5,154 matches
-
întunecoasă, nu este acolo, și nicăieri în casă, caut peste tot, pe masa din bucătărie găsesc o bucățică ruptă de hârtie, am plecat la bunica, scria ea cu litere groase, voi dormi acolo, mi-am luat și ghiozdanul, eu sunt uimită, de unde dorința aceasta de libertate, fetița mea mămoasă, care abia dacă mergea la diverse activități extrașcolare cu alți copii, se învârtea tot timpul în jurul casei ca un câine credincios, din câte se părea, nici măcar această plecare nu fusese una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o mână pe coapsa lui, nu mai conduce atât de repede, exagerezi, dar el se plânge, de câte ori mă distrez și eu, ți se pare că exagerez, totuși încetinește puțin, ca să pot vedea deșertul Iehuda cum își întinde brațele, eu sunt uimită, privește uscăciunea aceasta, pare a fi o altă țară, iar el spune, este pur și simplu neirigat, atâta tot. În urmă cu doar două minute, totul era încă verde, protestez eu, cum de se poate schimba așa de repede, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ales. Atunci poate că este mai bine să fii mai slab, spun eu, iar el aprobă printr-un gest, în ochii lui Dumnezeu, cu siguranță, dar și asta numai până la un punct, altfel nici nu poți exista. Sigur au fost uimiți să vadă Israelul distrus, zic eu, cum se întâmplă și în cupluri, când cel puternic moare înaintea celui mai slab, iar Udi spune, adevărul este că Israelul era mai puternic doar în aparență, pe dinăuntru era bolnav, instabil, avea profeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei începe deodată să se miște, ea scoate de acolo o fetiță micuță și începe să o alăpteze stând în picioare, ținând-o strâns în brațele ei slabe. Gâtul fetiței eliberează un gângurit zgomotos plin de plăcere, iar eu sunt uimită, cum de iese atât de mult lapte din pieptul acesta plat, o privesc mirată și suspicioasă, oare va putea să ne salveze? Pare că ea însăși are nevoie de salvare mai presus decât orice, arată exact la fel ca fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clar că între ei s-a stabilit o conexiune, că se înțeleg unul pe altul, pune cu grijă fetița în coș, iar eu nu mă pot abține, cât a făcut? Exact treizeci de zile, răspunde ea mândră, iar eu sunt uimită să aud vârsta exprimată în zile, ca și când ar număra zilele de doliu. Și deja te-ai întors la lucru, întreb eu cu o răceală abia simțită în tonul vocii, dar ea răspunde, nu chiar, cele mai multe solicitări le refuz, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vestea aceasta nu face decât să îi adâncească tristețea. Îți este foame, draga mea, Zohara se așază cu agilitate pe canapea și scoate din rochie un sân fin, brun, cu sfârcul negru, îmi holbez ochii în mod intenționat, fără rușine, uimită de întunecimea aceea adâncă, din care țâșnește un izvor alb, și el se uită, hipnotizat, parcă nu ar fi văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu, dar în a patra zi n-am mai rezistat. Ia ascultă, nu poți să faci gimnastica asta pe acoperiș? am zis eu apăsat. Nu pot să dorm când sari în halul \sta! — Păi, e șase și jumătate, zise el uimit de tonul meu. — Știu și eu că e șase și jumătate, numai că asta e o oră la care eu vreau să dorm. Nu știu cum să-ți explic, dar mie așa îmi priește. — Nu se poate să sar pe acoperiș. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a venit o idee! Hai să facem un compromis, am zis eu. N-ai decât să-ți faci gimnastica de dimineață, dar renunță la partea cu săriturile. Faci prea multă gălăgie! Ce zici? — Să-săr-sărituri? Ce să-săr-sărituri? întrebă el teribil de uimit. — Păi sari în sus și-n jos. — Eu nu fac așa ceva. Începuse să mă doară capul. Voiam să renunț, dar m-am gândit că-i mai bine să-mi spun punctul de vedere până la capăt, să-l fac să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ea a băut două pahare până am terminat eu unul. Naoko a fost neobi[nuit de vorbăreață în seara aceea. Mi-a vorbit despre copilăria ei, despre școală, despre familie, povestindu-mi totul, până în cele mai mici amănunte. M-a uimit memoria ei. Am stat și am ascultat, cu senzația că ceva nu e totuși în regulă în felul în care povestește. Totul mi s-a părut ciudat, parcă nenatural. Fiecare poveste urma un fir aparte, dar legătura cu următoarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu ele, gâfâind, și mi le întinzi, dar în clipa aceea eu îți spun că nu mai am chef de ele și le arunc pe fereastră. Așa ceva caut eu. — Ce legătură are asta cu dragostea? am întrebat eu, teribil de uimit. — Are. Habar n-ai tu. Sunt momente în viața unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante. — Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră? — Exact. Și în clipa aceea aș vrea ca băiatul să-mi spună: „A, am înțeles, Midori. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ascundea undeva în spatele frumuseții - o asprime ca o lamă subțire de sabie, care-i îngheța pe cei din preajma ei - cedase treptat locul unor trăsături calme, liniștitoare. M-a impresionat mult această nouă frumusețe a ei, o frumusețe aleasă și eram uimit de faptul că o femeie se poate schimba atât de mult în doar o jum\tate de an. Mă atrăgea mai mult ca oricând, dar gândul la ceea ce pierduse ea între timp m-a întristat profund. Frumusețea aceea, caracteristică pubertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pe mine și m-am așezat în poziție de yoga. L-am lăsat să mă privească atent și i-am zis: „Tăticule, astea sunt țâțele și asta-i p\s\rica mea.“ — De ce naiba ai făcut așa ceva? am întrebat eu, uimit la culme. — Habar n-am. Am simțit nevoia să i le arăt. Adică, jumătate din trupul meu provine din sperma lui, nu? De ce să nu i le arăt? „Uite ce fată ai făcut!“ Eram cam beată și presupun că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În locurile acelea, știu cum să trateze cu inamicul, cunosc terenul și arta militară. Ordinul Templierilor e ceva serios, chiar dacă se sprijină pe fanfaronada trupelor sale de asalt.” „Dar era numai fanfaronadă?” Întrebă Diotallevi. „De cele mai multe ori, da. Încă o dată, uimește distanța dintre știința lor politică și administrativă și stilul lor de frondă bazat pe curaj cât cuprinde și deloc pe creier. Să luăm, de pildă, Întâmplarea de la Ascalon...” „S-o reluăm”, spuse Belbo, care ieșise din discuție ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintr-o dată În mijlocul dansului, oprindu-se cu fața anormal Îndreptată În sus, cu gâtul aproape rigid, apoi abandonându-se Într-o sarabandă lascivă, făcând semn cu mâinile că-și oferea propriul trup. „A Pomba Gira, a Pomba Gira!” strigară câțiva, uimiți de miracol, pentru că În seara aceea diavoloaica Încă nu se manifestase: O seu manto é de veludo, rebordado todo em ouro, o seu garfo é de prata, muito grande é seu tesouro... Pomba Gira das Almas, vem toma cho cho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă viile și peste tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza spintecă lubeniță, iar tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întâlniri. Mă gândesc la o figură rotundă, cu ochelari, care o să-mi răspundă la salut cu un citat din Biblie, eventual Ezechiel, 1:5-28: „Făpturile vii însă când alergau și se întorceau...”. Sabina are altă părere. Cel mai tare mă uimește că fiecare tânără româncă are unul sau mai mulți bărbați din străinătate cu care corespondează. Un sfert din calorifer se duce pe un pui și o sticlă de Sangria, un vin spaniol, ușor, rosé. La ora 18, după o adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la 12-15 ani nici nu știu ce se întâmplă cu ei. Cei care au înțeles acest lucru își fac un viitor frumos. S-au dat exemple, în emisiunile organizate de Caravana romilor, de copii talentați care studiază pianul de mici, țigani care uimesc prin talentul cântecelor lor publicul din orașele mari ale Europei. Într-o emisiune se vorbea despre un băiat de 23 de ani care urmează acum liceul, fiindcă mama lui a murit, iar tatăl s-a recăsătorit luându-i șansa de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă ceea ce nu mai văzuseră până atunci. Mai avem mult, domnule, c-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ale moșilor și ale strămoșilor, prin comiterea păcatului omenesc originar. Cineva curat, cineva care nu s-a dedulcit, încă, la fructul oprit. Cineva virgin! Virgin? Holtei? Adică nedus la muieri? Ne'nceput, inocent, bleg, vrei să spui? Celibatar? Flăcău?! se uimește Dănuț. Eu, zău, dacă mă-ncadrez, în baremuri! Fratele nostru și cu Bossulică, nici măcar! Anatomic și psihic, suntem incompatibili. Rămâne alde Sile... Silișor, băiatu'?! Plici! Așa-i, bă, pârțângașule? Zăhărel... N-ai ața ruptă la bărbăție, Puternicilă?! Nu?!? Pleosc! Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mâine la ziuă pui rămășag că va fi nevoie să ne suim cu picioarele pe capac, ca să-i închidem copârșeul. S-au mai văzut cazuri. Da' n-au pompat formol în el, la prosectură? Nu l-au îmbălsămat? întreabă Fratele, uimindu-se. Că de mirosit, nu prea-mi miroase... Să nu ne pască vreo contaminare, domnule, dacă punem mâna, vreo boleșniță, ceva, de la cadavru? se alarmează Buletin. Hai sictir, bă, bulangiule! îl flituiește Cezărel. Muiercea! Să fi fost în locu' lu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea concretiza obiecțiile într-o replică convingătoare. ― Pe mine numai nedreptatea mă revoltă! strigă el de câteva ori, ca și când prin aceasta ar fi vrut să se deosebească. Apoi, mai târziu, inspirat de focul discuției, declară cu o siguranță care-l uimea și pe el însuși: ― Eu înțeleg și admit orice sancțiune, cu singura condiție să fie dreaptă și legală. Dumneavoastră, care reprezentați statul și aveți la dispoziție toată puterea statului, dumneavoastră nu vi-e permis să cădeți în vina țăranilor, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor. Directorul i-a vorbit despre mine și chiar l-a condus la camera mea, unde mă odihneam după tura de noapte. În fața mea a apărut tatăl iubitei mele. Era un bărbat cam de 45 de ani. Ce m-a uimit era asemănarea cu Dora, care-i moștenise ochii și părul negru. Mi-a povestit tragedia la care nu se aștepta. Mi-a spus că a fost înmormântată marți, la prânz. A fost gătită mireasă după tradiția unei fete nemăritată, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
însă și un element înduioșător în tot acest darwinism rutier : cînd semnalizezi că vrei să intri pe o bandă sau pe o stradă, iar cel din spatele tău chiar îți respectă semnalizarea și îți permite să „te bagi”, ești atît de uimit, încît simți nevoia să-i mulțumești, clipind de două-trei ori cu ambele semnalizatoare. Un strop de normalitate, și începi să crezi că lumea e plină de oameni drăguți... Abureală și cutremurare De cîteva zile bune, cum am cîteva clipe libere
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]