În Hertfordshire. E un loc În care se țin traininguri, conferințe și se fac brainstorminguri de creație, la care eu nu sînt de obicei invitată. Așa că n-am mai fost aici niciodată și, În clipa În care cobor din taxi, trebuie să recunosc că sînt destul de impresionată. E o clădire veche și frumoasă, cu mii de ferestre și coloane În față. Care datează probabil... dintr-o perioadă mai de demult. Are o arhitectură georgiană absolut fabuloasă, spune cineva către altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pe prietenul ei afară În șuturi... dacă aș fi vorbit mai repede atunci cînd a apărut Jack... Dar n-am făcut-o. Iar acum e prea tîrziu. Un grup de invitați de la petrecere ies din curte, rîzÎnd și discutînd despre taxiuri. — Ați pățit ceva ? spune un tip curios și tresar. — Nu, zic. Mulțumesc. Mă mai uit o dată În direcția În care a dispărut mașina lui Jack, apoi fac un efort să mă Întorc și să pornesc spre petrecere. Le găsesc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

Abe a râs și mi‑a răspuns că nu știe nici el. Era doar ceva ce‑i trecuse prin cap. Acolo, sus, glasurile ascuțite ale fanilor - adolescenți parizieni, băieți și fete, strigând la unison - răzbeau amplificate de zgomotele autobuzelor, camioanelor, taxiurilor. Acest spectacol istoric alcătuia fundalul nostru. Petreceam clipe agreabile la cafea. Ravelstein era bine dispus. Totuși, vorbeam cu glas scăzut pentru că Nikki, partenerul de viață al lui Abe, dormea Încă. Nikki avea obiceiul, Încă din Statele Unite, să se uite până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
capăt al orașului, Îmi telefona și mă elibera pentru vreo oră sau două. Cel puțin o dată pe săptămână, venea Rosamund, cu mijloace publice de transport, de la capătul unde se găsea Ravelstein. I‑am sugerat de multe ori să ia un taxi, dar Îmi răspundea că preferă trenul suspendat. Adăuga că George, logodnicul ei, socotea că trenurile suspendate sunt absolut sigure. Aici erau mai eficient verificate decât În New York. Adoptând deprinderile franțuzite ale lui Ravelstein, am Învățat‑o ce Înseamnă louche - dubios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
șandrama prefabricată, din tablă ondulată verde - totul, la tropice, Îmi părea Înjghebat provizoriu. Ne‑am așezat la coadă În fața unui ghișeu oficial, sub niște lămpi sfârâitoare, ca să plătim o taxă pentru ștampilarea pașapoartelor. Pe urmă ne‑am urcat Într‑un taxi care ne‑a dus În secțiunea franceză a insulei. Gazda noastră ne‑a tratat cam repezit pentru că o ținusem trează atât de târziu. La scurtă vreme după ce ne‑am culcat, a năvălit un furibund care a izbit cu pumnii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
fi bănuit că eram chiar atât de bolnav. Se părea că Rosamund cea lipsită de experiență vedea lucrurile cu mai multă claritate decât toți ceilalți. Eu nu mă gândisem niciodată la crize sau la urgențe. Puteam oare conta pe un taxi la ora aceea matinală? Da. În primul rând pentru că aferata, chipeșa, neînduplecata noastră proprietăreasă afro‑caraibiană, Între două vârste, luase notă, cu o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
justific. Dar În timpul zborului paginile au dispărut. Ușurarea care se citea pe fața arătoasă a aprigei noastre proprietărese vorbea de la sine. Cât era de mulțumită și de mândră să scape de mine! Ducă‑se să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și vecinii noștri francezi. Probabil că fuseseră treziți din somn, cu o noapte Înainte, de ambulanța cu sirenele și cu farurile ei. Ne‑au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
să spună: „Du‑te Învârtindu‑te!” În locul ei și eu aș fi gândit la fel. În penumbra orei cinci dimineața ne făcea semne cu mâna - „bine c‑am scăpat!”. Rosamund, vorbind de vacanța noastră ratată, a oftat: - Ce coșmar! În taxiul care ne hurduca grăbit, Rosamund și‑a luat rămas‑bun de la insulă cu un fel de sălbatică ușurare. Urma să se termine, cel puțin, cu teroarea motociclistului mascat care o dată sau de două ori pe săptămână semăna panică pe strada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce febră mare aveam - nu urmăream decât să demonstrez că eram perfect sănătos. Rosamund a cedat și a Îndesat valizele și cutiile noastre În portbagajul unui taxi. Când am ajuns la destinație, după ce‑am plătit cursa era, desigur, cu neputință să car bagajele sus, iar șoferul, mirosind dificultăți, și‑a băgat banii În buzunar și a șters‑o. Necazul era limpede pentru el, dar nu și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
lăsat să cobor. Dar nimeni nu era dispus să‑mi facă voia. În zilele acelea eram tratat cu substanțe puternice anticoagulante și căzătura s‑a dovedit foarte periculoasă. Am făcut hemoragii interne. Le ceream fiilor mei să‑mi cheme un taxi. Le spuneam că acasă, dacă fac o baie fierbinte, o să mă simt mult mai bine. - În cinci minute pot să ajung acasă. E chiar după colț. Adeseori mi se părea că mă aflu sub Kenmore Square din Boston. Stranietatea acestor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Eram supărat pe ea. Dar mi‑a explicat că s‑a trezit brusc din somn muncită de o presimțire sumbră În legătură cu mine. A telefonat la reanimare și i s‑a spus că am fost transferat. A sărit imediat Într‑un taxi și a venit În goană. - E seară, i‑am spus. - Nu, se crapă de zi. - Și unde sunt? Sora de serviciu era remarcabil de promptă și grijulie. A tras perdeaua din jurul patului meu și i s‑a adresat lui Rosamund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

ăsta, că doar e ceva drum de la Obor până la mine, n-am întâlnit țipenie de om, animal, mineral, orice-ar fi, nimic. Totul parcă se topise, numai din loc în loc ardeau felinarele. Ba nu, mint, ceva am văzut totuși. Un taxi staționa în fața unei porți de fier forjat, o poartă grea ca de palat. Poarta s-a deschis, a scârțâit și prin ea a ieșit o femeie, a intrat în mașină și taxiul a pornit încet, încet de tot, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Ba nu, mint, ceva am văzut totuși. Un taxi staționa în fața unei porți de fier forjat, o poartă grea ca de palat. Poarta s-a deschis, a scârțâit și prin ea a ieșit o femeie, a intrat în mașină și taxiul a pornit încet, încet de tot, că nu se vedea la doi pași. Și-asta a fost tot. Dar poate că te-am plictisit. Să-ți spun atunci că învățătura decurge fără incident. Profesorul Varga mă încurajează, îmi spune că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
de ani. De ce n-ar fi? Atunci totul e-n regulă. În cămăruța aia se ascunde un secret. De fapt n-o să mai fie secret, odată ce ți-l spun. Acolo stă un pictor. ─ ????? Nu te mira. Mai bine chemăm un taxi. Vreți să mergem acum???? Ce, n-ai cheie? Hai că într-un ceas-două terminăm. ─ Miau! Ești mare, băiete! Sus la mansardă, Iulia își pune rochia neagră, destul de decupată, pe care și-a scos-o cu doar câteva ceasuri mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
ușa după el, Beethoven dispare ca un spirit în tăcerea obiectivă de pe holul policlinicii. Despina Pădure a pierdut microbuzul care urma s-o ducă în comuna Tunari la o sursă. Acum n-are încotro și se suie într-un maxi taxi plin de calfe de zidar. N-a apucat bine să plătească biletul că-i sună celularul. ─ Alexandra! Ce bine că m-ai sunat! Uite, m-am suit într-un 445, cobor la intersecție și-o iau pe jos. Când mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
celularul. ─ Alexandra! Ce bine că m-ai sunat! Uite, m-am suit într-un 445, cobor la intersecție și-o iau pe jos. Când mă vedeți, mă recoltați voi din drum, da? O tăcere suspectă s-a lăsat în maxi taxi. O întrerupe un bărbat așezat pe unul din scaunele din față. ─ Cum adică să te recolteze, cucoană? Da’ ce, ești căpșună?! Auzi la ea, s-o recolteze! ─ Ce-ai dom’le cu mine? Ce-ți pasă dumitale ce vorbesc eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
chiar îmi doresc asta? Poate că mi-am dat cu prea mult ruj. Și pe furiș scoate din poșetă o batistuță de hârtie pe care o lipește de buzele prea lucioase pentru șoseaua Petricani. Un microbuz inscripționat București-Bacău-retur depășește maxi taxiul oprit în stație și Despina se întreabă dacă Bianca o fi plecat la Oituz. D-șoara Sorana Filip privește printre ghivecele de flori de pe pervazul de ciment al clasei. Directorul tocmai se suie la volanul Daciei Logan, așa că după ora asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

spus iubitei mele Helga în Greenwich Village, după ce i-am povestit puținul pe care îl știam despre mama, tata și sora ei, mansarda asta în vecii vecilor n-o să devină cuib de îndrăgostiți, nici măcar pentru o noapte. O să luăm un taxi. O să ne ducem la un hotel. Iar mâine o să aruncăm în stradă toată mobila asta, o să cumpărăm numai lucruri nou-nouțe. Și după aceea o să căutăm un loc frumos unde să locuim. — Eu sunt foarte mulțumită aici, protestă ea. — Mâine, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

la timp, mai mult ca sigur că n-ar fi văzut-o. Se aștepta să treacă însă o coloană oficială. Sosise de dimineață importantul oaspete din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea taxi, cel de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi făcu semn Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi făcu semn Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi spre taxi. Lovi de câteva ori în geamul portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]