3,940 matches
-
lesnicios decît cel pe uscat. Ele erau desigur și centre administrative și militare. În secolul al paisprezecelea, cînd Peninsula Balcanică a fost pusă în fața invaziei turcilor otomani, unele elemente ale inerentei slăbiciuni a sistemului politic și social aveau să le ușureze sarcina cuceritorilor. Deosebit de importantă era lipsa de unitate dintre prinții creștini. Cu toate că erau de aceeași religie, mulți dintre conducătorii balcanici s-au aliat practic cu puterea musulmană. În măsura în care era implicată țărănimea, povara grea a feudalismului făcea adesea ca noii conducători
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
se dădea pămînt. El își lucra mai departe lotul din cadrul domeniului și trebuia să plătească sume mari în bani, în natură sau obligații sub formă de muncă ca să și-l păstreze. În 1789, Joseph a făcut o propunere menită să ușureze greaua povară a impozitării acestei clase. El voia să convertească obligațiile față de guvern și de senior cu bani gheață în sume echivalente cu circa 30% din venitul țăranului. Nu numai nobilii s-au împotrivit acestei idei, ci și țăranii, care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
specialist căruia trebuia să-i plătești consultația. La fiecare naștere, Maia, ca mai toate femeile din zonă, fusese moșită de străbunica Bâtica, cunoscută în acest areal geografic ce reunea Zăvoaia-Însurăței-Viziru, ca fiind cea mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior întreaga existență. Așa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ajutându-mă de fiecare dată să mă ridic, fiindu-mi sprijin și alinare. Adina a plecat departe, mult prea departe, însă reușim să păstrăm relația constantă, grație internetului și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bizare presimțite În transele sale cu panici permanente. A fost citat cu ordin de zi pe Întreaga armată a țării, decorat post-mortem cu „Mihai Viteazul“ și [i-a fost] nemurită memoria, cu numele său dat unei străzi. Dumnezeu să-i ușureze păcatele! BACĂUL DIN 1916-1917 L-AM TRĂIT PE STRADA LECA, GHEtoul cu case mărunte, cu școli de rugăciune, cu ovreicuțe tempera mentale care mieunau ca pisicile când le sărutam pe după butoaiele cu murături din prăvălia lui taică-său [sic!], misitul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
facă pe fochistul, bucătarul și să-i țină și În alte privințe locul doamnei Elena. Iar dacă de dimineață Încă am avut ezitări, Vecernia am dibuit-o fără prea multe poticneli. Misiunea mea de bucătar pentru obște mi-a fost ușurată chiar de Părintele Iustin, care a pregătit o salată delicioasă. Nu la fel a fost și discuția de după masa de prânz, fiind muștruluiți pentru comportamentul din timpul Sfintei Liturghii, când toți suntem Împrăștiați și nu trăim cu toată ființa ceea ce
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
așa din senin. Colegii de dormitor, după ce l-au lăsat să controleze prin cameră, pentru a-l calma, l-au lămurit să plece că ei au de învățat. Din castan, prin geam, noi asistam la acest spectacol și am răsuflat ușurați când urmăritorul nostru a părăsit dormitorul, total bulversat. Imediat geamul s-a deschis și am revenit în cameră, împărțind cireșe tuturor colegilor, care nu se puteau opri din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
limpede pe mama. O vedeam cum spală niște rufe în bucătăria neîncălzită. Se ținea dreaptă și căuta să se stăpânească, să nu plângă (deși era singură, n-o vedea nimeni, i-ar fi fost la îndemână să plângă, să-și ușureze sufletul...). Totuși, o lacrimă și încă una i-au scăpat, s-au scurs încetișor pe obrazul său, apoi au căzut în apa fiartă din albie și s-au pierdut. Mama era o femeie dârză, nimic nu o dobora, dar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sau le priveau atent parcă ar fi încercat să-și aducă aminte vreun amănunt anume din trecutul lor, cel ce le fusese furat, dar tuturor le prindea bine să aibă întipărite astfel casele lor, viața lor - așa li se mai ușura sufletul. Pe urmă, tata a mai pus la cale ceva, ceva dificil, ceva ce spera să fie cea mai de seamă realizare a lui: a desenat cu migală planurile bisericii din Satul Vechi și, împreună cu meșterii cei mai pricepuți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să știm despre ce a fost vorba. Profesorul nostru, Bordeanu Amuliu, era perseverent, conștiincios și foarte punctual, încât nu puteam “ciupi” nici un minut din orele sale prelungind pauză. El era adeptul demonstrațiilor științifice și al experintelor practice și de laborator, ușurând considerabil procesul de fixare a cunoștințelor predate, motiv pentru care elevii săi erau concurenți redutabili la diferite concursuri și olimpiade școlare. Datorită acestei pregătiri, măi deosebite, multi dintre elevii săi au obținut premii importante la toate olimpiadele locale, regionale sau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
lichid spumos, cum se obișnuiește În asemenea ocazii. Ne-au invitat să le facem o vizită În orașul În care lucrau, Junín de los Andes, și ne-am dus, dar ne-am lăsat bagajele În adăpostul din Parcul Național, ca să ușurăm Încărcătura motocicletei. EXPLORACÍON CIRCUNVALATORIA Explorare În cerc Junín de los Andes, mai puțin norocos decît fratele său de pe marginea lacului, vegetează Într-un colț uitat de lume, neputînd să se rupă de monotonia vieții sale inerte, În ciuda Încercărilor de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe acest pământ de surgun, fie că suspină în locul ispășirii și sunt în așteptare. Pildă: Sfântul Malachia, episcop de Armagli, în Irlanda, dorea cu înfocare să moară în ziua pomenirii morților și în mănăstirea din Chiaravalle, pentru a putea fi ușurat de chinurile Purgatorului prin mijlocul nenumăratelor rugăciuni, pe care Biserica le face în acea zi pentru cei răposați, și astfel să ajungă cât mai degrabă la fericirea cea veșnică. Această dorință a evlaviei sale, a fost ascultată. Pe când se întorcea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din contra încerca să vorbească cu ei, în limba lor: „mi cai mi, ce mi, știți ce mi? am aici un băț”! Când se întorcea de la școală, după ce mai crescuse, pe lângă pregătirea lecțiilor, se îngrijea și de frații mai mici ușurând astfel munca mamei, activitate ce o presta cu mult zel și dragoste. „Nel, nel, nel, dragul bădiei Ionel, vino la badea să-ți deie beoață (un boț de mămăliguță învârtită bine prin brânză)” - îi spunea frățiorului mai mic cu doar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dă un pic de încredere, mai cu seamă pentru că nefericirea celui care îmi e atât de drag mă face cu totul incapabil să gândesc la vreo posibilă nenorocire a mea. Dimineața alerg la Giglio: vorbesc despre toate, povestesc totul. Asta ușurează. Numai Castilia este cel căruia îi mai pot vorbi, căci este singurul care a mai rămas în București. Revin la Mihai, ferm decis de data aceasta să-l fac să zâmbească, dar nu în chip trist. Sunt aproape sigur de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dreptul să o fac. Nu, singurul lucru cuminte era să în torc lucrurile în așa fel încât totul să decurgă într-un ton glumeț și amuzant. Convorbirile mele cu Mihai au aerul unor confesiuni în sensul religios al cuvântului. Mă ușurează. 27 noiembrie 1952 Lunea trecută, când i-am povestit lui țumpi pasiunea mea pentru Infante, mi-a spus: „De ce n-am fost eu copilul acela?“ Drăguț. Pentru mine singura soluție este să planez deasupra, precum lebăda în nori. Câtă afectație
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fi „rezo nabil“ și „bun“. Degeaba însă, căci tot restul serii a fost nu numai stricat (eu eram tot timpul „falsificat“), dar n-a avut darul decât de a-mi crește amărăciunea, în timp ce un gest spontan m-ar fi ușurat pesemne. Am rămas prin urmare cu cele mai bune intenții din lume, încercând să suprim pur și simplu tot ceea ce se întâmplase, ca și cum n-ar fi fost decât o prostie. Dar nu era o prostie - deoarece m-am gândit la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Le analizează, le cântărește, le discerne, nu-și permite nici un fel de iluzii cu privire la lucruri ori oameni și, cu toate acestea, atunci când ar trebui să pună în mișcare toată această clarviziune sublimă, pentru a se obiectiva pe sine, pentru a ușura propria sa înflorire în mijlocul tuturor acestor existențe mediocre și străine, își dă seama de neputința lui, de slăbiciunea lui. Să nu fie decât clarviziune și nimic altceva? Un vid clarvăzător?! 22 iunie 1953 Odată cu începutul acestei săptămâni sper să reușesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a trecut pe lângă el fără să aibă efectul scontat. Dimpotrivă. Amicul meu s-a inflamat mai vârtos, precizând fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aplecat în față mult, cocârjat, în semn de totală supunere, ca în fața unui zeu nemilos de hotărârea căruia depindea, la cel mai mic semn -, viața ori moartea mea. Scuturam și băteam cu nădejde un ciocălău de celălalt până se mai ușurau de pământ, ceea ce-mi permitea să-mi revin din poziția aia gheboșată, incomodă și obositoare, luând, în sfârșit, poziția strămoșilor noștri după coborârea din pom. Arătura era proaspătă; călcam cu greutate; fiecare pas făcut îmi solicita nemilos și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe un colț de masă, cu un bilet "ne pas ranger" (nu le aranjați încă în raft, am spune în limba română) deasupra. Un doctorad care lucrează pe această temă, fără îndoială, le-a rezervat pentru mâine și vrea să ușureze sarcina bibliotecarilor. Mă simt irezistibil atras de ele. Deschid la întâmplare Apoftegmele Părinților deșertului. Abba Theodot spune către un bătrân: "lipsirea de mâncare întărește inima călugărului în fața ispitelor", la care acesta răspunde: "Veghea îl întărește încă și mai mult". Cât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de deplasat) pentru a nu plăti taxa de pipi. O adevărată metaforă a condiției românului din străinătate. Cum supraveghetorul locului a sosit în viteză, alertat de camera video, conaționalul a șters-o, biped de astă dată. L-am surprins apoi ușurându-se ferit, în spatele benzinăriei, între un tomberon și o ieșire de urgență. Nu strică nici un radio mic sau un MP3 player, fie pentru orele nesfârșite de așteptare din vamă, unde autocarele sunt oprite adesea fără nici un motiv aparent, fie pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de a învăța, deosebit de ușor limbi străine, era unul din cei mai buni din clasa în acest domeniu. În decursul anilor și-a perfecționat aria de cunoaștere, încât vorbea foarte bine franceză, germană, engleză, rusă, si italiană, fapt care-i ușura mult muncă în proiectare, deoarece multe documentații cu noutăți erau în limbi străine. Era un pasionat de literatură, arta, cultura, știința, istorie, avea ca hoby:artă, cultura, șahul, turismul, muzică clasică, jazz-ul etc. În anul 1990 se pensionează și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93328]
-
în care redă numele celor antologați (de exemplu, numele Patriarhului Teoctist apare redactat în mai multe forme; în textul nostru este prezent în forma „Teoctist, Patriarh“. Completările în paranteză, în cazul numelor, ne aparțin și au fost făcute pentru a ușura identificarea celor antologați. Doru Popovici, Silvia Popovici și Rusalin Mureșanu sunt prezenți cu texte pentru care Virgil Ierunca a omis să facă trimiterea la sursă. Le am prezentat ca atare. Din motive lesne de înțeles, am păstrat vechea ortografie în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o familie. Între timp, s-a ajuns la doi copii. Am fost printre primii care au avut trei copii și am creat prin asta un nou etalon. În perioada când aveam copiii mici nu se găsea nimic ce-ar fi ușurat munca de mamă. Copiii erau înveliți în feșe, care trebuiau fierte. Neavând apă curentă în locuință, trebuia cărată de afară, încălzită în cazan pe sobă (cel puțin gaz metan aveam); spălam numai cu săpun, făcut de tata-socru, iar după spălat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru că aici este propriu spiritului rău să muște, să întristeze și să pună piedici, neliniștind cu motive neîntemeiate, ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de iubire pentru Creatorul și Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]