6,525 matches
-
de țigani. O fetiță măruntă, de vreo 3 ani, plângea cu disperare, eliberând niște lacrimi perfect rotunde, perluțe cu soare, transparente... scena era dominată de tatăl, un bărbat înalt, - dar care tată nu e mare pentru copilul său mic? - și urla la fetiță cu o voce răgușită, dar răsunătoare, ba o mai și înjura că o bagă undeva dacă nu tace odată... metode feroce pe scurtă durată... Toți din familie stăteau jos, numai micuța își striga amarul către lume, stând în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
unde probabil, se păstrau obiecte necesare într-o gospodărie țărănească. Ușa casei s-a deschis și în cadrul ei a apărut o femeie de peste cincizeci de ani, care privind spre poartă, după ce îi ceru câinelui să tacă, se adresă bătrânei: - Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii! - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile! Femeia se încălță pe piciorul gol cu niște papuci din cauciuc aflați în dreptul ușii și veni la poartă. Îi trase un picior și o înjurătură
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
devenind astfel repere de conștiință. Volumul este plăcut, antrenant la citit tocmai pentru că prezintă fapte autentice, renunțând la încărcarea acțiunii cu artificii și rafinamente narative formale. În «Frosa», autorul performează chiar, ilustrând cu multă dibăcie particularitățile semantice ale zonei: ”- Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii!/ - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile!”, dar și atmosfera spațiului geografic al Olteniei din care provine autorul, sesizându-se la acesta o intenție de a zugrăvi imaginea monografică a societății românești
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
acea seară cu mireasa gata aleasă și apoi avea s-o aducă acasă, ca să trăiască acolo, cu ei. Desdemona avea să rămână unde era, țăcănind din mătănii și Îmbătrânind și mai tare decât se simțea acum. Se auzi un câine urlând. Cineva din sat trase un șut Într-un snop de bețe și Înjură. Iar bunica mea Începu să plângă În tăcere, la gândul că avea să-și petreacă restul zilelor numărând griji care nu dispăreau niciodată. ...Între timp, Lucille Kafkalis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a primi stima, Încrederea și protecția...“ Auziți aici? „Protecția...“ De cealaltă parte a străzii, doamna Bidzikian cântă cele trei note culminante ale ariei „Regina nopții“ din Flautul fermecat. Muzica sună atât de ciudat printre celelalte zgomote - de uși sparte, oameni urlând, țipete de fete -, Încât Își ridică toți privirea. Doamna Bidzikian repetă si bemolul, re-ul și fa-ul Încă de două ori, de parcă ar fi exersat aria, și apoi vocea ei atinge o notă pe care nici unul dintre ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ritm nu se potrivea cu sunetul straniu al flauturilor. Apăru și Minotaurul, un actor purtând un cap de taur din papier-mâché. Fără nici o urmă de psihologie clasică, actorul Își juca personajul de jumătate-om ca pe un monstru cinematografic autentic. Urlă; tobele răpăiră; dansatoarele țipară și fugiră care Încotro. Minotaurul le urmări și, evident, le prinse pe fiecare și le devoră sângeros, și le târî trupurile albe, fără apărare, și mai adânc În labirint. Și apoi cortina coborî la loc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hrănită de ceea ce consuma. Oldsmobile-ul se Îndrepta direct Înspre ea. Dintr-o dată apărură oameni. Oameni fugind. Oameni cărând diverse lucruri. Oameni râzând și privind Înapoi, peste umăr, În timp ce alții le făceau semne cu mâna, cerându-le să se oprească. Sirenele urlau. O mașină de poliție trecu În viteză. Polițistul de la volan Îi făcu semn lui Milton să se Întoarcă, dar Milton nu-l ascultă. Și era ciudat, pentru că acestea erau străzile lui. Milton le știa dintotdeauna. Acolo, pe Lincoln, era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la fel de palid ca și Clementine. Preț de-o clipă mă gândesc că face gluma noastră din mașină, prefăcându-se că doarme, dar apoi Înțeleg că n-o să mai facă nici o glumă, niciodată... Și apoi toate interfoanele din casă Încep să urle. Eu strig la Tessie În bucătărie, care strigă la Milton În bibliotecă, care strigă la Desdemona În casa de oaspeți. ― Veniți repede! E ceva cu papou! Și apoi alte țipete și o ambulanță cu sirena pornită și mama mea spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sugerate de mingea de hochei care se apropia Învârtindu-se. Dar mai era ceva, ceva mult mai personal, care explica de ce eram eu ținta acesteia. Ce căuta Calliope pe postul de portar? De ce era Împovărată cu mască și apărătoare? De ce urla antrenoarea Stork la ea să apere lovitura? Ca să răspund simplu: nu eram prea bună la sport. Softball, baschet, tenis - eram un dezastru la toate. La hocheiul pe iarbă era și mai rău. Nu mă puteam obișnui cu bețigașele alea ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine oricum nu avea importanță. Bărbații Înjurară și arătară cu degetul la televizor și bătură cu pumnii În radio, până când mătușa Zo le scoase din priză. Din păcate, nu putea să scoată din priză și bărbații. Cât ținu cina, bărbații urlară unii la alții. Cuțite și furculițe fluturau În aer. Cearta despre Cipru a durat săptămâni În șir și a pus capăt, o dată pentru totdeauna, acelor mese de duminică. Dar pentru mine invazia avea o singură semnificație. De Îndată ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste toate aceste înțepături, zise într-un fel plictisit și făcând leneș cu mâna un gest. Deși avem timp berechet, tu nu beneficiezi de acest lux. Mă pregăteam să țip din nou, când îmi vorbi. Poți să țipi și să urli și să chemi pe cine vrei tu. Nimic nu se aude în afara pereților ăstora, iar acea ușă din spatele tău, zise arătând-o cu degetul, nu se deschide decât după ce ți-am spus ce am de spus. Te ascult, spusei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
este o imensă boxă din care explodează ritmuri infernale și tempo-uri total dezorganizate. Cuvinte drăcești și înjurături picante asortau tot acest fiasco. Trecând pe lângă doi care pierdeau vremea pe coridor, l-am putut auzi pe unul din ei cum urla la celălalt ca să se facă auzit: MIE ÎMI PLACE ĂSTA! E "GHOST"! La care cel de-al doilea, ofensat: TRUPA AIA DE CĂCAT? S-O CREZI TU! E "FUHRER"! Și conversația continuă în stilul ei specific. Mai exact, se luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă în cătare moartea gri care se apropia de el și trase. În spatele său, la vreo cinci metri, un alt Gardian își găsi sfârșitul și semnală acest lucru urlând din toate puterile. Trase o dată. Trase de două ori. De trei ori... Corvium se apropia de el și știa că în spatele său situația nu era prea roz. Goli încărcătorul în fostul său coleg și culese de pe jos alt pistol. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la fel, că doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta-i cuvântul! — Ho! Ce te-ai pornit așa? o calmează bătrânul. Femeia se oprește să-și tragă răsuflarea. Continuă apoi la fel de nestăvilit: — Cum e cu putință să vâri dragostea cu sila în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rog, ce o fi, de-a lui Flaccus Vascularius, iar acum te indignează o vrăjitoare! Ce ființă e asta? Bărbat? Femeie? Hermafrodit? Hotărăște-te odată! Împărăteasa e însă atât de pornită încât nu-i sesizează sar casmul. Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles? Complicea lui. Bulbucă ochii, mai mai să-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
echipamente... Se uită spre principe. Ceea ce vede nu are darul să-l liniștească, așa că își coboară repede pleoapele. Continuă totuși: — Transport și animale de povară... — Astea se obțin prin rechiziții de la populație, îl întrerupe agasat Augustus. Pe neașteptate, începe să urle ascuțit: — Guvernanții locali și centrali sau reprezentanții lor, dacă e cazul, au dreptul să ceară, în interes public, orice de la populațiile supuse. Trage nervos o linie cu mâna prin aer. — Așa că scade-le din total. Libertul imperial se grăbește să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are de gând să-și mărite fata cu un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență în masă încât răstoarnă cupa cu vin. — Niciodată, auzi? Niciodată! urlă cu ochii injectați de ură. Inima bătrânului servitor zvâcnește, avertizându-l că fle rul lui de curtean nu a dat nici de data asta greș. Dintr-un motiv pe care mintea nu reușește să-l pătrundă, împăratul nu este de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Stăpâne...! îngaimă distrus nefericitul. — Să taci! îl repede Augustus. Vocea i se înalță năvalnică: — Vascularius și cine o mai fi în spatele lui... Aceeași întrebare îl macină și pe Trio. — ...frumoasă metodă, n-am ce zice, de a acuza prin interpuși! urlă principele. Bate din picior. — De ce n-a venit el personal? Își răspunde singur: — Pentru că a găsit un bou iresponsabil ca tine care să se lase târât într-o asemenea aventură periculoasă. Urechile lui Fulcinius dogoresc, deși le simte reci ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o avertizează că Asinia e din nou prezentă printre ele. Cum de a scăpat de sub supravegherea Corneliei? Și unde vrea să ajungă? La rex, bineînțeles, prietenul ei. Încearcă să-i bareze calea, dar o împinge și pe ea în lături, urlând ca o zăludă: — Mi-a venit din nou ciclul! Printre râsete și chicoteli, Occia simte stinghereala bărbatului de lângă ea. O iubi el copilele astea ca pe ale sale și le îndeplinește toate capriciile, dar una e să iei în cârcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inima, dacă asta doresc. Cel mai bine e să le ignore și să nu le acorde nici o atenție. I se adresează Corneliei pe un ton voit aspru: — Ia-o de aici! Dacă e nevoie, poți s-o și legi. Asinia urlă din toți bojocii. Bătrâna tremură și ea. Nu de enervare, ci de frică să nu și piardă controlul. Are nevoie de o pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajutorul zeiței pentru a se putea controla. Or mai fi și alții puși în sală să-i spioneze reacțiile. E unul din scopurile lui Gallus. Să o scoată din minți. Să o împingă la crize de isterie. Să țipe. Să urle. Să trădeze ce ține ascuns în sufletul ei. — E mult mai frumos să nu ai nevoie decât de tine însuți, insistă cu obrăznicie unul dintre străini. — Asta dacă îți permit împrejurările materiale, vine replica acră a Agrippinei. Cu toată masca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am venit fiindcă m-ai invitat la lectură, se smiorcăie pe un ton de reproș. O arată pe Agrippina. Nu să mă insulte isterica asta nefutută de bărbatu său! Antonia și Vipsania abia reușesc să o stăpânească pe Agrippina, care urlă ca ieșită din minți: — Ia nu-ți mai da atâtea ifose de cărturar, că ți stă mai bine cu poalele-n cap! — Taci! o zgâlțâie Vipsania. Se uită prin jur și răsuflă ușurată. Bine măcar că nu e nimeni. Agrippina face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nervos Scribonius Libo. Te-am corec tat adineaori: a fost. — Cine a fost? Își amintește și se saltă într-un cot. — Și ce-i cu fiul lui? mârâie înăbușit. — Ofelus, îl informează Libo. — Să-l ia naiba cum îl cheamă! urlă ca scos din minți Gallus. Scribonius Libo se ridică și el în șezut. E palid și agitat. — Ofelus e fiul unui latin iuniat, murmură pierdut. Își dă cu pumnii în cap: — Din vina mea, pentru că am fost un dobitoc! Asinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl găsești pe toate drumurile, iar aici costă de 32 de ori mai mult decât cantitatea echivalentă de pâine. Asinius Gallus se adună. Întreabă repede: Nu prea văd legătura între tuciuriul ăsta de Ofelus și Flaccus Vascularius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici pruncii, nici copiii și nici cei slabi la minte nu se tem de moarte. Îl atinge cu degetul la tâmplă: — E mare păcat că rațiunea nu-ți dă liniștea pe care ți-o dă lipsa de cugetare. Începe să urle, cu fața congestionată. — Bagă la căpățână că de mâine am să mă ocup personal de antrenamentul tău. Mai bine te omor cu mâna mea, decât să mă faci de râs din nou. De data asta, Ganymedes nu are nici un comentariu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]