4,112 matches
-
ce spune și nu mai reușea să convingă și să liniștească. Ceva se petrecuse cu el. Ceva rău. Ca și cum ar fi fost posibil să aline frământarea cuiva, dar numai cât era liniște în el. Ea se uita la perdelele subțiri umflate de răbufnirile vântului cald. Își rotea privirile prin încăpere de parcă ar fi urmărit o umbră. Își clătina capul și părul negru și înfoiat îi sălta pe umerii înveliți în aerul albăstrui. Lumina amurgului îi cădea pe față și părea transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o nălucă în fața ferestrei de la etajul al cincilea. Aceasta era fața căreia i se adresase Fiona în ultimele minute. M-am uitat la ea cu atenție și am încercat să-mi imaginez cum i s-a părut ei. Ochii erau umflați din lipsă de somn și injectați de prea mult privit ecranul sticlos al televizorului; riduri adânci începeau să-mi brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Phoebe țâțâi nerăbdătoare. — Giumbușlucurile astea au captat interesul publicului vreo cinci minute în anii ´60. Vă lăsați păcăliți atât de ușor... — Le spune pe șleau fătuca asta, nu-i așa? făcu Hilary. — Dar e important. Pentru că în felul ăsta se umflă reputațiile și se promovează lucrări mediocre și pe urmă când un pictor bun reușește totuși să se strecoare prin plasă, voi ați crescut atât de mult prețurile, încât galeriile mai mici nu-și pot permite să le cumpere și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în sala de comerț exterior a firmei, conectată la un monitor din biroul lui și de aici, urmărind pe ecran toată ziua șiruri după șiruri de agenți de bursă, care la rândul lor se uitau și ei la el, se umfla în pene de mândrie și putere cvasi-sexuală. Părea, în asemenea momente că exista un număr nesfârșit de bariere de sticlă pe care să le pună între el și oamenii (existau cu adevărat?) ai căror bani alcătuiau baza speculațiilor îmbătătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cireșe ca două cireșe maraschino ca două cireșe glasate ca două bomboane mentolate Fox’s Glacier ca două boabe de mazăre într-o păstaie ca trei monede într-o fântână ca prunele Victoria ca șuvoaiele cascadei Victoria ca un deget umflat Oricum, avea aceste sfârcuri. Erau cât se poate de evident. Dar el? Nu voiam să fiu acuzat de sexism. Eram obligat, din câte înțelegeam, să-l prezint și pe mascul ca pe un obiect sexual. Deci, de exemplu: Pantalonii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
numai mișcări greșite, cădeam în fața fiecărui obstacol, mă împotmoleam și nu comunicam altceva decât lipsa mea de experiență. Își puse de încercare, cu sfială, mâna pe sânii ei moi, lăptoși, calzi, mătăsoși, care se supuneau, tresăreau, se ridicau, coborau, se umflau, ieșeau în afară mari, săltăreți cărnoși, dolofani, grei, masivi, robuști, imenși, ampli, enormi, monstruoși, prodigioși, colosali, gigantici, cât un munte, gargantuești, titanici, herculieni sânii ei mici și obraznici sânii ei perfect proporționați sânii ei de proporții medii, și totuși surprinzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mâna. Graham Packard, Packard Promos. Străinul îi luă mâna și i-o strânse cam fără voia lui. — Mark Winshaw. Vanguard Import-Export. — Încântat de cunoștință. Se întoarse spre domnul Riley. Se întrevede un nou contact? întrebă el blând. Domnul Riley își umflă pieptul și spuse cu un amestec de mândrie și lingușire: — Sper să fie începutul unei lungi și rodnice relații. În acel moment, Graham luă mai multe decizii foarte repede. Dacă Ironmasters făcea afaceri cu Mark Winshaw, asta nu putea înseamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clipe numărul respectiv. Emily mi‑a făcut semnul victoriei, după care a mâzgălit ceva pe carnețelul ei și a exclamat: — Merci, o, da, mulțumesc, adică merci. — Miranda, am numărul chiar aici. Să‑ți fac legătura acum? Simțeam cum mi se umflă pieptul de mândrie și Încredere În sine. O treabă bine făcută! O reușită de excepție În condițiile cele mai stresante. Nici nu mai conta că drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din partea ta, Înțelegi ce vreau să spun? Spusese toate astea fără sarcasm, fără dezaprobare, doar ca pe o simplă relatare a faptelor. Am tot răsucit pe mână firul telefonului până când mi‑a tăiat cu totul circulația, pumnul mi s‑a umflat și degetele mi s‑au albit; după care am simțit În gură gust metalic de sânge și mi‑am dat seama că Îmi mușcam buza pe dinăuntru. — Alex, nu am uitat să sun, am mințit eu cu toată gura, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acasă În dimineața aceea, alegînd o cravată, frecîndu-și haina cu-n burete, Îndreptîndu-și de mai multe ori cărarea. Îl conduse pe scări, pînă la stradă. CÎnd se Întoarse În sala de așteptare, se uită la Viv, colega ei, și-și umflă obrajii. — Să-ți placă unul ca ăsta, nu-i așa? Tocmai mă Întrebam, zise ea. Cred că nu-i pentru doamna noastră din Forest Hill. — Umblă după cineva mai tînăr. — Dar nu fac toți la fel? spuse Viv Înăbușindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
odalisce cu funduri reversate. Puse o mînă pe piciorul Juliei, care era aspru, puțin păros, interesant la pipăit; fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În afară o singură venă, umflată de căldură. O studie, o apăsă și o văzu cum cedează; se gîndi apoi la sîngele care pulsează În ea și se scutură puțin. MÎna Îi alunecă de la Încheietura Juliei pe picior În jos, și Începu să i-l maseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă fanfara din Regent’s Park, la Început un sunet slab de zang și pa-ra-pa-pa care se umfla și dezumfla odată cu briza impalpabilă, ca rufele puse la uscat pe-o sfoară. Julia o prinse pe Helen de Încheietura mîinii, se copilări, prefăcîndu-se că o trage după ea. — Hai odată! Hai repede! O să pierdem parada! Își trecu degetele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le bătea În față, făcîndu-i să-și țină ochii pe jumătate Închiși; la intervale dese, luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el, apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz și umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de părul ei, Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zici? A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat cînd am ieșit. Duse muștiucul la gură, apoi scăpără un chibrit și aduse flacăra deasupra pipei; gîtul i se strîngea În timp ce sugea, iar obrajii i se adînceau și se umflau - ca marginile unei sticle cu apă fierbinte, se gîndi Duncan, sau, dacă doreai să fii mai romantic, ca un burduf spaniol de vin. Urmări cum fumul albăstrui se ridică din gura lui Duncan și este Împrăștiat de vînt. Stătură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un burduf spaniol de vin. Urmări cum fumul albăstrui se ridică din gura lui Duncan și este Împrăștiat de vînt. Stătură o vreme bînd bere, punîndu-și mîna la ochi să se uite la soare, care părea ireal de roz și umflat pe cerul de vară tîrzie. Căldura lui scosese la iveală duhoarea fluviului și a plajei, dar Într-un loc ca ăsta nu-i dădeai deloc importanță - peisajul era mult prea frumos. Duncan se gîndea la marinari, la contrabandiști, la lampagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se aflau un covor pe podea, o canapea remarcabilă și scaune, un taburet și o masă - toate acoperite de praf, și cu urme serioase de sticlă și tencuială căzută sau de mucegai - lemnul cu o Înfloritură care Începea să se umfle. Și candelabrul! strigă ea ușor, ridicîndu-și privirea. Da, ai grijă pe unde calci, zise Julia, venind lîngă ea și atingîndu-i brațul. Jumătate din lustre au căzut și s-au făcut țăndări. — Din ce mi-ai spus, credeam că locul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Asta Însemna, Te iubesc. Kay tăcu o clipă, apoi spuse: — Chestia aia. Vocea i se Îngroșase. — Și eu doream să-ți spun asta... Ce cretină desăvîrșită sînt! se gîndi Helen, cînd puse telefonul În furcă. Simțea cum inima i se umflă Înăuntru și i se ridică În gît ca un aluat. Aproape că tremura. Își luă poșeta și-și căută țigările. Dădu de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-o vadă, iar ea le arătă buzunarele argintii cu aer care se umflau sub gheață, apoi se ciuci și ridică gheața cu mîinile, scoțînd bucăți mari crestate, pe care le rupse În altele mai mici și le dădu copiilor să le țină În mînă, să le arunce sau să le calce În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stătea În aerul rece, fără nici o briză, ca o plasă pe apă - chiar petecele de moloz și clădirile găurite și fără acoperiș aveau un farmec al mizeriei. În aer erau patru sau cinci baloane de baraj care păreau să se umfle, apoi să se micșoreze, pe măsură ce se Întorceau și se depărtau. Erau ca niște purceluși Într-o bătătură. Dădeau orașului un aspect jovial, intim. CÎteva persoane făceau fotografii. — Uite Catedrala Sf. Paul, Îi spuse o fată prietenului ei, un soldat american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deveni repede umed. Se apropiară și mai mult. Julia Își puse degetele pe sînul gol al lui Helen - Îl atinse, și apoi Își retrase degetele; Îl atinse din nou - le retrase din nou - pînă cînd Helen simți cum i se umflă carnea Încordată după mîna Juliei. Se cufundară Înapoi, destul de incomod, pe păturile strînse. Julia Își vîrÎ mîna Între picioarele lui Helen și zise Încet: — Isuse! Ești atît de umedă că nu te simt. — Bagă-ți degetele În mine! șopti Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
După aceea, Helen rămase tremurînd, Încercînd să se liniștească, de parcă s-ar fi certat cu cineva. CÎnd se ridică În picioare, Își dădu seama că tremură. Se duse la oglindă: rujul Juliei era Întins În jurul gurii, iar buzele Îi erau umflate, de parcă ar fi fost lovită. Apoi se duse aproape de șemineu, de lumina flăcărilor și văzu că avea semne pe coapse și sîni, de parcă ar fi fost o urticarie, din cauza frecării hainelor Juliei. Asta Își dorise cît timp Julia Împingea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nimic, nu-i așa? — Nu, nu s-a schimbat nimic, zise Helen clătinînd din cap... Te iubesc, Julia. Totuși, În sinea ei mai simțea acea prăbușire sau strîngere - de parcă inima ei, care inițial părea să tînjească după Julia, să se umfle și mărească, se retrăgea, Închizîndu-și valvele. Termină cu Îmbrăcatul. Julia umbla prin cameră, dînd lucrurile la o parte. Din cînd În cînd ochii li se Întîlneau și-și zîmbeau; dacă se apropiau, Întindeau automat mîinile și se atingeau În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
femeii și pălăria dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se umflase acolo unde tijele metalice o presau din interior. — Ultimele tije ale grilajului de pe stradă, spuse gardianul, cînd le conduse pe Kay și Mickey pe treptele din zonă. Ce mai noroc! Au fost lăsate aici pentru că erau ruginite. O să fiu cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
frumoși și nepămîntești. Dar cînd o văzură pe Viv Încercînd să-și croiască drum prin culoarul Îngust, reveniră brusc la viață, retrăgîndu-se cu gesturi complicate ca ea să poată trece, sau strîngîndu-și picioarele. Cercurile din mătase păreau acum că se umflă, se sparg, se desfac În ritmul mișcărilor lor bruște. Se auzeau fluierături și strigăte: — Hopa! Fii atent! Faceți-i loc doamnei, băieți! — SÎnt umflați, Mary? zise unul dintre ei, arătînd cu capul spre pieptul lui Viv. Altul Întinse mîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]