5,157 matches
-
o companie de autocare, care face reduceri de personal și își obligă șoferii să conducă hârburi periculoase, aruncă pastila Mike Wooley. Dacă tot a preluat Express dezvăluirile noastre asupra companiei de autobuze. Fran profită de ocazia care i se oferea. — Uitați, oameni buni, știu că sunteți necăjiți din cauza poveștii cu compania de autobuze și, la naiba, aveți tot dreptul să fiți. A fost un act de piraterie. Noi am făcut toată munca și Express a tras foloasele, dar nu uitați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ia pastilele. Probabil că era o alarmă falsă. Aproape că se convinsese de asta înainte să deschidă trusa de machiaj și să scoată cutia de anticoncepționale. Folia indica programul zilnic, o săgeată conducea la alta și tot așa. Iar acolo, uitate, se aflau două pastile rămase în locașurile lor, cele două zile când avusese guturai, când ea și Laurence fuseseră plecați împreună. Se simți străbătută iarăși de un fior, care se transformă în curând în panică, trei zile mai târziu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
defensiv, simțind că Fran era oripilată, dar le place să se uite puțin la televizor. Fran simți că i se pune un nod în gât închipuindu-și-l pe tatăl ei drag ca o siluetă adormită în rândul acelor bătrâni uitați. — Au dreptul să aibă un televizor în cameră? Să se uite la curse, ar putea fi singurul lucru care să-l împiedice pe tatăl ei să înnebunească. Home & Away n-ar avea cu siguranță același efect. Intendenta clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcură loc până în față. Nico Morgan tocmai ridica în slăvi calitățile Woodbury-ului, locuitorii, aerul miraculos de curat și minunatele peisaje rustice, și declara că nu reușea să înțeleagă de ce, în vremea adolescenței, locul i se păruse o văgăună plictisitoare și uitată de lume, în care nu prea aveai ce dracu’ să faci seara. Publicul râse nervos, mai ales când apăru o asistentă cu un ac uriaș și îl conduse pe Nico, care se prefăcu speriat, la un cort ce purta însemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o familie fericită, avea să exclame friptura apetisantă etalată pe platou. Cum poți să sugerezi c-ar fi ceva care nu merge aici? Ce înseamnă șapte ani de ură și ranchiună între soți? La urma urmei, e o sunt poveste uitată, o greșeală copilărească. De ce nu poți să ștergi totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Și nu trebuia să se lase păcălit de nici una din chestiile astea, își zise Jack sever, în timp ce deschidea ușa de la intrare, unde îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de sânge și kilometrii de cruci. Eram orb. Speram să-mi bat joc de cititorul dornic de sânge. Iluzie. Voiam să-mi dau peste cap colegii. Alt exercițiu tâmpit. Și am început să pierd ore-n șir acolo, pe secție. Uitat. Inert. Departe. Ei erau vii. Câteva săptămâni bune am mers împreună cu Dana Cenușă, de la Direcția Penitenciarelor, pe secția condamnați pe viață Rahova București. Trimisesem un fax. Nu se înțelesese mare lucru din el, mi-era să nu mi se interzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spate. Deci cu atâta forță am dat. Ce-o fi fost în mintea mea?! Nu m-am oprit aici. Deci ăsta a fost începutul și de acu’ urmează filmul de groază. Vă plac filmele de groază. M-am plictisit cu uitatul. Mă speriau la început. Dar lucrurile care mă speriau mă provocau și din ambiție. Țin minte că aduceam câte un video pe timpul studenției și îl închiriam - 400 de lei, cât era într-o noapte -, vedeam vreo opt filme până dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului, infiltrațiile intimist-decorative au creat un spațiu de negociere între extreme, între populism și estetism. Nu trebuie uitat, apoi, faptul că primul studiu amplu, avizat și comprehensiv despre simbolism apărut la noi aparține unei femei-critic pe nedrept ignorată azi, Izabela Sadoveanu-Evan („Simbolism“), și a apărut în revista poporanistă Viața românească (an III, nr. 3, martie 1908, pp. 387-395
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
banal și a nu da atenție decît lucrurilor prin care un om se deosebește de altul. Dacă tradiția literară găsește revoluționară culoarea acestor jaloane, fie - noi o primim! Să nu se uite niciodată, crimele de cari au fost acuzați scriitorii uitați sînt conformismul, imitația și supunerea oarbă“. Pe urmele aceluiași Rémy de Gourmont, este aruncată mănușa criticii instituționalizate, incapabilă să discearnă valoarea inovației: „Ce s-ar fi făcut literatura franceză fără inovatori? În locul lui Ronsard, am fi avut pe Pontus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
organică aptă să exprime firesc sensuri noi: „Omul chinuit de năvala ideilor și a imaginilor noi are să găsească și materialul plastic pentru exprimare și are să descopere chiar în limba întrebuințată raporturi sintactice ducînd la înțelesuri proaspete. (...) Cuvîntul nou ori cuvîntul uitat învie sub pana scriitorului sub constrîngerea minței lui căutătoare de limpezime, zeloasă de a imagina, de a defini și a expune. O vedenie cu totul particulară îl duce la calificativul neștiut sau dezgropat, o inspirație îl face să spargă zăbrelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru, Caii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sernet, prefață la Tristan Tzara, Les premières poèmes suivis de 5 poèmes oubliés, Seghers, Paris, 1965, p. 3, traducere în limba română de Alexandru Baciu în Aldebaran, nr. 1-4/2001, p. 88-90 („Tristan Tzara, Primele poeme urmate de 5 poezii uitate)]. Mai moderne decît ilustrațiile secesioniste ale lui Marcel Iancu și Adrian Maniu din Simbolul, desenele de pe copertă — aparținînd lui Felix Vallotton — anunță spiritul avangardelor. În interior, ele figurează — sub forma unor crochiuri contextualizate ironic — caravane rurale sau capete bovine, „sămănătoriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
centrale” pe care le subminează din interior, iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic francez”, cu ecouri mai ales în țările latine și meridionale - refuză vehement identitatea franceză canonică în favoarea diferitelor forme de „barbarie”, „exotism” și „primitivism”, a tradițiilor uitate, marginalizate sau ocultate (ezoterism, ocultism, alchimie, demonologie ș.a.). Pe urmele teoreticienilor postbelici ai noțiunii de „central-europenitate”, cercetătorii români mai recenți (în special Cornel Ungureanu și grupul timișorean de studii interdisciplinare „A Treia Europă”) vorbesc despre cultura/culturile unei „Mitteleurope a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a-nălțat amară, amară, amară. Îngeri mulți murind și-au lăsat lutul în tară. Un semn pe subt cer ieri s-a dat în cercul înșelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sau numai o floare? Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte veghezi mistuită subt vinete bolte? De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra? [1932] * RUNE În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă 'n liturgice zboruri prelungi ca viața. În slujba luminii, urnă fără de toartă, luna și-o ține ascunsă pe fața vrăjită să nu se întoarcă. Stane de piatră, jivine, cucută poart-o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
printr-o mie de sate. I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin. Bolnavii de oase din cele o mie de sate în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor. Spre seară boala iese din casă, din gând și din vine. Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat. Chihlibar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus. Cu mînile - în stânga și-n dreapta - pare că
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin ani primite, pe la răscruci și vămi. Nu aștepta pățanii să izvodesc, alese. Deșartă născocire e vorba ce se țese. Dar pe liman ce bine-i să stăm în necuvînt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
veselă), ridic receptorul și rostesc un salut degajat. — Bună, zice Emma. — O! Am crezut că e maică-ta. În ciuda hotărîrii mele, mă cuprinde un val de ușurare. — Nu, nu-i. Am dat pe-acasă pentru că voiam să iau o carte uitată săptămîna trecută și m-am Întrebat dacă oi fi plecată sau nu. Pot să trec pe la tine? — Ar fi minunat, zic zîmbind, căci mi-e dor de ea. Se pare că o să iasă și soarele, așa că putem să ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era loc. A trebuit să dormim direct pe podeaua de piatră, folosindu-ne de pieile de cerb și de șaluri. Biserica avea un singur corp, cu un mic altar și cu o icoană a Fecioarei sub care ardea o candelă uitată. Ni se umflaseră picioarele și ne dureau. Când ne-am dat jos încălțările, am văzut că aveam picioarele bășicate. Gundo a început să se frece, bombănind și înjurând. Am încercat să-l consolez. - Gândește-te la Iov. Și la romanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
insula de-i zice Barbana, nu i-a fost greu să dea de preoți bolnavi. După ce i-a lecuit și a fost întrebat cum puteau să-l răsplătească, a implorat îngăduința de a consulta biblioteca pentru a căuta rețete medicale uitate. Aproape nimeni nu se mai interesa de vechile scrieri care fuseseră înstrăinate, iar puținii pricepuți în așa ceva țineau mai mult la argintul și la aurul în care erau ferecate, decât la conținutul lor. Pentru a doua întrebare, m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În magazinul Coin. — Nu-i așa că ai trimis un mesaj? spuse Antonio. Își Înfipse unghiile În palmă. Stai calm, stai calm. — Am făcut o Înțelegere, rosti el, forțându-se să nu-și piardă controlul. Telefoanele Închise până luni, ai și uitat? Valentina Își plecă privirea deoarece din ochii tatălui ei izvora o lumină rece, ca de cuarț negru, și nu putea să-l privească. Îi Întinse celularul, căci nu voia să creadă că Îl trăda. Tati Închise telefonul și Îl băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar la întoarcere a lăsat puțin făclia înfiptă lângă tocul porții, cât să-și potrivească coșul, cânepa pe care-o scosese și ciocanul pe care nu mai știa unde să-l pună. Peste noapte, când Dionisie dormea de mult, torța uitată s-a înclinat puțin și încă puțin și-a-nceput să perpelească icoana făcătoare de minuni. Zogru era pierit de frică, simțea pala focului până în creier, dar când focul a mușcat din lemn, i-a venit sufletul la loc; i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și bălegar mult. - Nu-i ia ciuma, boierule, pe cine face săpun! îi spusese ea râzând, deși Gligore nu întrebase nimic. Balta, mai mult o mocirlă fixată de stuf, era nemișcată, iar dincolo de ea se vedea Biserica Icoanei. O masala uitată ardea încă înfiptă în stânga bisericii albe. Nu era nimic, nu se auzeau decât broaștele și foșnetul lișițelor prin tufele din smârcuri. Zogru a coborât din trăsură și s-a uitat în zare. Era un cer curat, de vară bucureșteană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ocrotesc, Numai ție, zâmbet îți dăruiesc, De el, veșnic ne vom aminti, Chiar, când copii nu vom mai fi. Rusu Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Sentiment Privind spre zări uitate, Găsesc puterea în abisul Zâmbind spre clipe inocente Ce-așteaptă de mult timp Să fie deslușite. Găsind viață după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]