5,827 matches
-
spre noul chip al imperiului. Vei susține bolta cu patru coloane puternice... — O voi face, spuse Manlius, gândindu-se câte sute de oameni trebuia să aducă pe coasta colinei pentru a transforma în piatră semnele pe care mâna Împăratului le trasa în aer; repetă orgolios: O voi face. La Roma nu s-a mai construit nimic asemănător. Martorii vremii aveau să scrie că în sala aceea cu patru coloane s-au utilizat formule de construcție nemaivăzute la Roma. — Manlius, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără să spună nimănui. Thryphiodoros spuse: — Mi-ai poruncit să reprezint ritul astfel încât nimeni să nu-l poată distruge peste secole. Cred că te-am ascultat, Augustus. Desfăcu sulul de papyrus, îl netezi cu degete nervoase. Era un dreptunghi mare. Trasată cu cerneluri colorate, cu linii răbdătoare și drepte, se vedea o compoziție complexă de imagini misterioase, împărțite în pătrate. Împăratul se aplecă să privească. — M-am gândit că mensa isiacă nu va fi din piatră sau din marmură. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când să-i dea, pentru calculele și desenele lui complicate, un calamus mai bine ori mai puțin ascuțit, instrumentele pentru trasarea curbelor sau a unghiurilor, papyrus de diferite grosimi. Scoase din caseta de cedru parfumat un calamus care, în funcție de înclinație, trasa linii groase sau foarte subțiri și i-l întinse. Euthymius privea apa; puse codexul pe balustrada ce domina lacul. — Pentru prima oară în istoria omenirii, în acest an, cel dintâi al domniei tale, Augustus, pe lacul ăsta... Luă calamusul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
l întinse. Euthymius privea apa; puse codexul pe balustrada ce domina lacul. — Pentru prima oară în istoria omenirii, în acest an, cel dintâi al domniei tale, Augustus, pe lacul ăsta... Luă calamusul și îl înmuie în cerneală. — Privește, Augustus, privește... Trasă o linie hotărâtă, lungă și dreaptă, iar dedesubt alta, curbă, care se intersecta la extremități cu prima, conturând coca. Completă linia cu altele, înclinând calamusul, și pe foaie apăru prova. — Privește, asta e coca de lemn; dar va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă s-ar prăbuși, ca la cutremur. Toți se uitau la el, la codexul lui, la apa lacului. Pare absurd, nu-i așa? Ceilalți veniră să arunce o privire asupra desenului. Erau primii martori ai acelei invenții. În cocă, Euthymius trasă câteva linii verticale; păreau niște tuburi. Într-adevăr, avea să instaleze un sistem genial, nemaivăzut de tuburi din teracotă îmbinate, pentru amortizarea mișcărilor structurilor de piatră, rigide, sprijinite de coca elastică din lemn. — Privește, coca va avea un sistem flexibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
accidentul nu s-a produs, pot să vă mai spun că damicela se Înclină ținând În mâna stângă un evantai deschis larg spre pieptul cavalerului (probabil pentru a-i aerisi puțin prea Înfocatu-i cord), iar mâna dreaptă o ține trasă Înapoi, astfel că i se observă bine mânecuța bufantă strânsă mai jos de cot; are un căpșor drăgălaș, cum Îi stă bine unei asemenea figuri desenate pe scrumieră, terminat cu o capigliatura ricca, corectată Într-un coc perfect, orientat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
divulgau, fiind trași pe sfoara existenței aproape inconștient. Ea se situa Într-o hiperconștientizare Înaltă; de aici, preocuparea permanentă, anxietatea și paroxismul În a urmări orice gest al nostru, al copiilor, ca acesta să se Înscrie Într-o diagramă specială, trasată de propriu-i sistem de a echivala existența. Sensibilitatea ei anticipa parcă pe cineva care trebuia să se nască (trebuia să-l nască ea!) și astfel se justifica și propria-i existență. Altfel, se simțea străină Între ceilalți; nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastră a fost programată precis de marele Programator? Aș vrea să cred totuși că nimic nu este Întâmplător, că nașterea și prenașterea mea au fost Înscrise undeva și că nimic nu mă poate clinti din traiectoria ce mi-a fost trasată Încă de la proiecția inițială a marilor sisteme ale materiei și antimateriei. Numai așa cred că aș găsi un sens În efortul meu sisific de a fi; altfel, existența nu are destule rațiuni de a fi consumată. Mă refer la existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al zăpezii! (iarna) Azi, corpul meu a dat probe de mare imaginație, galopând dincolo de barierele admise ale cărnii noastre cea de toate zilele; și totuși, nu se poate ca miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o adusese de la Polul Nord. Privește, iubito, Moșul ți-a lăsat chiar și o cască roz să-ți protejeze căpșorul... - Aaaaauuuu... Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o jucărie; acum, era din nou trasă afară din apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete fixat undeva deasupra apei. Țeasta îi palpita în timp ce tot sângele îi năvălea în mâini. Stătea cu capul în jos de atâta timp. - Stai, stai! Oprește-te! încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu trebuie s-o facem neapărat. — Știu. Ce amant gentil am devenit dintr-o dată! Ce ridicol trebuie să par! Nu avea nici un chef să se dezbrace. Ar fi rămas cu plăcere lângă perdeaua ușor trasă să privească lumea de la înălțime, să se întrebe dacă exista vreun loc undeva și pentru ea. Când o iau, tresare ușor, și apoi nu mai face nici un gest, mă lasă să mă mișc într-o tăcere absolută. Îmi ascund fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că S. Paparrigópulos nu era unul din acele tinere spirite fără căpătâi și eratice, care se preumblă fără destinație precisă prin domeniile gândirii și ale fanteziei, lansând ici, colo câte o scânteiere fugară, nu! Tendințele sale erau riguros și temeinic trasate; se număra printre cei care știu încotro merg. Dacă în studiile sale nu s-ar arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
1.asp" divulgamat.ehu.es/ weborriak/Cultura/Literatura/Solitarios 1.asp. Locuțiune latină („Nicio zi fără o linie/un rând“) atribuită de Plinius cel Bătrân (Istoria naturală, 35) pictorului grec Apelles, care nu lăsa să treacă nicio zi fără a trasa măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
perfect treaz, dar cu inima adormită. În acest punct, Fima decise să renunțe la contemplarea pasivă de la fereastră. Să Înceapă să pregătească apartamentul pentru renovarea de săptămâna viitoare. Trebuiau date jos tablourile de pe pereți. De asemenea harta țării, pe care trasase cândva cu creionul niște granițe rezonabile. Trebuia adusă toată mobila În mijlocul camerei și Învelită În folii de plastic. Cărțile trebuiau puse În lada pentru așternuturi de sub pat. Toate vasele trebuiau băgate Înăuntru, În dulapurile de bucătărie. De ce n-ar profita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se pregătească pentru zugrăvit. Să mute și să acopere mobila. Să pună cărțile În lada de sub pat. Să bage așternutul În șifonier. Să pună toate vasele În dulapurile din bucătărie. Să scoată de pe pereți tablourile și harta cu granițe acceptabile trasate cu creionul. Să-l roage pe domnul Pizanti să-i demonteze rafturile. Dar Înainte de toate, hotărî, trebuia să-i telefoneze lui Țvi Kropotkin. Să-i explice cu delicatețe, fără să-l jignească de astă dată, fără să se lase tentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să facă la fel ca pozele cărții, deschideau încăperi, duceau la oameni și la ocupațiile lor, care oricum nu erau aici, ca imaginile din cartea cu vazele, ci trebuiau mai întâi transpuse acolo cu ajutorul liniilor acelora mâzgălite pe care le trasa penița mea de oțel. Compunerea mea pentru școală am dus-o la oră în ziua următoare și atunci, pentru prima oară, am dat la iveală o parte din lumea mea ascunsă, pe care o găsisem în volumașul lui Onkel Rodolph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu aceea prin care tata și Hans își clătinau pulpele, vorbind despre o mai bună stabilitate pe teren a unui Mercedes, în comparație cu „americancele“. În spatele meu, doamna Saner vorbea cu mama despre Paris și București, orașele în care își petrecuseră tinerețea, trasau bulevarde în ziua de vară timpurie din munții Jura, și începură deodată să turuie pe franțuzește - fără să-și dea seama - despre Place Vendôme, Operă și Piața Romană; soarele se înălța pe cer, curelele ne tăiau umerii și fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
revărsa peste bordura străzii și noi înșine intrarăm tot mai adânc în acest alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui perete stâncos. Acesta se înălța în suprafețe netede, trasând în văzduh o margine zimțată. Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
piele și ghete îmblănite, simțind încă pe față o arsură ușoară de soare și vânt. În amurgul timpuriu, lumina din galantarele magazinelor de sport, ale cofetăriilor, ale buticurilor cu bijuterii sau suvenire cădea pe carosabil, unde tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și ferestrele de la Grand Hotel se umpleau de o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din Africa și Asia de Sud-Est, lănci și scuturi. Se afla acolo și un sarcofag în roșu și negru, acoperit de un praf scămoșat. Obrazul sprijinit de brațele încrucișate era tânăr, armonios și exprima o liniște de neclintit. Un arc părea că trasează o curbă asupra ochiului care se prelungea într-o linie paralelă cu pleoapa de jos, și avea în centru pupila ca un cerc. În timp ce Armin căuta dulapul cu geamuri, eu priveam fascinat aceste semne în formă de migdală de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trei pași; presimțeam că tocmai acolo, la marginea țărmului, unde era indicatorul, între stufăriș și țăruși, trebuiau să se afle cele mai frumoase obiecte arheologice, pentru noi de neatins. Totuși, barca cu motor înainta și înainta, chila tăia valurile și trasa o urmă dinspre pupă, care încremenea și se stingea, iar lacul rămânea ca un ochi închis cu reflexe lunecoase și apa întunecată. Nici constructorii de stâlpi nu mai erau constructori de stâlpi; idila podețului care ducea în larg la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
le vindem. Trebuia să anunțe imediat angajarea lui într-o asemenea afacere, cel mai bine ar fi fost s-o facă de azi. Fratele meu s-a gândit la planșeta la care stătea zilnic, la liniile ordonate pe care le trasa pe hârtie cu creioanele lui, în orele de seară petrecute la Școala de Arte și Meserii, care deveniseră pentru el cel mai important lucru din lume. Ele îi arătau un drum care avea să-l conducă departe de liniile moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
după ce trecui în camera lui din pensiune. „Și îl voi cunoaște!” urmă el amenințător, cu capul plecat pe umărul stâng și cu arătătorul ridicat în dreptul frunții. Avea în pupila stângă o licărire de demență, în timp de ochiul celălalt închis, trasa o linie neagră și orizontală deasupra unui punct alb, reflectat de sticla bombată a ochelarilor. Ne trântirăm în fotolii, când Ferdinand Sinidis începu să vorbească liniștit, obosit parcă de efortul ce-l depusese până atunci: „Gloria, dormi”, o întrebam noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă în petec, cu un țipăt de alarmă. Îl văd de sus, cum parcurge șinele, ce par un șiret negru, scurt, trasat în curbă, între cele două grupe de arbori împliniți. Dincolo de terasament, se înalță pădurea celuilalt munte, care închide decorul, ca un perete confecționat dintr-o grămadă deasă de urși de catifea, cu spinările bombate în toate nuanțele de verde. ...O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ai făcut un lucru foarte inteligent plasându-i toate derapajele sexuale În trecut și concentrându-te asupra pozatului nud În povestea principală, spuse Henry. Așa cum făcea mereu când gândea cu glas tare și cu un baston În mână, Începu să traseze linii pe pământ, folosind bastonul ca pe un stilou. Și-o aminti pe Fenimore, atunci când o cunoscuse la Florența, abia sosită din Midwest, mărturisindu-i „dificultatea de a aprecia nudul“. — Cred că marele public american găsește că este grozav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]