12,390 matches
-
era și ea pe măsură. Cât despre loialitatea preotului față de arhierei, Hasim știa că acest lucru funcționa grație intereselor. Așa că, preotul se hotărî să le pună la dispoziție intrarea în subteran situată undeva în pivnița unei case din apropiere de Templu, asigurându-se că riscurile sunt minime, fiindcă Hasim făcu promisiuni că omul lui nu va vedea nimic în afară de intrarea propriuzisă iar odată intrat în subteran nu mai era cale de întoarcere pentru el.... XXVI. ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
trează curiozitatea ascultătorilor și prin părerile proprii despre „Coloana infinitului” ale cărei corpuri geometrice le aseamănă cu niște sicrie, statuia fiind un monument dedicat memoriei eroilor, și pe care o aseamănă cu capodopere arhitectonice precum: Turnul Eiffel, Turnul Babel, cu Templul de la Stonehenge și cu cel de la Sarmisegetusa. De asemenea, identifică în construirea statuii și fenomenul de oglindire. Concluzia la care ajunge cercetătorul este că omul se integrează în Univers prin gravitație, dar că până în prezent gravitația a fost definită, dar
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
timpului ca atare privit în ansamblul său, unul neîngrădit între coordonate fixe și supuse desuetudinii din punct de vedere conceptual. Cu alte cuvinte, omul de cultură și jurnalistul Eminescu transcend, deopotrivă, limitele profane ale oricărei temporalități statistice, topind simbiotic în templul interior ... Citește mai mult „Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existența unui popor.” (Alexandru Vlahuță)A-l plasa pe Eminescu într-o anumită epocă istorico-literară nu ține decât de sfera îngustă a detaliului biografic și nimic mai
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
timpului ca atare privit în ansamblul său, unul neîngrădit între coordonate fixe și supuse desuetudinii din punct de vedere conceptual. Cu alte cuvinte, omul de cultură și jurnalistul Eminescu transcend, deopotrivă, limitele profane ale oricărei temporalități statistice, topind simbiotic în templul interior ... XX. MAGDALENA ALBU - MODELUL HIPERREALITĂȚII MULTIPLE ȘI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015. Când scrii H1, H2, ... , Hn, cititorul are dintr-o dată impresia că se află față
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
sărăcie spirituală, într-o foarte mare strâmtorare spirituală.” (Pr. Dumitru Stăniloae) Actualmente, experiem un timp liturgic vizibil înjumătățit, în care despărțământul dintre componenta temporală cronologică și cea sacră este vizibil realizat nu în universul sacru al Sfintei Treimi, ci în templul profund transfigurat al Fiarei, acolo unde marile orgii antice sunt readuse din întuneric la lumină prin ditirambii extrem de agresivi ai contemporaneității. Aici, cumplitul Baphomet joacă rolul demonului hâd, cu fibră androgină și convingeri, evident, antichristice, care, aidoma bacchantelor din anturajul
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
sărăcie spirituală, într-o foarte mare strâmtorare spirituală.” (Pr. Dumitru Stăniloae)Actualmente, experiem un timp liturgic vizibil înjumătățit, în care despărțământul dintre componenta temporală cronologică și cea sacră este vizibil realizat nu în universul sacru al Sfintei Treimi, ci în templul profund transfigurat al Fiarei, acolo unde marile orgii antice sunt readuse din întuneric la lumină prin ditirambii extrem de agresivi ai contemporaneității. Aici, cumplitul Baphomet joacă rolul demonului hâd, cu fibră androgină și convingeri, evident, antichristice, care, aidoma bacchantelor din anturajul
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos.” (Galateni 6, 13) O variantă ne relatează că deasupra celor trei cruci: „cele trei cruci, care se găseau într-un vechi bazin de apă, lângă Golgota”..., păgânii au zidit templul zeiței Afrodita. Patriarhul Dositei Nottara (1641-1707), vine cu altă versiune mai credibilă și mărturisește că Pronia divină s-a îngrijit: „îngropându-le și ascunzându-le în adâncul pământului, așa încât să nu ardă cele trei cruci, una făcută din chiparos, alta
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
petală, Iar mâna mea va mângâia spice de grâu din trista poezie Pe care-ai scris-o lângă macii adormiți de-o notă muzicală. Zorile vor hoinări sub șoapta vântului cu roua pe obraz, Prin dimineți mă vor purta spre templul razelor de soare... Voi dezlega un curcubeu și-l voi trimite cu ultimul talaz La capătul Speranței să-ntâlnească iubiri nemuritoare. Noi doi, mereu legați cu focul din apusuri, am colorat destine Și-am împărțit în cer iubirea stelelor cu
ULTIMUL VERS de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381161_a_382490]
-
Acasa > Poezie > Credinta > FRÂNTURI Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Frânturi Isaia 6:3 O copilă flămândă , se-nalță spre Templul de argint. Hrănindu-se cu mană cerească, Harul cel sfânt! Un dor mă cuprinde, nespus de Isus. Mâini decopil obosit, se ridică în rugă, spre Dumnezeul cel Sfânt! Amar gând, străpunge al inimii cânt. Isuse, transformă al minții frământ, ce
FRÂNTURI de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381263_a_382592]
-
pe a vietii rană Chiar de-n noi doi lovește c-o flacăra năucitoare Un singur drum încalecă destinul nostru simplu Și ne-mpreună cu sentimentul viu, cu buza noastră-n floare Îmbrățișându-ne, în orele furate, pe al ubirii templu Și de rămân al tau secret mâncat de molii-nfometate A vinei răfuiala n-o port în lume cu rușine Chiar dacă-n văzul lumii sunt ruină fostei iubiri-cetate Onoare-mi vei aduce de numele-mi pronunți cu litere aldine De nu
SONET 36 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381356_a_382685]
-
de iluzii. Căutăm fericirea dragostei sublime Gonind spre soarele incandescent Căutăm avizi un colț de albăstrime Un dans al trupurilor recrudescent. Căutăm, căutăm și iarăși căutăm Teluricul fior pierdut în eternitate Cuibul unor brațe în care ne-alintăm Sufletul pereche ,templu-n afinitate! Referință Bibliografică: CĂUTĂM, CĂUTĂM... Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CĂUTĂM, CĂUTĂM... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381349_a_382678]
-
în al ei zbor. Între întuneric și pământ Lumină, ca un argint viu, imprimă în dimensiunea necunoscutului diferența între întuneric și pământ dintr- o fântână a peșterilor ce izvorăsc milenar. Se reîntorc umbrele singurătății. În surdina spectaculara peșteră e un templu stoic, cerându- si fulminant țipatul tainic al gaurii cerești. O să plouă, simt o libertate... O să mai plouă, simt furtună, Se ia după durerea mea din urmă, Stejarii falnici în priviri că- ntotdeauna, Mă lasă - n zbor, pan- zarea mi se
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
mele nu le-ai respectat. - Bine, dar eu sunt creștin, strigă disperat sufletul lui Popică Mardeiaș. - Pentru a-ți curăța spiritul te vei încarna într-o familie foarte-foarte săracă și - la adolescență - vei accede și te vei iniția într-un templu budist din întinsul Tibet. - Dar locul meu este în rai ! urlă disperat sufletul lui Popică Mardeiaș, pierdut în propria-i neputință. ******************** Aerul rece și aspru al Tibetului îi pătrunse bătrânului Lhassa Dorzho direct în piept, creându-i mari probleme cu
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
și gândul tău pereche. Pe panta blândă a verzilor coline Îți rotunjește-n via-n rod parfumul Și mărginește panglica ce vine Șerpuitoare de departe - drumul. Acolo, undeva, lângă-un liman, Cu ziduri ocru și obloane verzi, Pitită lâng-un vechi templu roman, E-o casă mică, ce din ochi o pierzi. E villa veche-a Donnei Marguerita Ce-așteaptă musafiri, ori din vecine Ce vin cu drag, așteptând mult râvnita Dulceață parfumată de smochine. Ne va primi cu zâmbetul ei tandru
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
rusticanaDorință-a mea și gândul tău pereche.Pe panta blândă a verzilor colineîți rotunjește-n via-n rod parfumulși mărginește panglica ce vineșerpuitoare de departe - drumul.Acolo, undeva, lângă-un liman,Cu ziduri ocru și obloane verzi,Pitită lâng-un vechi templu roman,E-o casă mică, ce din ochi o pierzi.E villa veche-a Donnei MargueritaCe-așteaptă musafiri, ori din vecineCe vin cu drag, așteptând mult râvnitaDulceață parfumată de smochine.Ne va primi cu zâmbetul ei tandru, Pe chipul blând și
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
vrea cât mai târzie, pe care-o aștept cu spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Referință Bibliografică: Să pot privi cerul / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi
SĂ POT PRIVI CERUL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381530_a_382859]
-
aprind în mers de hora monotona, Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
aprind în mers de hora monotona,Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma,Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
iubire pentru țară și neam și nu în ultimul rând în Iubirea de Dumnezeu. Această iubire a poetului este precum o Lumină căreia îi dă strălucirea unui diamant și viață, cu fiecare respirație, literă, cuvânt. Așa, reușește să ridice un templu pilduitor, cărămidă cu cărămidă, în sufletele semenilor atunci când spune: „Pătrunde cu credință, să-ți lasi aici durerea,/ Soarbe-i mireasma sfântă, și-ți regăsești puterea!... Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul:/ Când îl învinge viața, se-ntoarce
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
pe a vieții rană Chiar de-n noi doi lovește c-o flacără năucitoare Un singur drum încalecă destinul nostru simplu Și ne-mpreună cu sentimentul viu, cu buza noastră-n floare Îmbrățișându-ne, în orele furate, pe al ubirii templu Și de rămân al tău secret mâncat de molii-nfometate A vinei răfuială n-o port în lume cu rușine Chiar dacă-n văzul lumii sunt ruina fostei iubiri-cetate Onoare-mi vei aduce de numele-mi pronunți cu litere aldine De nu
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-un cor de alte păsări În huceagul din vâlcele. De Florii, pe măgăruș, Iisus intra-n Templul Sfânt Și primit cu flori și ramuri De palmieri și de măslini... Cum astăzi, de atâtea neamuri, E-ntâmpinat Iisus - sublim ! Toți Îl urmăm, că Îl iubim. Natura râde în lumină Ca tot creștinul ortodox Primenit - floare-n grădină - Smerit sub
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
chiar dacă nu-și propun acest lucru. Prin mesajul scrierilor, prin adevăruri emise, prin fantastica lor capacitate de a ne atrage atenția, de a ne stârni curiozitatea. Alți scriitori zidesc fără să-și propună, sau fără să-și închipuie prestanța edificiului. Temple ale iubirii, sau, ctitoresc temple ale exprimării. Va rămâne scriitorul Gheorghe Andrei Neagu în memoria cititorilor săi prin construcția poetică a unui templu al iubirii? Sau, poate prin construcția unui mit demolat, cel al unui regim ingrat, al comunismului totalitarist
MARIANA VÂRTOSU-PENTRU TOTDEAUNA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380890_a_382219]
-
lucru. Prin mesajul scrierilor, prin adevăruri emise, prin fantastica lor capacitate de a ne atrage atenția, de a ne stârni curiozitatea. Alți scriitori zidesc fără să-și propună, sau fără să-și închipuie prestanța edificiului. Temple ale iubirii, sau, ctitoresc temple ale exprimării. Va rămâne scriitorul Gheorghe Andrei Neagu în memoria cititorilor săi prin construcția poetică a unui templu al iubirii? Sau, poate prin construcția unui mit demolat, cel al unui regim ingrat, al comunismului totalitarist, demolat cu „Arme și lopeți
MARIANA VÂRTOSU-PENTRU TOTDEAUNA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380890_a_382219]
-
ne stârni curiozitatea. Alți scriitori zidesc fără să-și propună, sau fără să-și închipuie prestanța edificiului. Temple ale iubirii, sau, ctitoresc temple ale exprimării. Va rămâne scriitorul Gheorghe Andrei Neagu în memoria cititorilor săi prin construcția poetică a unui templu al iubirii? Sau, poate prin construcția unui mit demolat, cel al unui regim ingrat, al comunismului totalitarist, demolat cu „Arme și lopeți”? Sau... cel mai probabil prin zidire, cărămidă cu cărămidă, timp de cincisprezece ani, al unui templu al exprimării
MARIANA VÂRTOSU-PENTRU TOTDEAUNA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380890_a_382219]
-
a unui templu al iubirii? Sau, poate prin construcția unui mit demolat, cel al unui regim ingrat, al comunismului totalitarist, demolat cu „Arme și lopeți”? Sau... cel mai probabil prin zidire, cărămidă cu cărămidă, timp de cincisprezece ani, al unui templu al exprimării colective, prin fondarea revistei „Oglinda literară”?! Nu pot să-mi susțin ideea, să transmit mesajul, fără să mă leg de această cifră:15! Cincisprezece ani! O vârstă frumoasă. A inocenței și a cunoașterii. Considerată ca și o viață
MARIANA VÂRTOSU-PENTRU TOTDEAUNA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380890_a_382219]