3,826 matches
-
enunț privește faptul că motivația și satisfacția apar într-o dublă calitate − cauză și efect. Că motivația este o cauză, iar satisfacția o stare finală, deci un efect, am arătat mai sus. Sunt însă suficient de multe cazuri când satisfacția trăită intens, durabil, se poate transforma într-o sursă motivațională. Este cunoscut faptul că de obicei succesul se asociază cu o stare afectivă plăcută, stenică de satisfacție. S-ar putea ca această stare, și nu succesul ca atare, să devină la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cauzată/generată de grup. Am putea rămâne astfel cu impresia că de fapt este vorba de o motivație individuală. La nivelul grupului asistăm practic la generalizarea și uniformizarea trăirilor motivaționale individuale, la constituirea, în final, a unei motivații care, deși trăită individual, are un caracter colectiv, la elaborarea ei participând toți membrii grupului. În linii mari, această motivație este asemănătoare la toți indivizii. Cu alte cuvinte, existența unor condiții de grup asemănătoare, a unor scopuri comune, a perceperii lor relativ identic
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aproape singurul mijloc la care se recurge este cel al studierii reacțiilor verbale ale subiectului. Or, nu întotdeauna între starea autentică motivațională și exprimarea ei verbală există o concordanță. Aceasta din mai multe cauze: subiectul nu conștientizează prea bine starea trăită; apoi, chiar dacă o conștientizează, nu dispune de capacitatea de a o traduce și exprima în concepte; în fine, el poate amplifica sau, dimpotrivă, diminua starea internă trăită, o poate îmbogăți sau simplifica, prezenta într-o manieră realistă sau deformată și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o concordanță. Aceasta din mai multe cauze: subiectul nu conștientizează prea bine starea trăită; apoi, chiar dacă o conștientizează, nu dispune de capacitatea de a o traduce și exprima în concepte; în fine, el poate amplifica sau, dimpotrivă, diminua starea internă trăită, o poate îmbogăți sau simplifica, prezenta într-o manieră realistă sau deformată și falsificată. Rezultă că în cele mai multe situații nu vom avea o certitudine deplină că între starea internă motivațională și exprimarea ei verbală există o coincidență deplină. Chiar dacă psihologia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și aceluiași obiect. Conflictul deplasat - presupune centrarea părților pe unele aspecte nereale, greșite, altfel spus, pe alte aspecte decât cele care au generat conflictul. Acest tip de conflict conține în el o dialectică subtilă între ceea ce se numește conflictul manifest (trăit, experimentat de părți) și conflictul subiacent, subteran (care nu este direct exprimat). De obicei, conflictul manifest este expresia simbolică a conflictului subiacent; existența conflictului subiacent determină părțile să se raporteze agresiv una la alta, să-și argumenteze punctele de vedere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pot fi puse în evidență situații de muncă mai patogene în raport cu altele care sunt mai puțin patogene; abordările existențiale încearcă să surprindă impactul pe care șocul ce apare între timpul vieții și tipul de muncă, între timpul uman și timpul trăit, pe de o parte, și timpul cronologic pe de altă parte îl are asupra personalității umane, bufeele delirante, puseele procesuale paranoide care apar, de cele mai multe ori, ca rezultat al dezorganizării reperelor temporale; abordările cognitiviste se conturează pe surprinderea efectelor de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o unitate de învățământ ce asigură servicii de asistență educațională/terapeutic-recuperatorie și pregătirea profesională a copiilor și tinerilor cu deficiență auditivă sau cu deficiențe asociate (deficiențe în domeniul comunicării, domeniul cognitiv, psihomotor, afectiv și social) am învățat că orice clipă trăită alături de copiii cu C.E.S. reprezintă o experiență psihopedagogică încununată cu succes. Serviciile oferite de această școală urmăresc formarea și dezvoltarea unor deprinderi, atitudini și competențe specifice, creând premisele necesare integrării socio-profesionale a copiilor cu deficiență auditivă. Demersul educativ centrat
Atitudini necesare profesorilor ?n comunicarea cu copii/tinerii deficien?i de auz by Daniela Anton () [Corola-publishinghouse/Science/84047_a_85372]
-
mai trăiesc în locuri de munte unde ca să ajungi trebuie să urci pe poteci de munte de câteva palme, sau să traversezi păduri însingurate și munți nelocuiți „(idem). Un astfel de sat se numește Pliști. Aici mitul este o realitate trăită, experimentată de cei de mai înainte sau chiar de cei prezenți. Povestea boholdului, a furtunii cumplite care este adusă de șercanul, balaurul cel mare, este vie, este un adevăr care face parte din viața oamenilor. Există chiar martori oculari ai
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
părerea lui Mucchielli, care se referă aici la lucrările lui Erik Erikson (Erikson, 1972), această dinamică „nu există decât prin sentimentul pe care Îl avem În legătură cu ea” (Mucchielli, 1986, p. 46) și, spune Sélim Abou, trebuie analizată ca o „experiență trăită individual” (Abou, 1995, p. 40). În sfârșit, Paul Ricœur propune concepția conform căreia identitatea unei persoane ar fi În fond o identitate narativă („Identitatea poveștii dă identitate personajului”, Ricœur, 1991, p. 175), și aceasta pentru că povestea vieții induce conștientizarea: conștientizarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acordurile și tratatele făcute și refăcute de mii de ori. În asemenea cazuri se arată vederii artificialitatea codurilor, care par să existe doar pentru a fi ocolite, supuse bulversărilor, proclamate, dar nu și respectate. Una dintre dimensiunile fundamentale ale lumii trăite ni se dezvăluie astfel prin intermediul rezistențelor la care recurg agenții pentru a putea să se descurce. Aceste rezistențe, care ne apar când sub formă de „tactici”, când sub formă de „șiretlicuri”, sunt dirijate esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Marshall se referă la idealizarea apartenenței cetățenești. Viața concretă ne arată că există și alți poli de identificare pentru indivizi: „Între public și privat, civil și civic, universal și particular, imaginea unui continuum este mai potrivită pentru a reprezenta cetățenia trăită decât cea a frontierei sugerate de teorie” (ibidem, p. 39). Credințele, alegerile sexuale sau familiale, gusturile, deși aparțin În mod evident sferei private, se Înscriu și În sfera publică a practicilor autorizate și, mai general, a legilor care guvernează moravurile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
istorie; Întrucât fiecare dintre concetățenii săi are și el strămoși care au contribuit la făurirea Franței, cu toții se Înscriu Împreună În aceeași istorie” (Duchesne, 1997a, p. 34). După cum vedem, acest model se caracterizează prin insistența asupra concretului și a experienței trăite, În opoziție cu abstractul și intelectualul. El repune În discuție teza conform căreia „Însăși noțiunea de națiune etnică este o contradicție În termeni” (Schnapper, p. 24). Totuși, În modelul moștenirii, națiunea este trăită ca o apartenență naturală: „Legătura care Îi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aplicate se bazează pe respectarea diversității și a multiplicității practicilor, considerate a fi o metamorfoză a dimensiunilor mai mult sau mai puțin invizibile ale regiunii luate În considerare. Pe scurt, locul simbolic de apartenență este un marcator imaginar al spațiului trăit. Cu alte cuvinte, este o entitate imaterială care impregnează Întreg universul local al actorilor. Locul acesta este Întotdeauna singular, deschis și Închis În același timp. El conține un cod de selecție și de evoluție propriu: În acest sens, este dinamic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Și totuși, descrierile nu se pot imagine și realiza decât de pe poziții de observator aparținând unei anumite culturi, având o anumită formare profesională sau utilizând o anumită limbă. Înainte de a deveni obiect de studiu, diversitatea este mai Întâi o realitate trăită și constatată. În acest sens, tematica noastră este, desigur, foarte veche. Încă din Antichitate, conștiința multiplicității ființelor vii În general și a varietăților umane În particular a marcat puternic spiritele. Însă ceea ce caracterizează acele epoci este faptul că diversitatea se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociologi. Așa cum demonstrează lucrările lui Martine Abdallah-Pretceille (Abdallah-Pretceille, 1999), o astfel de metodologie se dorește formativă, sensibilizându-i pe elevi la arbitrarul sistemului lor matern de referințe. Într-adevăr, dobândirea de competențe culturale În cultura de origine nu este niciodată trăită ca o alegere Între mai multe posibilități. Pe parcursul educației, faptele de cultură apar ca niște fapte naturale, cu totul firești și universale. Etapele socializării În cadrul comunității proprii sunt Învăluite În uitare, În așa măsură Încât nu mai conștientizăm că ceea ce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
invizibilă. El influențează În mod misterios comportamentele individuale, colective și toate manifestările materiale ale unui ținut dat (peisaj, habitat, arhitectură, cunoștințe și tehnici, unelte etc.). Din acest punct de vedere, este un patrimoniu viu care Își extrage consistența din spațiu trăit al actorilor. Cutia sa neagră cuprinde miturile fondatoare, credințele, suferințele, Încercările Îndurate, revelațiile, revoluțiile traversate, influențele suportate sau adoptate de un grup uman. ν Toate acestea constituie o veritabilă identitate, transmisă prin socializare Între generații, ceea ce dă „locului” un caracter
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al auto-rasializării este consecința unei angoase profunde care se exprimă prin sentimentul unei amenințări vitale ce se exercită asupra a ceea ce constituie identitatea Însăși a unei comunități și, prin urmare, asupra supraviețuirii sale. Hetero-rasializarea, În schimb, exprimă sentimentul unei superiorități trăite ca „naturală” și care tinde să se impună. Totuși, În măsura În care această superioritate este acceptată de ceilalți, nu este nevoie nici de proclamarea sau reafirmarea ei, nici de verificarea sau impunerea ei ostentativă. În acest caz, numai anumite situații concrete de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
eveniment ne permite și ne inspiră să povestim despre el. În general, când povestim ceva din viața noastră, aprofundăm autocunoașterea deoarece descoperim semnificații tot mai profunde ale vieții prin intermediul procesului de reflectare și exprimare orală a evenimentelor, experiențelor și sentimentelor trăite. Întotdeauna se întâmplă astfel și poate tocmai de aceea simțim nevoia de a conferi sens, inteligibilitate și coerență vieții noastre. A spune povestea vieții noastre este un lucru atât de firesc, încât nu suntem, în general, conștienți de importanța acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
perspectivă utilă asupra acestui subiect. Povestirile în context În comunitățile tradiționale, povestirile jucau un rol central în viața oamenilor. Elementele perene ale vieții erau transmise prin intermediul povestirilor. Povestirile spuse din generație în generație transmiteau valori durabile și învățăminte despre viețile trăite profund. Povestirile tradiționale au urmat un pattern etern și universal. Acest pattern are multe versiuni și poate fi reprezentat ca naștere-moarte-renaștere, separare-inițiere-întoarcere sau, mai simplu, început-dezordine-rezoluție. Este un fel de schiță sau formă inițială, în cadrul căreia povestea comunică un echilibru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mitologiilor active. Utilizarea în psihologie Întregul proces de dezvoltare psihologice se focalizează în jurul unei dialectici de tip conflict-rezoluție, schimbare-dezvoltare. Rememorarea, modelarea și împărtășirea povestirii vieții, care este alcătuită din valorile, credințele și aspirațiile cuiva, dar și din evenimentele și experiențele trăite, nu constituie doar o sarcină developmentală. Povestirea însăși poate reprezenta un text valoros pentru a învăța din experiența altor persoane. Pe măsură ce povestitorul se confruntă în mod repetat cu eventuale conflicte din trecut, prin relatarea acestora, anumite experiențe și sentimente pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Povestirile vieții urmează o tendință firească de aranjare a evenimentelor și circumstanțelor vieții într-o manieră care le dă o ordine coerentă (Cohler, 1988). Ca modalitate de creare a semnificațiilor, de identificare a influențelor vieții și de interpretare a experiențelor trăite, probabil că nu există o metodă mai bună decât relatarea subiectivă a povestirii vieții. Aceasta îl ajută pe cercetător să înțeleagă viața din punctul de vedere al celui care o trăiește. Colecția de cărți cu titlul „Studiul narativ al vieților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
narator. Toate aceste informații sunt importante pentru cercetător, furnizând indicii referitoare la cele mai importante eforturi și victorii ale oamenilor, cele mai profunde valori, căutările, eventualele eșecuri și reveniri. Povestirile vieții ne înfățișează religia și spiritualitatea ca pe o experiență trăită. Cercetătorii pot manifesta empatie față de experiența altora receptându-o în termenii proprii ai povestitorului și punându-i apoi întrebări empatice specifice, cum ar fi: ce credințe sau viziuni asupra lumii sunt exprimate în povestire? Este planul transcendent explicit? În ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
-o în termenii proprii ai povestitorului și punându-i apoi întrebări empatice specifice, cum ar fi: ce credințe sau viziuni asupra lumii sunt exprimate în povestire? Este planul transcendent explicit? În ce fel comunitatea joacă vreun rol în cadrul acestei vieți trăite profund? În ce fel putem compara această autobiografie spirituală cu viețile liderilor spirituali clasici (Comstock, 1995)? Cercetătorii interesați de întreaga viață sau de anumitge părți ale acesteia vor găsi în astfel de povestiri ceea ce este cel mai valoros pentru o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
vieții să conțină o viziune personală asupra lumii, o filosofie personală, un sistem de valori propriu, o părere personală despre ideologiile politice, despre ceea ce este corect din punct de vedere moral, dacă nu și politic, despre modul în care trebuie trăită viața etc. Pentru cercetătorii din acest domeniu poate fi de interes să afle: cum se trăiește astăzi, cum sunt relatate povestirile vieții, dacă se potrivesc acestea cu ceea ce știm despre univers, cu viziunea noastră mai nouă sau mai actuală despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Una dintre formele importante de control este consecvența internă. Potrivit lui Cohler (1982), maniera în care povestea este relatată în orice moment al vieții reprezintă interpretarea cu maximă consecvență internă a modului cum sunt înțelese momentan de acea persoană trecutul, prezentul trăit și viitorul anticipat. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a spus într-o etapă a povestirii nu trebuie să contrazică ce s-a spus într-o altă etapă. Există inconsecvențe în viața oamenilor, care pot reacționa diferit la aceeași situație în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]