5,804 matches
-
celebră formulare ionesciană, viza chiar această funcție catartică a plonjării prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în mod exemplar, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, prin dramaturgia și proza lui I. L. Caragiale. 3.10. "Simt enorm și văz monstruos
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Important este și un alt aspect legat de acest incident: exact ca în unele schițe caragialiene (Telegrame, Situațiunea), unei întâmplări derizorii, fără însemnătate publică, i se amplifică gravitatea în presă, atribuindu-i-se dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
român. Dacă majoritatea criticilor bănuiau o "agendă secretă" politică a lui Eliade, care să-i fi contaminat opera academică, autoarea îl citează pe Douglas Allen, unul din apărătorii moderați ai acestuia, care subliniază faptul că deși uneori subiectivitatea lui Eliade (temerile, dorințele, atitudinile și motivațiile sale) transpare din textele științifice, este imposibil să se identifice cu claritate relația dintre aceste două dimensiuni ale operei.383 J. Z. Smith, deși unul dintre cei mai ageri critici ai lui Eliade, admite că în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o controleze: "într-o lume reală care nu poate decât să decepționeze, imaginarul joacă un rol compensator. El acționează peste tot și oricând, dar mai ales perioadele de criză îi amplifică manifestările, chemate să compenseze deziluziile, să facă pavăză împotriva temerilor și să inventeze soluții alternative. Sfârșituri ale lumii, milenarisme, utopii, exacerbări ale alterităților, personaje providențiale, practici oculte și multe alte formule care aparțin unui fond cvasipermanent capătă accente acute atunci când oamenii sunt decepționați de istoria "reală". Astfel, imaginarul poate fi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
preponderenței factorului vizual, cât și laconismului inerent), banda desenată poate oferi utile (dacă nu vitale) informații despre starea de spirit a unei societăți ori a unui grup care optează pentru un astfel de canal de comunicare, despre obsesiile, speranțele ori temerile acestora, despre relațiile dintre categoriile sociale și culturale implicate în dialog, și nu în ultimul rând, despre tabu-uri. La rândul ei, banda desenată nu poate fi decriptată în absența lentilei contextului social și cultural în care este realizată, indiferent
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
metaforă plasează o punte între om și necunoscut, prin "impunerea unor structuri dramatice asupra fluxului și haosului naturii." ibidem, p. 28 respectiv p. 8. 410 Ibidem, p. 10. Iar când acest sine "natural" răbufnește, apare criza de identitate, și datorită temerilor de a renunța la ceea ce știe, omul se atașează de "un mit mort", constată autorul. 411 Jean Chevalier, Alan Gheerbrant, Dicționar de simboluri, p. 21. 412 Ibidem, p. 19. 413 Michel Pastoureau, op. cit., pp. 9-15. 414 Jean Chevalier, Alan Gheerbrant
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne. Astfel, se zbuciumau oamenii între teamă și nădejde în Dumnezeu, apăsați de povara grea a îndoielii, până când a sunat mobilizarea, chemând sub steag, pentru apărarea hotarelor amenințate de năvălirea dușmanilor. Timpul și evenimentele se precipitară cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hotarul de miazăzi, pană la Gurile Dunării, era înconjurat de un brâu de foc, parcă.. Pe cer s-au ivit semne ciudate... Și, în soare s-au zărit pete cu forme neobișnuite. Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor închipuiri. Astfel s-au zbuciumat oamenii, între teamă și nădejdea în Dumnezeu, până în noaptea aceea blândă și caldă de iulie, cum rar s-au văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
LA MEDIC -De la mine nu pleci vie Cu sindromu-acesta vechi Și-o disfuncție târzie: Nu poți ,, mișca din ...urechi’’! CONȘTIENȚI Blondă, douăzeci de ani, Conștientă că-i frumoasă; El se-ndreaptă, trist, spre casă Conștient că n-are...bani! TEMERE FĂRĂ TEMEI Cum ești înaltă și voinică, Ar fi normal să te ferești Și de bărbați să-ți fie frică De-ai fi frumoasă! Cum...nu ești! IN VINO VERITAS! Sincer! Mă-ndoiesc...puțin, Că-i mult adevăr în vin
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
legământ din toate a rămas o arcă vânătorii de recompense o caută și azi dar alți oameni reconstruiesc turnul babel iar dumnezeu adoarme cu abel în gânduri 1 august 2011 Viață mă redescopăr departe de final iluzia temporală îmi alimentează temerile această hrană cotidiană înseamnă mai mult decât un surplus de vitamine orizontul se prăvălește într-o trăsură trasă de patru cai cunosc vizitiul (aceasta este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a simțit împlinită, descătușându-și noianul chinuitoarelor temeri și întrebări fără răspuns. A plecat spre București fericită, căutând, mereu, să ajute toate rudele, creionându-și, prin amintirile lor, meandrele destinului, acoperindu și , numai cu flori, potecile sufletului. A trecut un an de la moartea mătușii Mariana. Privesc cu tristețe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
schimbați tematica, subiectele, interesele, prioritățile. Două ar fi, așadar, liniile de fugă : ce s-a schimbat în scris, ca tematică și orientare, și în practica scrisului, ca regim efectiv de muncă. Cred că ar fi cu folos să vorbiți despre temerile pe care le-ați avut atunci (dacă a fost cazulă, despre încrederea în ceea ce făceați, despre hopuri și reușite. Mă mai gândesc că ar fi, de asemenea, interesant să încercați să vă amintiți câte ceva despre interacțiunile cu cei din jur
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
cafea amestecat în simțurile mele cu flăcările jucăușe pe tavan și cu diminețile geroase de iarnă ale copilăriei, focul se potolește încet în vatră, îl voi lăsa să se stingă și amintirile mele îndepărtate se estompează până la disoluție, prezentul cu temerile lui mă invadează cu puterea unei uși trântite prin care intră vijelios vântul, Ce caut eu aici?! fascinat de culoarea roșie-aprinsă a jarului, ptui, ptui, bunica dă de deochi, mă dusei pe-o cale, pe-o cărare, bucățile de jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Tiberius, care, din portul Seleucia, venise la Antiohia. Un ofițer îi mărturisi lui Zaleucos: — Primește curieri de la Roma în fiecare zi și îndată trimite înapoi mesaje... În senina Antiohia apărură din nou, asemenea unor șerpi iviți de sub pietre, toate temerile care îi asaltaseră în castrum. Dar despre lunga întrevedere pe care o avu în spatele ușilor închise cu Calpurnius Piso Germanicus nu spuse nimic. Singurul martor fusese credinciosul Creticus - iar când ieșiseră, acesta era palid. Abia mai târziu aflară că Piso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tovarășii lui Germanicus începură să adune obsesiv mărturii și dovezi cu privire la otrăvire. Dovezile și martorii veniră în număr mare din Syria, unde legiunile erau la un pas de revoltă. Într-o dimineață, Gajus, a cărui adolescență era tulburată de acele temeri, intră în biblioteca unde, săptămâni de-a rândul, juriștii și senatorii prieteni lucraseră intens și o văzu, în fața unei mese acoperite de documente puse în ordine, pe mama sa, palidă ca o umbră, surâzând. — Toate acestea, îi anunță ca, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că și ele - cu excepția preaiubitei Drusilla, care îl îmbrățișă repede - aproape că nu-l recunoșteau, și-și îngădui doar un salut formal, temându-se de discuțiile imprudente. Și pentru că bucuria poporului li se păruse excesivă unor optimates prevăzători, Gajus înlătură temerile și suspiciunile cu blândețea timidă, naivă a tăcerilor lui, a zâmbetelor și răspunsurilor infantile. Căsătoria lui făcea parte dintr-un plan mai complicat decât părea, fiindcă, în timp ce Tiberius se gândea să-i domine pe senatori, senatorul Junius Silanus se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a celui de optimates, îi invită pe Calpurnius Piso și pe soția sa pe Palatinus. Noblețea, puterea și periculozitatea acelei familii erau atât de mari, încât invitația lui păru un semn de pace după vechea tragedie sau, poate, semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului imperial, cu bijuteriile strălucind pe pielea ei ca mătasea, cei mai puternici bărbați ai Romei își ațintiră privirile asupra ei, înflăcărați de fantezii secrete. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar niciuna din aceste stări nu erau la fel de dureroase pentru Kara precum rarele momente de luciditate pe care mama ei le mai avea. Exact când se obișnuia cu ideea că mama ei dispăruse pentru totdeauna, aceasta se întorcea, spulberând toate temerile pe care le aduna Kara și făcând-o să spere că totul se va rezolva. Erau acele momente în care mama ei semăna cu cea de dinainte de accidentul cerebral, momente în care Kara uita tot, precum o soție abuzată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în urmă cu 10 ani. Magazinul vindea articole pentru magicienii amatori, închiria costume și ocazional oferea spectacole de magie pentru clienți și localnici. Aici, cu un an și jumătate în urmă, Kara, care colabora atunci cu revista „Self”, își învinsese temerile și urcase pe scenă. Reputația lui Balzac o împiedicase multă vreme să facă acest lucru. În mod suprinzător însă, bătrânul a privit cu mare interes numărul executat și a chemat-o în biroul său după spectacol. I-a spus atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acest zbucium determinase și o eliberare de căldură din corpurile tuturor, mărind alarmant temperatura aerului. Sachs simțea că nu mai poate respira, iar presiunea corpurilor pe pieptul ei amenința să îi oprească activitatea inimii. Claustrofobia - una din cele mai mari temeri pe care ea le avea - își încleștase mâinile în jurul ei, simțindu-se deodată absorbită într-o senzație puternică de captivitate. Dacă te miști, nu te pot prinde... Dar ea nu se putea mișca. Era ținută pe loc de acea masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alarmarea, nu zic că nu vrei s-ai și grijă de mine. Doar că... hai să nu ne păcălim singuri... îți place de mine, nu? Nu m-am putut abține - am râs din nou. Umblasem cu cioara vopsită pe lângă ea: temerile mele exagerate de om din clasa mijlocie, care se amestecau cu dorința și cu vinovăția și cu groaza, care-mi dăduseră vertijuri de anxietate în tentativele mele de a-i comunica fetei iubirea mea disperată și jalnică îmi părură brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
loc despre care am știut mereu că există, către care mă pot îndrepta pentru un pic de delectare și ceva de la care puteam primi imediat un răspuns; cred că era și asta o parte: faptul că atât de multe dintre temerile și problemele mele, indiferent cât ar fi fost de mărunte, păreau fără soluție și permanente. Biletele mele-mi dădeau un răspuns instantaneu - chiar dacă de obicei era unul nefavorabil. Măcar mai aveam întotdeauna o șansă. M-am apucat să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Lunghua ca să se arunce asupra vaselor americane de pază de lîngă Iwo Jima și Okinawa. Dacă japonezii triumfau, acea mică parte a minții lui care era legată pentru totdeauna de pistă, va fi Împăcată. Dar dacă vor fi Învinși, toate temerile lui nu vor mai avea nici o valoare. Jim Își amintea de acei piloți ai Înserării care Îl scoseseră din grupul de lucru. De cîte ori Îi urmărea pe japonezi plimbîndu-se În jurul avioanelor, se gîndea la cei trei tineri piloți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca și de cartofii suplimentari. Revistele hrăneau o imaginație disperată. Acest schimb inegal, muncă pentru reviste, făcea parte tot din Încercarea conștientă a lui Jim de a face lagărul să funcționeze cu orice preț. Activitatea Îi ferea mintea de anumite temeri pe care Încercase să și le reprime, și anume că anii de la Lunghua vor lua sfîrșit și se va trezi construind din nou pista de aterizare. Lumina ce izbucnise din trupul arzînd al pilotului de pe Mustang fusese un avertisment pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Întoarseră În salon. O porni spre grădina de zarzavat. Se plimbă printre plantele care se uscau, Întrebîndu-se dacă să le ude și culese ultimele două roșii. Le duse la gură, dar se opri Înainte de a le mînca. Își aminti temerile că sufletul lui murise pe stadionul de la Nantao, deși trupul său supraviețuise. Dacă sufletul lui nu fusese În stare să scape și murise În el, nu cumva, hrănindu-și trupul, se va umfla precum cadavrele din spital? GÎndindu-se la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]