3,565 matches
-
Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Creștinul e călător pe acest pământ Noi venim de la Dumnezeu și mergem la El. Noi pe acest pământ nu suntem altceva decât călători, unde noi nu trebuie să ne socotim, decât niște simpli trecători. Chiar viața cea mai lungă e scurtă de tot față de veșnicie. În decursul acestui drum rapid noi trebuie să ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru, și ca un corăbier care se întoarce în patrie, să îndreptăm spre port toate sforțările
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce i se aduceau, dar avea împotriva lui două acuzații directe: aceea a unei pațachine afectate și lipsite de orice conținut uman, scenograf de profesie și creator de modă androgină scandalos de sofisticată, pe care o etala personal, spre scandalul trecătorilor de pe stradă... Dar cea care atârna mai greu era acuzația lui Ionuț cel Mic. Slab de înger, lipsit de caracter și de inteligență, acesta se nevoise a-l incrimina până la urmă pe cel mai bun și mai devotat prieten din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni, morți în plină stradă, și trecătorii pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și ultimativ exact ca în poezia halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător." (Edgar Allan Poe) M-am speriat cumplit și, printr-o mișcare de translație imperceptibilă și cvasi-aeriană, m-am lipit cu spatele de spinarea călduroasă și ușor arcuită a fratelui meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și ultimativ exact ca în poezia halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător." (Edgar Allan Poe) M-am speriat cumplit și, printr-o mișcare de translație imperceptibilă și cvasi-aeriană, m-am lipit cu spatele de spinarea călduroasă și ușor arcuită a fratelui meu mai mic, Sandu. Doamne, ce bine era! Mă simțeam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
venea să te ridici de pe scaun și să pornești desculț și degrabă, ca o vijelie în iureșul sfintei bătălii patriotice. "Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători" Erau porniți rău. Și ca la comandă și-au dat jos ciubotele din picioare pentru a fi mai sprinteni, hotărâți să-i alerge pe nepoții lui Attila prin toată pusta ungurească până la marginea lacului Balaton, unde programaseră să facă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la sută. Dar tata era un om foarte milos și iubea animalele, pe care le-ndrăgise încă din copilăria lui la Grumăzești. Așa că din când în când oprea atelajul până ce procesul respiratoriu al pirpirielor se încadra firesc în limitele normale. Trecătorii se uitau cu mirare, dar și cu o vădită plăcere la bărbatul în bustul gol, cu epiderma bronzată, degajând forță și frumusețe și care ducea de căpăstru o iapă oarbă. Era un grup în mișcare atractiv, pitoresc și interesant care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adăugat Țuki. Și am început să cântăm amândoi cu toată puterea, spre a o convinge pe mama de soliditatea argumentului invocat. "Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mobila, cărțile din bibliotecă etc., pentru că, orice aș face, acestea se vor așeza singure la locul lor după ce trece un anumit timp de întrebuințare. Același fenomen care se petrece în parcurile pretențioase cu alei trasate cu rigla: de fiecare dată trecătorii aleg o altă cale de a traversa aleile acestuia, calea firească. Citit în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o calitate execrabilă), magazine cu mărfuri la 1 euro cu gunoi de plastic fabricat în China etc etc. Magazine-dughene. Peisajul urban este populat cu femei voalate mai mult sau mai puțin (de la batic la burka integrală, neagră, care sperie efectiv trecătorii), bărbați dând impresia că sunt tot timpul ocupați, aflați în treabă (affairés, spun francezii), dar care de fapt nu fac nimic, cam ca funcționarii români când știu că Șefu' se află și el la birou. Iar parizienii sadea, așa cum este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în anii 70 și o puternică comunitate turcă, urmele ei fiind încă vizibile. In primul este vorba de numeroasele resturante, diferite de vulgarele bombe unde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
William Tracey jr., care aducea, asudat de atîta alergătură, obiectul mult așteptat într-o batistă. Cu jumătate de oră înainte ca sergentul William Tracey jr. să intre pe poarta spitalului, penisul lui John Wayne Bobbitt poposea pe caldarîm, printre picioarele trecătorilor. Au urmat cîteva secunde în care nimeni nu-și dăduse seama despre ce era vorba, apoi, deși în continuare nu știau ce se întîmpla, cîteva femei s-au pornit să țipe. Una dintre ele își ferea disperată picioarele, ca în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului. Căsuța împrejumuită de cerdac pe trei laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde crud ce pavează curtea, prin coloritul viu și armonios al florilor și arbuștilor ornamentali ce răsar din aranjamentele presărate ici și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor, de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Cerul senin, pigmentat din loc în loc cu mici pete de nori ca niște clăbuci, soarele ridicat la câteva sulițe deasupra orizontului trimitea peste oraș raze călduțe și gălbui de toamnă târzie. Frunzele copacilor așternute pe pământ foșnesc trist sub pașii trecătorilor. Vremea prielnică este pentru toată lumea o invitație la evadarea din spațiul închis și înghesuit al locuințelor de bloc, pentru o plimbare sau pentru diverse treburi. Trezit la puține ore după miezul nopții, Dumitru Dascălu (Dede, cum îi prescurtau numele colegii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai rămas) nu-și amintește de pildă sugestiva comparație cu care Burlă obicinuia să explice fenomenul alipirei encliticelor la cuvintele vecine? "Un singur accent pe ambele cuvinte" ne spunea el. "Enclitica adăpostită sub accentul cuvântului care-l precede, întocmai cum trecătorul surprins de ploaie se adăpostește sub umbrela prietenului pe care norocul i l-a scos în cale..." Provocat însă de cea mai mică ocaziune (și cele mai multe ori chiar de noi), spiritul lui vagabond pornea cu o grabă ciudată pe cărările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acea vreme, având dotări speciale pentru bolile profesionale ale minierilor, mai ales silicoza. Sanatoriul Marila a rezistat timpului, acum însă arată jalnic, cu toate că zona s-a păstrat oarecum nealterată de trecerea anilor iar frumusețea locului și aerul ozonat face ca trecătorul, fie la pas fie cu mijloace de transport, să se oprească câteva minute pentru a admira peisajul și să respire aerul puternic ozonat indiferent de anotimp. Stațiunea climaterică Sommerfrische Perla stațiunilor climaterice a fost însă Sommerfrische, care era compusă dintr-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
le aveam realizate, fiind și foarte curios de cele ce îmi va spune. Era pentru prima dată când îmi expuneam lucrările. Privindu-le, i-au plăcut, îndemnându-mă să le reazem de gard pe toate pentru a fi expuse și trecătorilor. Așezându-le cu grijă pe locul ce îmi fusese indicat, imediat am simțit în preajma mea noi persoane ce îmi admirau lucrările. Primii au fost artiști ce expuneau deja în parc, fiind curioși să vadă de ce sunt în stare să realizez
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am petrecut cu Boancă într-un mic parc, în centrul orașului, unde peste drum era în construcție o catedrală. Nu cunoșteam deloc zona dar știm doar că am stat 7 ore într-un scrânciob, de începuseră să ne cunoască toți trecătorii din preajmă, ce își puneau diferite întrebări suspecte la imaginea pe care o realizam, având și un fond muzical ce putea fi auzit foarte bine în zonă, scârțâitul scrânciobului. Nu mai era nimeni în parc, doar noi doi și un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Dunării. Pe faleză, în ambele sensuri circulau o mulțime de turiști, care mai de care mai viu colorat iar reprezentantele sexului mai sensibil mai sumar îmbrăcate, dorind să arate formele pe care le dețin atrăgând la tot pasul privirea unui trecător ce se întorcea admirându-le contururile. Era prima zi dintr-o mică vacanță pe care mi-o doream lăsând în urmă toate problemele cotidiene, de care mă loveam la tot pasul; doream să uit pentru cele 10 zile de micile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mă instalez destul de confortabil având timp berechet să și degroșez de coajă trunchiul de tei din care trebuia să realizez o lucrare. Imediat cum am început să cioplesc, îndepărtând primele bucăți de coajă au și început a se opri unii trecători, privindu-mă mirați. Stăteam în spatele mesei pe care expusesem câteva lucrări aduse de acasă, așezat cu fundul pe trotuar ciopleam fără a băga de seamă pe cei ce se opreau din drumul lor admirându-mi mișcările. Imediat am și început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
opreau din drumul lor admirându-mi mișcările. Imediat am și început să conturez primele trăsături ajutătoare pentru a realiza un cap de țăran. Odată ce bucata de trunchi ce începea ușor să ia forma pe care doream să o realizez și trecătorii începuseră a se înmulți, admirându-mă. Primele acorduri de fanfară anunțau momentul de deschidere a primei ediții a Festivalului Internațional „Dunărea Fluviu al Europei”, astfel vizita oficialităților ce onorau manifestarea, în frunte cu primarul orașului începuse să facă turul de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în mica noastră drumeție. Sunetele de mirare și de bucurie pe care le scoteam cu toții la fiecare peisaj de vis ce apărea oferindu- ne o stare melancolică și în același timp o bucurie imensă ne
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
expuneau cu regularitate la sfârșit de săptămână diferite lucrări în parc, spațiul ce era destinat expunerii era prea mic uneori. Se mai creau uneori mici discuții între artiști, fiecare dorind să expună într-un loc cât se poate mai vizibil trecătorilor, pentru a-și vinde lucrările. Cel care ajungea primul, prindea loc și pentru cel apropiat sufletește de el. Ajunși într-un sfârșit toți, am hotărât că lunea următoare, la ora 16 să ne întâlnim în față la agenția de voiaj
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de la Cenaclul Flacăra, scrisoarea fiicei AnaMaria, ultima poezie, scrisă pe patul de spital... Erau che mați folkiști de toată mâna sau cântăreți de muzică populară și puși să interpreteze lălăieli pline de trăire. Erau întrebați oa meni din studio sau trecători de pe stradă ce au simțit sau ce simt. „Cu ce ați rămas în suflet după dispariția maestrului, domnule Țăndărică?“ „Ce ați simțit când a murit Adrian Pău nescu, domnule Șeicaru?“ Firește, domnii întrebați nu spuneau ce simțiseră la ora la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe unde sa mai scărpinat și câți pași face când dansează cu prima doamnă a țării. Aseară, puțin după ora nouă, Traian Băsescu și soția șiau încheiat ziua la o terasă din Olimp, așezați la o masă ferită de privirile trecătorilor și ale presei, dar cu vedere la scenă, pe care au evoluat artiști de marcă. Prima doamnă e puțin neliniștită: ritmul alert lar putea ademeni pe președinte, ceea ce nu e foarte indicat după recenta operație. Șeful statului alege însă să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]