7,094 matches
-
reținut atât de puțin era un birou fără nici o denumire din Empire State Building. Un agent m-a coborât cu un lift și m-a scos afară în stradă redându-mă fluxului vieții. Am făcut poate cincizeci de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
italieni, toate acestea din ajutoarele umanitare sosite cu două zile înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de câteva ori, apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îmi fac mutația definitivă de adresă, cu tot cu întreținere, la Valentina. E și ea părăsită, la tristețe și gânduri amare. Crezi că-i ușor să rămâi singură, după ce-a murit bărbatul cu care ai stat atâția ani? O trase spre trotuarul de unde plecaseră. Izbucni în râs. - A stat Lazarovici cu ea? Ăla mai mult pe la altele dormea. Și la București, și de când au venit aici. După el să-i fie greu? - Vorbești... Ce știți voi ăștia de-acuma ce-s sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu un șir de mașini târându-se pe o stradă, ci o adevărată conspirație a nemișcării, așa cum am putut auzi din claxoanele care răsunau de peste tot; în sfârșit, mi-am făcut loc și m-am apropiat de geam. Oamenii de pe trotuar se uitau la ceva din depărtare, unii își duceau mâna la gură, și probabil că se întâmplase un accident, dar nu era cazul să se întâmple acum, pentru că eu mă grăbeam, eram în întârziere, fierbeam. Aș fi coborât dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
descris, apoi locurile reîncepeau să cânte cum știau ele. Puteam să stau așa și să le ascult chiar douăzeci de minute, nu mai mult, fiindcă mă plictiseam și mă duceam să-mi fac un sandviș. A trebuit să urc pe trotuar. De după colț a apărut o mașină colțuroasă, mare, strălucind ciudat în lumina palidă a felinarelor. Deși era noapte, farurile nu funcționau, iar lămpile de poziție aprinse nu-l ajutau deloc pe șofer. Văzând o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de grade afară. Am lăsat-o pe bunică-mea să aranjeze ceva la lucrurile mele și m-am dus la geam. Termometrul instalat de bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, strălucea în razele soarelui, și mașinile și autobuzele răscoleau praful de pe trotuar. În vremea aceea încă nu purtam ochelari, dar începusem deja să am probleme cu ochii. Mi se părea că bărbații de pe trotuar sunt în slip, iar femeile nu au nici sutien. În schimb, atunci când traversau strada, între două treceri furtunoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
instalat de bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, strălucea în razele soarelui, și mașinile și autobuzele răscoleau praful de pe trotuar. În vremea aceea încă nu purtam ochelari, dar începusem deja să am probleme cu ochii. Mi se părea că bărbații de pe trotuar sunt în slip, iar femeile nu au nici sutien. În schimb, atunci când traversau strada, între două treceri furtunoase ale mașinilor, situația se schimba: le vedeam clar hainele și puteam citi până și mesajele de pe tricouri. Asta se întâmpla probabil fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
femeile nu au nici sutien. În schimb, atunci când traversau strada, între două treceri furtunoase ale mașinilor, situația se schimba: le vedeam clar hainele și puteam citi până și mesajele de pe tricouri. Asta se întâmpla probabil fiindcă era atâta umbră pe trotuar. M-am întors când am auzit câteva cuvinte familiare rostite de bunică-mea. Am rugat-o să le repete. Ea le-a repetat. Nu-mi plăcea când oamenii mari aveau dreptate, mai ales când avea dreptate bunică-mea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse în vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat blazat. Ei bine, trebuie să te iubim și să te lăsăm, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă Scala, Plaza sau chiar pe lângă Parkway, acum un multiplex, cu tot felul de amintiri din nopți târzii revărsându-se pe trotuarele cartierului Camden, cu inima bătându-ți de emoția filmului, nopți în care căutai un loc în care să mergi pentru ca exaltarea să continue. Și nu mă refer la Electric Ballroom 1 aici. Janey își luă biletul de la casă și intrarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să țină sub control câte doi țânci care țipau. Pe lângă faptul că mi-a trezit o profundă recunoștință că sunt liberă și fără copii, întârzierea mi-a dat timp să privesc în jur. Mi-a plăcut din totdeauna Kilburn, cu trotuarele acoperite de gunoaie, cu amestecul etnic tumultuos - găseai de toate, de la cârciumi irlandeze cu rumeguș pe jos și scuipători, asupra cărora planau mereu zvonuri legate de IRA, până la agenții de voiaj și coafoare ținute de indivizi din India de Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate pe ambele trotuare, astfel că trecerea oricărui vehicul mai lat decât Escortul meu presupunea o serie întreagă de manevre evazive. Ajungând la podul de cale ferată cu ambele oglinzi retrovizoare la locul lor, din fericire, am traversat și am pătruns pe teritoriul nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și fusese iertată. Îmi plăcea Sophie foarte mult. Dacă ar fi putut trece peste pasiunea ei pentru Violet, lucrurile ar fi fost mult mai ușoare pentru ea. Sophie se urcă într-un autobuz și dispăru, lăsându-mă de izbeliște pe trotuar, cu mașinile care treceau zgomotos prin spatele meu. M-am trezit uitându-mă lung în vitrina casei de amanet, simțindu-mă puțina cam singură, acum că plecaseră toți, și încercând să nu mă gândesc la Hugo. Nu amanetasem nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ora asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut de-acum întunericul peste Chicago, s-or fi aprins luminile, drogații, homosexualii și târfele or fi început să pună stăpânire pe străzi. Un bărbat o fi căzut pe trotuarul ud, copleșit de vacarm, de fum și de murdăria orașului fără suflet și sute de oameni or fi trecut pe lângă el fără să-l privească, fără să se oprească, fără altă grijă decât aceea de a nu-l călca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumilor noi. Chelnerul aștepta nerăbdător. Erau ultimii clienți și mesele fuseseră deja retrase, iar luminile, stinse. Lăsă câteva bancnote în plus față de nota de plată, sorbi ultima înghițitură și luară încet pe stradă, în jos; din când în când, pe trotuarul pustiu, din când în când pe mijlocul drumului, fără trafic. — America de Sud este paradisul celor care iubesc Natura. Africa a fost asta acum treizeci de ani, dar o distrug, terminând cu animalele, cu pădurile, cu pășunile ei. Poate că elefantul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vedea filme în culori despre viața elefantului, de când se naște până când moare, dar nimeni n-a filmat vreodată o peliculă despre furnicile isula, care se transformă în plante după ce mor și, câteodată, chiar în timp ce trăiesc... Femeia se opri pe marginea trotuarului și îl privi cu atenție, de parcă ar fi crezut că încearcă să-și bată joc de ea. — Furnici care se transformă în plante? repetă ea. Mă luați drept proastă? — Nici gând. Le-am văzut chiar eu. Adesea, din antene le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
opri și se întoarse spre poarta îndepărtată care de abia se zărea la distanță. — La urma urmelor, murmură el cu voce tare, ce dracu’ îmi pasă mie ce gândește ea? Își reluă drumul spre hotel. Un portar somnoros apăru pe trotuar și începu să scoată enorme butoaie de gunoi a căror duhoare se răspândi de-a lungul străzii. De parcă ar fi fost un semnal, porțile mari începură să se deschidă una după alta, și bărbați și femei cu chipuri nedeslușite păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mese. Nituri? — Dar e Închis astăzi. Grevă. Ei bine, asta era dovadă că localul era Într-adevăr italian, chiar și Într-un dispozitiv militar american. — Altceva nu mai este? Fără să răspundă, șoferul băgă În viteză și porni mașina de lângă trotuar. Brusc, făcu o Întoarcere strânsă și se Îndreaptă Înapoi spre drumul principal care despărțea În două postul militar. Făcu o serie de cotituri pe după clădiri și-n spatele mașinilor, dintre care nici una nu-i spuse nimic lui Brunetti, și opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spre a doua ușă, evident nerăbdător ca Brunetti să coboare din mașină. Când o făcu, șoferul se lăsă În spate peste scaun și spuse: „Mă Întorc În zece minute“, și Închise portiera și porni brusc, lăsându-l pe Brunetti pe trotuar, simțindu-se ciudat de abandonat și de străin. La dreapta celei de-a doua uși putea acum să vadă o placă pe care scria: „Capucino Bar“, cel care o scrisese fiind evident un american. Înăuntru, Îi ceru femeii din spatele tejghelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cineva care era membru. Dar nu se pot descotorosi de cei care Încă mai sunt. Mulți dintre ei lucrează la cantine. Mâncarea e bună. — Bine, du-mă acolo. Cât e de departe? — O, cam două minute, spuse el, pornind de lângă trotuar și Întorcând mașina Într-o altă manevră strânsă care-i purtă Înapoi pe ceea ce Brunetti era sigur că era o stradă cu sens unic. Pe stânga, trecură pe lângă două statui mai mari ca o zi de post pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind, manevrate de femei cu ochii larg deschiși, a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile gigantice ale vehiculelor: Range Rover, Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o jumătate de milă. Era clar că parcarea creșei ieșea din discuție. Hugo s-a uitat nehotărât la ploaia care curgea șiroaie. Dar apoi, aruncând o privire la ceasul de pe bord, toate ezitările i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căruciorului, care, în teorie, ar fi trebuit să formeze un soi de acoperiș impermeabil deasupra capului copilului, se încăpățâna să cadă când de-o parte, când de cealaltă a legăturilor, atârnând peste fața lui Theo. Cum Hugo stătea pe un trotuar îngust, lângă mașină, o vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu un bărbat bine făcut, cu pumnul ridicat în sus. —Ce mama naibii..., a început Hugo. —Scuze, amice, a spus bărbatul cu un accent Cockney pronunțat. Tocmai mă pregăteam să bat la ușă. În spatele lui, așezat numai pe jumătate pe trotuar, era un microbuz vopsit în roz și roșu, cu un logo înstelat pe scria „Twinkledreams“1. —Am venit să fac tavanu’, l-a informat bărbatul pe Hugo. Hugo s-a holbat la el. — Nu înțeleg. Care tavan? — Îți bați joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]