4,882 matches
-
dezamăgire violentă văzând ușa transparentă a cutiei distorsorului. Pentru a treia oară în trei săptămâni, vedea sala de control militar a palatului lui Enro. Îi trecu repede Era acolo, n-avea ce-i face. Ieși pe ușă și constată cu uimire că încăperea era goală. Nefiind în propriul corp, se gândea că i se va cere, de cum va sosi, explicația mesajului către căpitanul Free. Era pregătit pentru asta, de altfel. Pregătit pentru multe lucruri, conchise îndreptându-se spre ferestrele cele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu se mai grăbea. Obținu efectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din mașina care îl precedase. Ea făcu câțiva pași către el și-i spuse: ― E bine s-o știi. Sunt Patricia Hardie. ― Da, răspunse Gosseyn. O știu de după-amiază. Cineva mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul de vid pe care îl încearcă cel ce și-a pierdut identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el distona în acest univers. De când se trezise, el însuși, își ridicase aceeași problemă, cea pe care o formulase acum Prescott. Nemulțumindu-se cu simpla afirmare a unei asemănări de structură, era pe cale să se identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ușa deschî-zându-se. ― Vin imediat!... strigă el. Nu primi nici un răspuns, din camera de dincolo nu se auzise nici un zgomot. O umbră apăru în cadrul ușii. Gosseyn tresări. Era John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui tulbure dădu un. ocol camerei și se opri la biroul aflat de partea cealaltă a patului. Pe birou observă un ziar și o foaie albă de hârtie. Gosseyn se răsuci și trecu cealaltă parte. Luă hârtia și citi cu uimire: Dragă domnule Gosseyn, Când am auzit știrile, mi-am zis imediat că veți fi căutat. Astfel că am distrus pe loc fișa dvs. de înregistrare, am completat una nouă pentru camera dvs. nr. 974 cu primul nume care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rost să mai pierdem timpul ― zise psihiatrul. Am înțeles că tehnicienii galactici au amenajat pentru dumneata o sală specială. Antrenamentul nu va prezenta dificultăți având în vedere tot materialul pe care l-au adus aici. Clătină din cap plin de uimire. ― Nici acum nu-mi vine să cred că au atâția kilometri pătrați de construcții subterane având drept acoperire numai locuința lui Crang. Dar, revenind la cele ce vă spuneam... Se încruntă, gânditor. ― Punctul cheie, dacă nu ne înșelăm, constă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cheremul lui! - Trebuie să ne gândim la un plan și tocmai de aceea ne-am adunat aici, spuse Morton, clătinând din cap. Apoi îl strigă pe Selenski. Pilotul, instalat pe unul dintre scaunele mobile, își scoase la vedere capul, spre uimirea lui Grosvenor, care nu-l observase până atunci. - Da, domnule director, ce doriți? întrebă Selenski. - Pune toate sistemele în funcțiune! Selenski își manevrăa cu dibăcie scaunul spre consola principală și, ajuns acolo, acționă încet comutatorul general. Se auzi un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care luă legătura fu cea a chimiștilor; Grosvenor ceru să vorbească direct cu Kent, fiind sigur - și sperând - că acesta va refuza. Tocmai se pregătea să-i spună subalternului lui Kent că s-ar mulțumi cu informațiile sale, când - spre uimirea și dezamăgirea lui - capătă legătura cu Kent. Șeful secției de chimie îl ascultă cu vădită nervozitate și-i răspunse tăios: - Poți obține pe căile obișnuite informațiile de care ai nevoie. Totuși, datele privitoare la descoperirile făcute pe planeta pisicii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
altă planetă. Când porni pe coridor spre camera lui, Grosvenor nu se putu opri să nu fluiere: cucerise cea dintâi victorie și senzația era foarte plăcută. 8 A doua zi dimineață, când se apropie de biroul său, Grosvenor văzu cu uimire că ușa era deschisă, în dreptul ei, o fâșie de lumina brazda coridorul. Grosvenor iuți pasul, dar se opri brusc în prag: în încăpere se aflau șapte tehnicieni din secția de chimie, printre care cei doi veniți în ajun la conferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care-l folosea mai ales ca punct de tranzit, dar și ca sala de cursuri. Celelalte patru încăperi cuprindeau aparatura specială a lui Grosvenor. Prin ușa deschisă ce ducea spre studioul lui de filme și de înregistrări, văzu cu uimire că și acesta fusese ocupat. Intră pe rând în fiecare dintre cele patru încăperi. Trei dintre ele - studioul, laboratorul și magazia de unelte - fuseseră ocupate. Invadatorii îngrămădiseră aparatele și mobila din aceste încăperi în cea de-a patra încăpere, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
văzu că totul e în ordine și-și spuse că se putea bizui pe oamenii aceia. Ieși așadar pe coridor și se îndreptă spre ascensoare. Peste câteva minute, intră în secția matematicienilor și ceru să-l vadă pe Morton. Spre uimirea lui, fu primit de îndată. Pe Morton îl găsi instalat comod înapoia unui pupitru masiv. Directorul îi arată un fotoliu, în care Grosvenor se grăbi să se așeze. Se afla pentru prima oară în biroul lui Morton, așa că privi plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de-acasă. E clar? - Foarte clar. - Acum începi să te trezești. O să număr până la trei. Când o să spun "trei", o să fii treaz de-a binelea. Unu... doi... trei! Trezește-te! Korita deschise ochii. - Ce s-a întâmplat? întrebă el, cu uimire în glas. Grosvenor îi explică în grabă, apoi îi spuse: - Și acum, urmează-mă! Imaginea luminoasă îmi stăruie în ochi, în ciuda puterii mele de contra-sugestie. Grosvenor îl trase pe arheolog după el pe coridor spre secția de nexialism. La primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
privirea prin încăpere, apoi adăugă: sau poate că vreunul dintre voi a avut mai mult decât o simplă presimțire? Dacă da, să ridice mâna. Grosvenor își întoarse capul, dar nu văzu pe nimeni ridicând mâna. Deodată, își dădu seama, cu uimire, ca ochii directorului erau ațintiți asupra lui. - Domnule Grosvenor, îi spuse Morton, oare nexialismul ți-a îngăduit să prevezi ca făptura aceasta este în stare să treacă printr-un perete? - Nu, răspunse Grosvenor, răspicat. - Mulțumesc, zise Morton. Părea satisfăcut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
McCann. Grosvenor nu-i răspunse. - Să zicem că ai fi ajuns la concluzia că domnul Kent trebuie eliminat, stărui geologul. Ce-ai face în acest caz? - Deocamdată, gândurile mele se mențin în sfera legalității, răspunse Grosvenor, cu prudență și spre uimirea lui, văzu că McCann răsuflă ușurat. - Sunt bucuros să aflu că intențiile dumitale rămân în cadrul legalității, îi spuse geologul, apucându-l prietenește de braț. Încă de la conferința aceea a dumitale, am înțeles ceea ce pare să fi scăpat deocamdată tuturor celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
panou de control energetic al navei. Grosvenor se duse să caute întrerupătorul în magazia de înregistrări pe suporturi magnetice și, peste câteva clipe, ieși pe coridor, urmat de McCann. Pe coridor întâlniră numai oameni adormiți. McCann îi privea, mut de uimire. - E greu de crezut că omul poate fi o ființă atât de neajutorată! exclamă el în cele din urmă. - Ba și mai rău decât îți închipui, zise Grosvenor. Când ajunseră în sala motoarelor, Grosvenor se târî spre panoul de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
greu și-o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse cutia jos și o deschise fără să facă cel mai mic zgomot. Pe fața lui se zugrăvi o uimire nespusă. Scotoci apoi cu atenție prin toate despărțiturile, închise totul la loc, răsuci rotițele și se strecură până la prima ușă, șuierând ușor după paznicul Păunescu, care era de serviciu. Ceru un răgaz de odihnă. Când, în zori, în biroul de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ani la ea, după destule ezitări. Dar i se părea că e mai tânăr așa. Tresăriră toți trei când bolnavul deschise ochii. Îi vedeau pentru prima oară privirile și îi izbi cafeniul adânc în niște ochi imenși. Erau plini de uimire: căuta să înțeleagă unde se află. — Stai liniștit, ești pe mâini bune, spuse doctorul Rosenberg mângâindu-l cu vocea, și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să și aducă o seringă dintr-un vas cu apă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu niște cai care nu se văd și nu se potcovesc - ce-or să facă fierarii?... ăăăă... s-au petrecut atâtea minuni în știință - nici nu-ncerc să le știu eu pe toate, strămoșii noștri ar mai muri o dată de uimire - ei, bine, eu, unul, cred că orice e posibil. Din moment ce lumea vorbește chiar de nemurire, de ce n-ar fi cu putință acest lucru?... Pe mine nimic din ce se va întâmpla de-acum cu omul și nimic din ce va
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oamenii de departe pot să stea în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Asta însemna că n-o să fie chiar atât de greu să se lămurească și el. Cât despre pericolul în care se afla breasla fabricanților de arme, asta era problema lor, nu a lui. Făcu câțiva pași spre fată, dar, spre uimirea lui, ea se trase înapoi cu spaimă, de parcă ar fi amenințat-o. O privi cu ochi fără expresie; ea râse firav, fără pic de veselie și, într-un târziu, spuse: - Să nu credeți că glumesc și nici nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
doi bărbați se priviră în ochi, apoi își plecară privirile în pământ. Polițaiul voinic răspunse primul după o vreme: - Ușa e încuiată. N-a răspuns nimeni când am bătut. Tocmai voiam să propun să lăsăm lucrurile baltă până dimineața. - Prostii! Uimirea îl făcu pe Fara să-și piardă răbdarea. - Adu un topor și o să spargem ușa. Orice întârziere nu va face decât să-i încurajeze pe nemernicii ăștia să se opună. Toți cei din apropiere dădură din cap în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
imponderabilitate, ușa stranie și sensibilă se supuse mișcărilor degetelor lui. Dincolo de prag nu era decât o lumină slabă, o boltă largă și întunecată. Din spatele lui vorbi primarul Dale: - Fara, nu te juca! Ce vrei să faci înăuntru? Fara constată cu uimire că trecuse pragul. Se întoarse uluit și se holbă la fețele acelea șterse: - Păi... începu el cam fără noimă, dar apoi se mai lumină. Păi, bineînțeles, vreau să cumpăr o armă. CAPITOLUL II ÎNĂUNTRU PLUTEA o liniște supranaturală. Nu pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dată metropola de la picioarele lui. Era orașul viselor, Orașul imperial, capitala glorioasei Împărătese Isher. De la înălțimea imensă la care se afla, vedea turnurile palatului de argint și reședința imperială. Spaima îi dispărea treptat, lăsând locul unei senzații de fascinație și uimire care începea să se înfiripe. Constată cu emoție, că palatul se apropie de el cu o viteză uluitoare. "Arătă-i Palatul", spusese omul acela. Acoperișul scânteietor îi aruncă un fulger drept în față. Trecu prin trupul lui metalul solid din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Vine primarul! Ei, domnule primar, când sosesc tunurile atomice? Cam aceleași întrebări dominau mulțimea, când ateriza ușor autoavionul primarului. Probabil că unele ajunseseră și la el, căci se ridicase în carlingă și întinse mâna cerând să se facă tăcere. Spre uimirea lui Fara, rotofeiul își aținti ochii acuzatori asupra lui. Se uită în jur, dar constată că e aproape singur; restul mulțimii se înghesuise înainte. Fara clătină din cap, nedumerit de acea privire severă, și apoi tresări când primarul Dale întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]