3,617 matches
-
vom veni de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amenințare În aer... Ca o pasăre de pradă ce se năpustește asupra altor păsări de pradă. Pe străzi trec umbre, ca niște păsări tăcute, cu aripile umede ascunse subsuoară. În spatele lor merge Noimann, făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bucătarul Asasin, din minunatul lui set de cuțite de dezosat, satâre, cuțite de tranșat și foarfeci de bucătărie. Cu excepția Verigii Lipsă, cu falca lui ca o capcană de urs; el își putea folosi pur și simplu dinții. Voi nu sunteți trecători, dar această viață e, spunea domnul Whittier. Doar nu te aștepți să vizitezi un parc de distracții și să rămâi acolo pe vecie. Nu, suntem doar în vizită, și domnul Whittier o știe. Și ne naștem aici ca să suferim. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
putut să rezist. Mi-am pus palmele la gură și am început să-i strig, cam așa...“ și Constantin a început să strige cumplite porcării, acolo, la colțul străzii Batiștei, n-am să le repet. Am să spun doar că trecătorii, destul de rari la ora aceea, socotindu-ne beți, ne ocoleau pe departe, unii ne și înjurau. Puiul de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau primii trecători ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai așa ! Vin să te iau...“. Dar îmi era cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
reconstituie universul interior ca pe o pupilă cauzală sau ca pe un cer recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este, poate, și-o provocare, chiar și peste timp, a specialiștilor, atâți cât vor fi ei. Trecător la pas prin marea literatură a lumii, asemenea mult mai celebrului său confrate și poate că și maestru José Lezama Lima, poet rămas totuși necunoscut duiumului de "poeți" fertilizați in vitro-ul postdecembrist, ― asupra cărora năpădesc tot felul de condeie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și târgoveți grăbind fiecare la treaba lui. Pe nesimțite, ne apropiem de poarta mănăstirii Barnovschi. Nu mă aștept să descopăr ceva nou în peisajul târgului, dar...privirea îmi cade pe o bătrână ce reazimă poarta mănăstirii. Pare că așteaptă mila trecătorilor. Până aici n-am întâlnit încă așa ceva. Mă opresc și privesc mai atent la bătrână. Ea a băgat de seamă și face o plecăciune abia vizibilă către mine, fixându-mă cu ochii ei vii...Figura ei mi se pare cunoscută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fiecare povara gândurilor sale. Bătrânul pășește înainte, iar eu calc la un pas de el, furându-l din când în când cu coada ochiului. Merge ușor plecat înainte, târșindu-și papucii prin colbul uliții. Parcă nu vede și nu aude nimic. Trecătorii, ca de obicei, își ridică cușma și plecându-se ușor zic un „Săru’mâna, părinte” fără alt ceremonial și trec înainte. Nu-l aud pe călugăr spunând ceva. Doar dreapta lui ridicată pare să însemne: „Domnul cu tine, fiule” Mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-l mai înduri. - Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere, Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lăsat să-nșiri povestea cu dureri și cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-ndepărtat? Între ziduri Cum trec pe lângă case mari... cătând
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am mai văzut expresia asta? Peste tot la mine în țară. Năvălesc chipuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am mai văzut expresia asta? Peste tot la mine în țară. Năvălesc chipuri, amintiri, dureri cu strășnicie ascunse. (există momente când nu creezi tu personajele, ci ele te crează pe tine, autorul care scrie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această plajă, că mâna mea atinge mâna iubitului meu, palmă cu palmă, deget cu deget, din înaltul cerului curg picuri de lumină... Femeia dansează pe Pitt Street, trecătorii se uită ca la urs, poate e țicnită, spun unii, e fun, zic alții, ridică o mână în sus, e doar un pas până la cer... durerea scurmă în stern ca un porc mistreț, o voce îi șoptește ceva în ureche
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acela. Merge pe stradă cu un aer de om fericit pe față, își simte corpul plutind prin aer. Așa trebuie să se simtă cosmonauții când cuceresc spațiul cosmic, nu se poate stăpâni să nu chiuie de bucurie, uaaafff!!!, în văzul trecătorilor care desigur îl consideră țicnit, dar el știa că personajul lui va deveni cel mai rafinat șmanglist din Europa. Chiar a intrat în pielea personajului pe care doar cu o oră înainte începuse să-l creioneze. Așteaptă de două luni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vorbele fără înțeles ale lui cumnatu-său. De aceea, înainte de a îngăima penibilul și idiotul hăhăit, al celui pornit pe obișnuita supușenie, îl mai afurisi, încă o dată, în gând: Rupe-ți-ai limba, blestematule! Că sperii, ca arătările din morminte, pe trecătorii de pe drum. Ca și ceilalți oameni din Goldana, Nicanor era cât se poate de nedumerit: nu cumva, Iuga, cumnatul său, are o firavă idee asupra trăncănelilor sale, potrivind vorbele străine, nu după înțeles, ci după bizare asociații cromatice? Dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din acest spațiu, unde, pe sus, păsări răzlețe vâslesc spre orașul nou, anunțat de un unic blocturn, erectil și zvelt, alb ca și coaja proaspătă a unui ou recent și jilav. Asfințitul, cu efectele sale cromatice, coclește văzduhul și departe, trecători fără grabă, se lasă vaporizați în distanță. Prezența îndepărtatelor siluete en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a început să arunce din senin de pe balconul blocului cu gavanoase de mușcate și cu jardiniere, proiectându-le la întâmplare în capul trecătorilor. Când a terminat de aruncat cu toate oalele și cu toată muniția din bucătărie, cică s-a aruncat și ea de la etajul șapte... Așa, fără vreun motiv evident. A înnebunit-o și pe ea cataclismul de la Cernobâl, ca și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care flecăreau apăsat, în felul ploieștenilor, unii chiar sugerând maniera bulgărească de conjugare a verbelor, moldoveanul-capitalist sadea, se trezi, revenind în contemporaneitate. Făcând un semn din mână, îi desemnă aproximativ pe acești trecători, ce animau zgomotos atmosfera salonului cu mese goale. I se adresă lui Vladimir, care își studia paharul lui tot mai despuiat de whisky, fără convingerea că și-l apropie în opinii sau că va fi înțeles de el: Vezi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pachinko și bar. După ce s-a terminat totul, Tomoe tremura ca varga și inima începu să-i bată puternic. — Takamori! Takamori își ștergea sudoarea de pe frunte. — Trebuie să o întindem de-aici, Tomoe. Au plecat repede, împingându-l pe Gaston. Trecătorii, ușor afumați de băutură, îl priveau ciudat pe Gaston. Tomoe tot mai tremura când au ajuns la intersecția din fața cinematografului Musashino. — Chiar că ne-ai scos din mare dandana, Takamori. Ce scenariu! Takamori, simțind că a crescut în ochii surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a repezit să-l oprească, Ōkuma era deja departe. Ciocnindu-se de oameni, intrând în fetele care-i stăteau în cale, drept ca săgeata, fără să-i fie rușine sau să se gândească măcar la reputație, Ōkuma fugea mâncând pământul. Trecătorii au înțeles și ei situația. S-au oprit o clipă și i-au privit dar, la fel ca și studenții dinainte, nimeni n-a ridicat nici măcar un deget să-i ajute. — Gas, Tomoe, acum! țipă Takamori, izbindu-se cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea să fi uitat toată japoneza pe care o știa. Stătea chircit și suferea îngrozitor. Nishino l-a atacat și a doua, și a treia oară. Trecătorii priveau scena, încercând sentimente diferite: o milă teribilă pentru Gaston, dar și o plăcere amestecată cu dorința arzătoare de a vedea ce se întâmplă în final - acel soi de plăcere pe care o mai gustaseră cu mult timp în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jos, între mașină și trotuar. — Eu... Nu aveți nevoie de mine... Omul acela... Eu nu-l cunosc. — Tu nu vorbești... Stai numai în fața lui și-i vorbesc eu. Endō l-a manevrat pe Gaston pe trotuar, în direcția cafenelei. Nici un trecător nu i-a băgat în seamă pe cei doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]