KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

vous derange, zise cu timiditate, de recevoir une petite franciscaine?" Mă ridicai în pat în capul oaselor și mă posomorâi. "Vous n'êtes pas ni petite, ni franciscaine", mormăii și sării apoi și o întîmpinai. Capușonul și umerii îi erau uzi de ploaie. Fără să mă înseninez, ca în fața fetiței mele care ar fi făcut o poznă, îi descheiai șiretul și nasturii; aici ea își ridică bărbia cu eternul gest reflex de tandrețe și abandon al tuturor copiilor care se știu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
descheiai șiretul și nasturii; aici ea își ridică bărbia cu eternul gest reflex de tandrețe și abandon al tuturor copiilor care se știu protejați, și își puse mâna pe umărul meu când își scoase unul după altul pantofii, și ei uzi... "Așa de tare a plouat?! o luai la rost (adică de ce iese afară când e vremea rea! în subtext pentru mine: dacă ploua așa de tare de ce tocmai pe o astfel de vreme ți-ai găsit să vii la mine

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și un petit vin blanc, din care puteți să beți și o sticlă întreagă, fără să vă amețiți... Și pe urmă ploaia o să stea și o să apară iar soarele peste oraș și vă invit la o plimbare pe străzile mele ude, o întoarse ea vorbind acum în numele orașului, pe care o să rătăciți până ce o să vă intre picioarele în gât, iar seara o să vedeți un film care o să vă amuze oricum, oricât de tâmpit ar fi... Mergem?" tresări cu un entuziasm ai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
învățasem (sau mă învățase) să n-o judec după cuvinte. Părea totdeauna vulnerabilă. Cum să rezist? Niciodată, continuă, n-ai fost tu afectat de vremea rea sau bună. Dimpotrivă, prima oară când am venit la tine erai fericit că eram udă de ploaie." Nu știu de ce mă pufni râsul. Adevărurile ei erau totdeauna însoțite de un evantai de sugestii, protest infantil (să nu devii brutal și să jignești o fetiță!), reproș voit exagerat și în același timp parcă imediat retras, să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
angajeze într-o comunicare mai gravă? Te pomenești că... Dar iat-o că vine spre mine... Ba nu, m-a văzut și nu vine, aleargă... Și ne îmbrățișam în plină stradă și îi simțeam, lipit de al meu, obrazul dulce, ud de ploaie, și mă îmbăta mirosul părului ei, și îmi părea fierbinte răceala urechilor si freamătul întregii ei ființe... o imensă tăcere voluptuoasă... O pace adâncă îmi inunda sufletul... V Abia în preajma Anului nou ploile și vântul se transformară în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
femeie evită extremele, deși se zice că ea seamănă cu natura, care este totdeauna în echilibru chiar când e bântuită de furtuni... Suzy reluă refrenul: Mamă, mamă, cresc nămeții și pierim Fără țară, fără glie, velerim, velerim... Sub brațele mele ude de lacrimi văzui un teritoriu de lumină în care mă scufundai uitând deodată totul: trecutul meu, fetița, gândirea mea impetuoasă de la douăzeci și cinci de ani, care vroia să se afirme, eșecul în căsătorie, minele de plumb, mama mea care mă părăsise

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

oamenilor pentru care somnul este o amantă în brațele căreia nu se abandonau decât arareori. Lydecker semăna cu un contabil obsedat de o deducție fiscală omisă cu zece ani în urmă. Simpson era un bărbat corpolent și ursuz, cu cămașa udă de transpirație mai tot timpul, și în mod sigur că s-ar fi simțit mai bine la volanul unui camion decât în fruntea unei colonii umane. Din păcate, avea și creier și mușchi, fapt ce nu fusese trecut cu vederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
colț al sălii. Cu energia disperării, Ripley reuși să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o poată prinde. Newt urla întruna, neputând să-și ia ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Ea își mută privirea pe silueta plăpândă a copilei, așezată pe aproape. Newt își strângea genunchii la piept și urmărea scena. Părea minusculă, cum era așa ghemuită în haina mare de adult pe care i-o dăduse cineva. Părul încă ud, era lipit de frunte și de obraji. Hicks se opri din mers pentru a se uita la Ripley. ― O clipă. Ai uitat de noi. Ei, n-am fi fost siguri, dar sigur am fi cerut să fiți supuse unui examen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

prin paturi râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără obligații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
niciodată să-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu. Trebuia să faci detectivistică printre blocuri ca să dai de biserici și case. Împreună cu Maria, umblam răbdători prin șantiere, treceam de cuvele înghesuite în care, în miros de prăjeală și rufe ude, cocleau avortonii socialismului, ocoleam mormanele de PFL, ferindu-ne de pensionari, muncitori în izmene și femeile lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
produc o mișcare optică imperceptibilă, transportă date dinspre exterior către cortex, transmit semnale electrice și impulsuri nervoase, dau cote și repere pe care imaginea se fixează, stocată-n mintea inertă, ucisă. E ca și cum ai proiecta un film pe-un cearșaf ud, pus la uscat: de-afară, nu se vede nimic; dacă pătrunzi în interiorul țesăturii, actorii și scenele se află acolo, mai vii ca în realitate. Prin ochiul sticlos, informația luminează o vreme, înainte să se evapore; după calculele mele, treaba putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
toate trăiau în spatele cărnii, împachetate frumos printre pungile de apă și sânge ale organismului. Nimeni nu putea pătrunde acolo. În schimb, buzunarele interioare se despachetaseră, revărsând inimă și rinichi, vezică și splină, ficat și intestine, adică întreaga grozăvie de organe ude și musculoase, afară, la lumina zilei. Asta era tot ce ofeream oamenilor din jur: un abator ambulant. Puteau să se servească. Vorbeam cu ei, ne strângeam mâinile, făceam sex, ne priveam în ochi; habar n-aveau unde mă aflam. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
asta cu apă rece, și-o să-ți spun. Tocmai mi-a venit o idee...“ M-am clătit de săpun, apoi am escaladat marginea căzii și-am ieșit afară, în siguranță. Acum chiar arătam penibil: fără haine, cu sexul moale și ud, și-o mână sprijinită de perete, în căutarea echilibrului. Nimic nu-i mai ridicol pe lumea asta decât un bărbat gol în papuci. Verificați și dumneavoastră, dacă aveți chef să vă distrați. „Trebuie să dau un telefon. Cât e ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
controlam situația, despărțit de realitate printr-o pojghiță subțire și rece. „Nimic prin ziare. Nu suflă o vorbă despre cutremur.“ În timp ce mă asculta, Maria a îmbrăcat un tricou alb. O piesă simplă, cuminte, fără inscripții; i se lipea de sfârcurile ude. „Hmm...“, am zis, aplecându-mă respectuos, „Miroși proaspăt, a șamponuri alese.“ „Ylang-ylang, avocado și merișor. Mulțumit?“ Nu i-am răspuns, în schimb am sărutat-o pe gură, răpindu-i și ultimele picături de apă. Stropii n-aveau ce căuta acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
lemn roșu; se asorta la cureaua ceasului. M-am uitat în retrovizor. Mihnea era chiar Mihnea: hirsut, zgomotos, cu pantalonii reiați și cămașa atârnându-i pe sub hanorac. Nu-l puteai confunda. S-a prezentat și i-a întins o mână udă lui Andrei. Avocatul i-a strâns-o fără entuziasm și fără să dea drumul la sacoșă. „Mergem la «Pescărie».“, am anunțat, pornind motorul. „Nu, nici vorbă.“, mi-a tăiat-o Mihnea. „Nu mai e sigur. S-a dat sfoară-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
sentimentul datoriei împlinite. Îl încercase și Joyce înaintea mea, se ocupase de el pe sute de pagini. Mie îmi trebuia doar un computer. Mă aștepta pe masă, lângă Mihnea. Înainte să-l deschid, mi-am șters degetele cu un șervețel ud. Țineam întotdeauna un pachețel la mine, ca marii criminali înainte de-o infracțiune bine plănuită. Le preferam pe-alea spirtoase, parfumate cu mentă sau camfor: îmi dădeau o stare de liniște și confort, ca alcoolurile tari. Ce să fac, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
peretele la un cutremur. „Te-ascultăm.“, l-a încurajat Maria. De undeva trebuia să apară o soluție. Mihnea a lăsat biscuitul să se rupă de la jumătate, apoi a ridicat partea rămasă intactă. Încă mai curgea făina din ea, ca mortarul ud. A pus-o pe farfurie și-a împins farfuria udă în mijlocul mesei. „Să ne imaginăm că biscuitul ăsta e creierul meu. Dacă vine cineva și se-apucă să-mi umble la memorie, s-o șteargă sau să-i amplifice parametrii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
De undeva trebuia să apară o soluție. Mihnea a lăsat biscuitul să se rupă de la jumătate, apoi a ridicat partea rămasă intactă. Încă mai curgea făina din ea, ca mortarul ud. A pus-o pe farfurie și-a împins farfuria udă în mijlocul mesei. „Să ne imaginăm că biscuitul ăsta e creierul meu. Dacă vine cineva și se-apucă să-mi umble la memorie, s-o șteargă sau să-i amplifice parametrii, amintirile încep să se deterioreze: biscuitul se-nmoaie, apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de control, sub privirile profesorilor. Mulțimea se despica în zeci de perechi, fraierii și singuraticii fugeau la câte-un pahar de suc, părăsind scena. Se făcea dintr-odată loc și puteai să vezi în jur: costumele de baie se legănau ude și pipăite. Se dansa strâns, la sentiment, cu mâinile pe talia fetei; erai la rândul tău luat de gât, încolăcit în strânsoarea degetelor și apăsat în parfumul de piele sărată și păr despletit. Câte-o fată dansa singură, cu brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
performanțe uluitoare și nenumărate, pe care singur ni le povestea, cu detașarea profesionistului: „Fac roaba două ore!“ (mai târziu am aflat că era vorba de-o tehnică sexuală, nu de munca la zidărie), „Bă, io-ți țin până mâine prosopu’ ud pe ștangă!“, „Azi-noapte, am dat zece numere!“ sau „Sosesc!“ (asta o spunea când vroia să ne explice cum trebuie să procedezi când se termină nu știu ce chestie cu gagica; n-am înțeles niciodată unde sosea și de ce). Tot Doru era cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
fi sigur că-i un corp acolo: doar o halcă roz, apoasă, crăcită (așa cum ne doream cu toții), cât pagina de mare. Deasupra, mustind afară din cadru, un morman de păr cârlionțat, ca o perucă bogată, bine realizată. Carnea roz era udă (se vedea limpede asta din aspectul deschizăturii), nu foarte atrăgătoare. Clamele metalice o ciupeau chiar în mijloc, cu forță și precizie tipografică, împiedicându-ne să privim prin deschizătură. Mai apărea și-un punct albicios sau poate o dungă, ceva nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
să scapi de gândaci, furnici și musafiri. Când Maria mă implora să strivesc câte-o victimă nevinovată, depistată în cine știe ce colț al tavanului sau ascunsă după noptieră, mă făceam că o turtesc, după care o apucam delicat cu un șervețel ud și-o aruncam pe geam, afară, la soare și viață. O dată pe lună, femeia de serviciu venea să pună ordine în toată îngrămădeala asta previzibilă de lucruri și stări. Treaba purta și-un nume, pe care Maria îl rostea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
incendiu care urca nu se știe unde. Lumina bătea pieziș, în unghiuri deformate, închipuite de cine știe ce arhitecți grijulii. Zidurile supraâncărcate cu trandafiri agățători, uscați sau doar adormiți, filtrau zgomotele străzii: auzeai uneori sunete, dar parcă moi și căptușite cu cârpe ude. Scara era tubulară, metalică, așa cum apar în filme; un copil ar fi putut lesne trece pe-acolo. Înăuntru, pereții se înfășurau prietenos în jurul construcției. Tablourile fuseseră alese cu gust, nu întâlneai reproduceri după Ali-Baba sau poze cu Sovata. Deasupra patului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651

se referă la scenă și suport al discursului, și a condițiilor de ordin statutar, legate de statutul și rolul actorilor implicați și de contractul de comunicare dintre aceștia. I.4 Discursul și universul său de producere Termenul de univers discursiv (UD) presupune existența unui sistem de concepte inter-relaționate: tip de discurs (TD), gen de discurs (GD), practica discursivă (PD) și memoria discursivă (MD). Universul poate fi înțeles "ca un ansamblu de discursuri care interacționează într-o conjunctură dată"33. În cadrul acestuia

Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]