3,151 matches
-
types that represent the quintessence of Caragiale's art, second, the approach of certain themes that are immediately associated with the Caragialian ones, such as the theme of the urban family or that of politics, third, the use of certain textual techniques that were experimented in his prose, namely, "the list", "the theme and variations" technique, selfreferentiality, etc. forth, the revaluation of his "heroes"' language. These are aspects that prove the validity of this great writer's model and that, at
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Liviu Rebreanu), the writers affiliated to the "School of Târgoviște" (Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu) and then the poets and prose writers of the 80's (Mircea Nedelciu, Gh. Crăciun, Sorin Preda etc.) revalue the elements of a certain Caragialian "textual engineering", while a great deal of the present day media resorts to the authority of Caragialian irony and gibe. Therefore, we can speak of a certain pliancy of Caragialism that maintains its essence in time, imposing itself through some of
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
The complexity of connections can be condensed as follows: Caragiale anticipated both elements of the absurd (the hideous and puppet-like types, the grotesque, the parody, the burlesque etc.) that were resumed by Urmuz or by Eugen Ionescu directly, and certain textual techniques that were to be valued first in the work of the Târgoviște writers who, in turn, preceded the postmodernist writers. Thus, we can infer that Caragiale is, in fact, The Precursors' Precursor, namely the forerunner of both the Theatre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit. p. 213. 101 Urmuz, op. cit., p. 60. 102 Idem, p. 61. 103 Ibidem. 104 Idem, p. 60. 105 Ibidem. 106 În sensul dat de Riffaterre, care considera că, printr-o lectură deopotrivă "textuală și memorială", lectorul poate percepe raporturile dintre un text și alte opere care l-au precedat și care constituie intertextul primului și pe baza identificării unor lexeme "marcate stilistic" de contextul în care au apărut inițial. Riffaterre vorbea despre "funcția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate percepe raporturile dintre un text și alte opere care l-au precedat și care constituie intertextul primului și pe baza identificării unor lexeme "marcate stilistic" de contextul în care au apărut inițial. Riffaterre vorbea despre "funcția deictică a urmei textuale" care poate constitui și un punct de plecare pentru o anume interpretare. (Riffaterre, Michael, La trace de l'intertexte, "La Pensée", nr. 215, oct. 1980, pp. 4-18, apud. Vultur, Smaranda, Infinitul mărunt, Cartea Românească, Bacău, 1992, p. 13.) 107 I. L
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
implică redefinirea conceptului de literatură văzută acum ca parteneriat în act.. Apare ideea de lectură ca recreație literară. Relația dintre lectură și scriitură este indisociabilă. Literatura nu mai poate fi redusă la text, deși are în mod obligatoriu un suport textual, ea este și „întrebuințare”, adică lectură. Autorului îi aparține creația de text, iar creația de operă este rezultatul acestui act partenerial. Literatura se înființează prin lectură, literatura nu preexistă lecturii. Exegeza, interpretarea, critica latentă sunt incluse în actul lecturii, iar
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
se întrezărea o viitoare schimbare de atitudine, primul său volum, Ceea ce fulgerul amână, tipărit în 1981, este expresia unui lirism singular în epocă. Spre deosebire de majoritatea tinerilor poeți care practicau stăruitor personalizarea discursului, implicarea în cotidian, ironia și autoironia ori jocurile textuale, autorul apare mai degrabă ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu rafinament, poemele iau nu o dată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
genius for resolving textual cruxes. Perhaps the best that can be expected is a parallel text that may capture something of the spirit of the core text. În English that core text has developed over centuries of editorial labor and textual criticism, from Dr. Samuel Johnson în the 18th century to the more "scientific" work of 20th-century analytical bibliographers, such aș A. W. Pollard and W. W. Greg în Britain and Charlton Hinman în the United States, the results of whose
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Este nevoie aici de aptitudini poetice ce includ misiunea de a găsi un mod de echivalare a versului alb al lui Shakespeare, a metaforelor complexe și a expresiilor idiomatice. Totodată se așteaptă o înclinație ieșită din comun spre rezolvarea anomaliilor textuale. Cel mai fericit rezultat la care se poate ajunge pare a fi un text similar care să capteze o parte din spiritul 'textului de bază'. În engleză, acel 'text de bază' a evoluat de-a lungul secolelor de muncă editorială
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rezultat la care se poate ajunge pare a fi un text similar care să capteze o parte din spiritul 'textului de bază'. În engleză, acel 'text de bază' a evoluat de-a lungul secolelor de muncă editorială și de critică textuala, începînd cu Dr. Samuel Johnson în secolul al XVIII-lea și ducînd pînă la interpretarea 'științifică' a bibliografiilor analitice ale secolului al XX-lea realizate în Anglia de A.W.Pollard și de W.W.Gregg, iar în Statele Unite ale
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Salisbury State University, Salisbury, Maryland, UȘA. He has served two assigments aș Fulbright Lector at the Universitatea "Al. I. Cuza," Iași, and sits on the Board of Directors for the Center for Romanian Studies. Originally trained aș a specialist în textual criticism, he held a Research fellowship în analytical bibliography under the supervision of Charlton Hinman (1966-1971). Hîș latest books include The Encyclopedia of Novels into Film (Facts on File, 1998) and The Cinema of Tony Richardson: Essays and Interviews, (State
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Salisbury, statul Maryland în Statele Unite ale Americii. A onorat două invitații în calitate de profesor Fulbright la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iași și este membru al Consiliului Director al Centrului de Studii Românești. S-a format inițial că specialist în critică textuala și, între anii 1966-1971, a avut o bursă de cercetător în bibliografia analitică sub îndrumarea lui Charlton Hinman. Printre ultimele sale cărți se numără Enciclopedia romanelor ecranizate (Editură Facts on File, 1998) și Arta cinematografică a lui Tony Richardson: Eseuri
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
teatrul sărac" / 270 3. Un teatru politic / 274 3.1. Meyerhold și "teatrul convenției conștiente" / 274 3.2. Distanțarea brechtiană / 278 Concluzie / 288 Glosar / 291 Cronologie. Teoreticienii esteticii teatrale / 295 Bibliografie / 301 Tabla ilustrațiilor / 302 Index / 303 Cuvânt înainte Analiză textuală, artă a interpretării, estetică a receptării, iată cele trei moduri posibile de abordare a teatrului, după cum ne situăm pe poziția autorului dramatic, a actorului sau a publicului. În funcție de epoci, de teoreticieni, unul din cele trei moduri a fost preferat. Dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interior, de către artiștii care-l produc. Corneille, abatele d'Aubignac, Chapelain, Mairet, vorbesc în calitate de "poeți dramatici", făcând cunoscute problemele multiple de care se lovesc, fiind în același timp conștienți de necesitatea de a elabora o doctrină drept garanție. Dacă analiza textuală este ceea ce îi preocupă mai întâi, pentru că practica îi predispune la acest lucru, asta nu înseamnă că nu se interesează și de problemele interpretării și receptării. Departe de a se închide în turnul de fildeș al cabinetului în care scriu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o postură vădit afectuoasă. Simbolurile aparțin teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul (melcul, oul, pasărea, peștele, scoica, șarpele), vegetalul (arborele, frunza, iarba, sămânța), mineralul (nisipul, piatra) și culturalul (labirintul, ușa). Îndeosebi labirintul, în diversele lui ipostaze (inclusiv cele textuale), marchează un spațiu al alegerilor neîncetate, care pregătesc sentimentul oboselii de a trăi într-o lume imprevizibilă. Versurile libere și absența punctuației (surse ale unei ambiguități de bună calitate) întăresc impresia de nonconformism stilistic, lăsată de imagistica vulcanică, vădind un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
a corpusului de texte, care nu este unul valoric, ci în funcție de relevanța în comunicarea scriitorilor cu cititorii din epocă și de miza prozelor în discuție. Cercetătorul creionează astfel poetica prozei antejunimiste, a cărei trăsătură principală - din perspectiva comunicării - este hiperdeterminarea textuală, altfel spus, comunicativitatea excesivă. Demonstrația are un fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării și semioticii. SCRIERI: În livada de cremene, București, 1981; Comediile lui I. L. Caragiale, București, 1996; Caragiale, firește, București, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
2, ce conțin splendide reprezentări ale vieții din vale și din deșert. Altele ilustrează o anumită sărbătoare, „jubileul” (sărbătoarea sed) suveranului, despre care am văzut deja că a inspirat o parte din structurile legate de piramidele cu trepte. În indicațiile textuale sumare care Însoțesc imaginile apare o lungă serie de titulaturi de funcționari și preoți care țin de acest rit regal: se poate observa că sacerdoțiul are nivele diferite, fundamentale fiind cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca punct de plecare pentru noi experiențe, ci mai degrabă pentru a găsi acolo un model la care să se adapteze. Se reia folosirea Textelor Piramidelor pentru mormintele stăpânitorilor, apare o nouă „ediție” a Cărții Morților care reglementează o tradiție textuală destul de complexă, se trece la reutilizarea unei limbi rituale și a unei scrieri care se complace În etalarea cunoașterii docte a textelor antice. Întoarcerea În timp Însă nu este ușoară, mai ales În acest domeniu, iar realitatea religioasă are propriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Peninsula anatoliană, care până la colonizarea greacă a constituit punctul esențial de legătură Între lumea mesopotamiană și cea egee, a cunoscut, Începând cu epoca neolitică, Înflorirea unor culturi diverse care au lăsat mărturii despre propriile lor credințe religioase. Atestarea arheologică și textuală, legată de o arie atât de vastă ca Anatolia și de o perioadă cuprinsă Între mileniile VI-I Î.Hr., nu este În mod cert una omogenă nici din punct de vedere calitativ, nici sub aspect cantitativ. Într-adevăr, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este În mod cert una omogenă nici din punct de vedere calitativ, nici sub aspect cantitativ. Într-adevăr, doar În cazul celui de-al II-lea mileniu Î.Hr., unde documentația arheologică mai bogată se unește cu descoperirea unor arhive textuale importante, asemenea celor de la Boghazköy, Kültepe, Mașat, Alișar și altele, care fiind recent descoperite, sunt Încă În studiu, avem posibilitatea de a descrie În mod exhaustiv o „istorie” a religiilor anatoliene. Pentru fazele precedente se poate conta doar pe datele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kummanni"” etc.; „Iștarxe "Iștar" de la Ninive”, „de la Șamu¿a” etc.), fie pentru a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezentat de cultul strămoșilor, În special al celor aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens indicii clare care privesc Îndeosebi epoca paleosiriană, dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii și ofrande sacrificiale În cinstea regilor defuncți tocmai În perioada atestată de arhive. Pentru epoca paleosiriană (cca 2000/1900-1650/1600), săpăturile au adus la lumină o serie de edificii sacre plasate În felurite moduri În mediul urban
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea unei documentări textuale foarte bogate care a fost descoperită În arhivele cetății și ale centrului apropiat de la Ras Ibn Hani, o altă reședință regală. Textele găsite acolo sunt redactate În diferite limbi și sisteme grafice, dar cele mai interesante sunt cele În limba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adică În cadrul unui politeism arhaic, cu trăsături proprii, dar foarte apropiat de politeismul vedic. Este posibil ca teoria lui A. Christensen (1982; 1932, pp. 10 sqq.) despre „zoroastrianizarea” diferitelor elemente ale unei religii arhaice să nu se regăsească În realitățile textuale reprezentate de așa-numiții „mari Yașt” (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1), după cum a demonstrat I. Gershevitsch (1959, pp. 22 sqq.) referitor la imnul către Mithraxe "Mithra" (foarte unitar În ceea ce privește inspirația, limba și stilul); cu toate acestea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase. În ceea ce privește sfârșitul timpurilor, care, În tradiția ulterioară, va avea un loc de o importanță fundamentală În Weltaschauung-ul zoroastrismului, este greu de negat că fragmente asemenea celor din Yasna 51, 9, Yasna 32, 7, Yasna 30, 7, deși prezintă dificultăți textuale (Kellens-Pirart, 1988, pp. 111, 120, 183), conțin aluzii la doctrina care face din foc (³tar) tovarășul Adevărului, și din metalul topit (khșusta ayah) două instrumente ale unei judecăți finale concepute ca o mare ordalie, care Îi va despărți pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]