13,247 matches
-
vremurilor, din altă unitate spațiu-timp, pentru că, iată, nici solomonarul și nici vâlva muntelui nu au "identitate", întrucât vin din "Dacia hiperbo reeană"; vâlva din Hotarul zeilor e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească, de aspect feminin, umblând la miezul nopții pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil". Dan Tomorug își construiește edificiul epic pe acest raport tensional între un "decor" realist, cu repere foarte precise Baia de Sus e un "micuț orășel de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galerii și scoate mușuroaie. Pagube provoacă în livezi iepurele de câmp, în păsările de curte vulpea și dihorul, în oi și turme, lupul. Cu vreo 50 de ani în urmă, lupii erau numeroși, atacau oile din gospodării, intrau în sat, umblau în haite pe dealuri, erau un pericol și pentru oameni. Acum sunt puțini, la fel și vulpile, și din cauza dispariției mediului lor de viață, dar și ca urmare a vânătorilor organizate. Mai bine reprezentate sunt păsările: ciocănitoarea, huhurezul, pițigoiul, cinteza
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
etapele și practicile de înstăpânire caracteristice satelor românești în general.Satele Filipeni și Fruntești, asemenea satelor răzășești din Colinele Tutovei și din toată Moldova, erau obști țărănești libere, constituite prin defrișarea pădurii, pornind din vale spre deal, spre culmi și „umblau pe bătrâni” Din cele 166 sate existente în Colinele Tutovei la începutul secolului al XIX-lea, 35% erau sate boierești, 10% sate mănăstirești și 55% erau sate răzășești. în patrimoniul funciar al fiecărui sat - răzășesc sau clăcășesc - intra în mod
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o autoritate locală și, implicit, existența unei comunități având un jude, un cneaz, un vătăman, iar în cazul în speță, un călugăr (Costea) de schit sau mănăstire. De asemenea, formula amintită, dublată de o alta, „pe unde din veac au umblat”, „pe unde din veac au stăpânit”, exprimă vechimea satelor românești, demonstrând că teritoriul șării Românești Moldova a fost locuit din prestatalitate. Același document din 1605 localizează cu suficientă precizie „Poiana Runcului, la obârșia Dunaviciorului”, fără să mai amintească de Poiana
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Slobozia Domniței, Slobozia Filipeni, Slobozia Răcătău, Slobozia ZÎ.. Tumul - movilă de pământ făcută deasupra unui mormânt, specifică populației de step Devșlmaș - (de-a valma, la un loc, împreună), stăpânire devălma Liuzi - în general, oameni, din limba slavă - țărani dependenți A umbla pe bștrâni - sistem ancestral de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acel drum, iar ei ne-au arătat între acele sate, un drum vechi ce merge la Dunavăț peste Dunavicior la Răchiți. Pe dreptate, milostive pan logofete, am văzut că este un drum vechi și săpat adâncă de cară, dar acum umblă carele pe dânsul și poate să fie pe aceste semne acel drum, ce este în privilegiile lui Toader Mleșnice postelnic. Dar Dragoș și cu neamurile sale se plâng pentru un drum ce este mai jos de Siliștea lui Dobromir și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1919 ne-am prezentat din nou la tribunal. Nu mai era nici Zaharescu, nici Orienstein, dar acum era un altul, mai periculos - era Spiridon Herțan. Acu-i, acu! Inima bătea în pieptul nostru cu mânie. Ora se apropia. Avocatul nostru umbla sfătuindu-se cu celălalt avocat, iar nouă ne spunea că să nu avem nicio grijă. La un moment dat, nu l-am mai văzut în sală pe Spiridon Herțan. Îl luase de vorbă alt avocat în cealaltă parte a tribunalului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care arată că în secolul al XX-lea meseria „țigănească” trecuse și la români. O fierărie în Lunca avea unul Prențu (pe lângă magazinul mixt) care a avut o pățanie cu un activist de partid prin anii ’50: Activistul de la Bacău umbla cu „lămurirea” prin comună și folosea o brișcă pe două roți, luată de pe la un țăran, cu tot cu cal. S-a întâmplat că a sărit „raful”, șina de fier de pe roată și trebuia o șin nouă. Activistul a cumpărat de la magazin o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și a dispărut și meșteșugul. Ciubotari și cizmari încălțămintea de bază pentru țăranul român a fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați; se confecționau de stăpânăul casei pentru toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în vechime nu încălțau opinci, doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
către Poarta Otomană. Sumele datorate de gospodăria rănească erau apăsătoare și mulți răzeși și-au pierdut părțile de moșie, vânzândule unor boieri, așa cum s-a întâmplat cu răzeșii din Filipeni și Fruntești. Prin sate și pe la curțile boierești și mănăstirești umblau negustori străini, în special turci, care cumpărau cu toptanul, en gros, realizând mari venituri, deoarece plăteau sub prețul pieței. În Moldova intrau și negustori evrei, armeni, poloni, ruși, germani, se desfășura un activ comerț între cele trei țări românești (mărfurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și era fiu de preot, iar ca biserică putea fi folosită o casă, o cameră amenajată în acest scop. După preotul Guțu, pentru un an slujește un călugăr, Nicolae, venit nu se știe de unde. Era obiceiul ca prin sate să umble călugării de mănăstire și făceau serviciu religiosă acolo unde nu era o persoană autorizată. Între 1871-1877 preot titular a fost Ion Popovici, fiind înlocuit de preotul Vasile Iorga (1877-1878) fiind și el înlocuit de Gheorghe Chirilă, preot la biserica din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vraciu, directorul școlii din Lunca este întreruptă în mod brutal, în anul 1952, când este arestat, interogat, judecat și condamnat la 4 ani de detenție - deținut politică - la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În condițiile de atunci, când duba neagră a securității umbla prin sate după dușmanii închipuiți ai poporului, nu era greu să cazi victimă a delațiunii și arbitrariului. Ca dușmani ai poporului și al regimului politică erau urmăriți și reprimați foștii legionari, după ce o mare parte dintre ei intraseră în rândurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și brânză în putini. Odată a chemat o femeie ca să facă cu ea plăcinte. Aceea a spusă că ea nu are brânză, că vaca ei dă numai zer. Vrăjitoarea a spusă că dă ea brânza, dar când să pregătească umplutura, umblând la putină, a văzut că deasupra erau numai viermi. Femeia s-a dusă la preot ca să-i spună. Preotul le-a chemat pe amândouă cu câte o oală de lapte, fiecare acoperită. El a citit și s-a rugat și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vorbeam despre ea cu mătușa Csandra, soția lui moș Gheorghe, o asemănam cu hârșita de mătușa Mărioara a lui Ion Creangă ... Pe Casandra mea, zice moș Gheorghe, a durea de vreo două zile capul și nu-și mai găsea starea, umbla de acolo-acolo, din ogradă în grădină și mă tot bătea la cap să mă ducă s-o descânte lelea Floarea. Ca să scap de gura ei, bag în brâu o sticluță de jumătate de litru, îmi iau bățul și mă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gheorghe a lui Iftenie Cucu nu s-a făcut doctor. Gheorgheciolănarul l-a învățat pe nepotu’su Ghiță a lui Drăgan care a făcut armata la cai, la cavalerie și a învățat câte ceva la „infermelie”. Acest Ghiță a lui Drăgan umbla mai mult să învețe descântecele de ursită, ca să le facă pe placă fetelor și flăcăilor, așa cum face Gheorghe în seara de Sfântul Andrei sau în seara de Sfântul Nicolae, când se ducă fetele la fântână și se uită să-și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost la „fermelia” regimentului de cavalerie ceva acolo, om de ajutor, iar doctorița, prin știința ei știe mult mai mult decât mătușa Floarea, parcă tot ar fi necesar în sat un Gheorghe al lui Iftenie Cucu, să nu mai umble oamenii pe la Bacău pentru un ciolan rupt. IX. 2 Asigurarea stșrii de sșnștate a populației. Circummscripția sanitarș Filipeni O lungă perioadă de timp, câteva sute de ani, niciun locuitor de la țară, de prin sate, dar și din târgurile țării, nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Doctorul a făcut tot ce i-a stat în putință săl salveze pe acest copil, văr bun al meu, Mircea Breahnă de la Oțelești, să nu-i lase urme care să-l facă să se jeneze mai târziu. Prin comună mai umbla un felcer, asistent sau cum s-o fi numit, unul Antonescu, care era amarnică la băutură: era justițiarul popular, îndrepta lumea dintr-o seringă, sau cu praf de strănutat! Prin anii 1954-1955, venea prin sat cu treburi de igienă și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu carne. O parte din alimentația zilnică era dată de fructe și bureți (ciuperci). Să ne amintim că primii bucovineni veniți în 1784, ca vornicul Furcaru, au stat o iarnă în Fruntești și, din însemnările lui Ion Ciuchi, aflăm că umblau prin păduri după fructe (poame!), le fierbeau și mâncau un fel de zeamă de pădurețe (fructe sălbatice). Conservarea fructelor s-a făcut prin uscare: cireșe, vișine, merele se tăiau felii și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldova, au creat comori de artă populară, mai alesă că cei de acolo, de unde sunt ei veniți, nu întâlnim expresii ale artei populare identice cu cele de la noi. De altfel, îmi este deosebit de greu de acceptat că populații, care au umblat prin lume călare sau în căruțe sau coviltir sau fără, aveau posibilitatea fizică să coase pe pânăză motive întâlnite în cale, sau să cresteze pe lemn semne cu semnificații magice; soarele neînvins, pomul vieții, coloana cerului. Dimpotrivă, pot înțelege asemenea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clopoțel menit să accentueze importanța momentului. Pe lângă „Stea”, se luase obiceiul de a se confecționa o stea mai mică, prinsă pe un suport din bare de lemn, care, acționate de o pârghie, își dădeau drumul, se lungeau, iar cei care umblau cu o astfel de instalație, numită „luceafăr” o îndreptau spre icoana așezată în colțul dinspre răsărit al casei. Mare meșter în mânuirea „luceafărului” era Costică Olaru din Slobozia, care nu mai este printre noi. Cu steaua umblau băieții mai mari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar cei care umblau cu o astfel de instalație, numită „luceafăr” o îndreptau spre icoana așezată în colțul dinspre răsărit al casei. Mare meșter în mânuirea „luceafărului” era Costică Olaru din Slobozia, care nu mai este printre noi. Cu steaua umblau băieții mai mari, care puteau căra pe la case steaua lor și știau cântecul. Nu se punea problema să nu te primească cineva cu asemenea „scenariu” pe care lumea de la țară îl aștepta ca pe un amplu festival folcloric. Atât la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jocul caprei, organizat de o echipă de tineri care-și împărțeau rolurile (cel care juca capra, câțiva asistenți care jucau în jurul caprei și cântau - strigau un text adecvat, un cămăraș (cel care aduna banii). „Capra” era însoțită de muzică și umbla de la casă la casă; nu era primită peste tot. S-ar putea ca originile jocului caprei să se găsească în antichitatea grecoromană. La grecii vechi erau organizate jocuri în cinstea zeului Dionisos, la care participanții, îmbrăcați în piei de țap
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gazdelor sănătate și belșug, mulțumeau pentru masă și băutură și plecau mai departe, dacă-i țineau puterile. De hram, ziua se organiza horă pentru tineri, iar noaptea era bal pentru toți cei care voiau să participe. De regulă, orchestra care umbla pe la casele oamenilor înstăriți, era angajată să cânte la horă și la bal. Hramurile, mai mult chiar decât marile sărbători creștine, au avut un impact deosebit în conștiința locuitorilor satelor și a celor desprinși din lumea satelor, în prima generație
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
știrile satului: cine cu cine „se ține”, cine se mărită, cine se însoară, cine a lăsat pe cine și alte știri de importanță locală. La aceste șezători - clăci erau primiți și flăcăii care au depășit vârsta de 18 ani, care umblau prin sat în cete, de la o șezătoare la alta. Clăcile erau și prilej de practici magice, farmece în grup sau individual, când fetele își căutau ursitul, totul desfășurându-se sub supravegherea unei femei bătrâne. Gazda își trata invitatele și invitații
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
versuri a locurilor și oamenilor, la aniversarea a 100 de ani a Școlii, a prezentat și Constantin Datcu Jalbă, care, prin soție se consideră luncaș. Între oamenii evocați, care nu mai sunt demult, este amintit Toader Gurău, cel care „parcă umbla pe sus”, nu se murdărea pe opinci chiar dacă era glod. Sunt amintite familiile Romedea, Cucu, Pintilescu, Boca, Bârgăoanu, Ciobaniuc. La adunarea festivă s-au spusă multe cuvinte de apreciere asupra slujitorilor colii, locuitorilor, oficialităților, tot atunci s-a vorbit de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]