4,445 matches
-
se va aclimatiza și din cosmopolită va deveni națională” „Ar trebui În sfârșit mai spune Eminescu a se da un atac eroic cauzelor care produc degenerarea și diminuarea populațiunilor, ar trebui ca interesul general să nu ni se pară o utopie, o acțiune zadarnică sau o idee nerealizabilă” „Nu numai reforma legilor agrare e necesară pentru ridicarea stării igienice și materiale a cultivatorilor, ci o serie de măsuri bine și Înțelept chibzuite care să ție seama de toate neajunsurile populațiunii” Bineînțeles
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sau grupului social În cauză. Orice altă abordare a acestei realități biologice fundamentale ține de domeniul speculației filosofice și tendinței de a supraestima omul modern, așa Încât În fața existențialului și destinului nu pot fi decât niște simple exerciții intelectuale, generatoare de utopii existențiale, care nu au alt scop decât să inducă lumea În eroare. b) Producerea și acumularea mijloacelor de existență necesare familiei pentru subzistență și dezvoltare, aspect ce conferă familiei un grad de independență și perspectivă de emancipare, ca dealtfel și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ce se regăsește ulterior și În cazul alăptării. Este Încă o dovadă clară a imperativului vieții care depășește chiar capacitatea organismului ce crează acea viață. S-a făcut mare caz legat de capacitatea științei de a crea viața În laborator, utopie care a alimentat cele mai fanteziste scenarii, din fericire toate sfârșind În desuetudine. Ceea ce a realizat știința sub aspectul reproducerii nu a fost decât cuplarea În condiții de laborator a gameților și conservarea embrionului În primele stadii de diviziune celulară
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
iar negarea sau eludarea acestui adevăr fundamental ar duce implicit la anihilarea societății sau grupului social În cauză. Aici este locul să subliniem faptul că orice altă abordare a acestui adevăr fundamental nu este decât un exercițiu intelectual generator de utopii existențiale fără suport În realitatea concretă. Aș Încerca o mică explicație printr-o privire aruncată asupra evoluției ființei umane. Există o perioadă În evoluția individului În care orientarea către Întemeierea familiei devine un imperativ irezistibil. Este vorba de adolescența târzie
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
menținerea coeziunii etnice și naționale. Față de aceste imperative existențiale ale ființei umane, ce pot reprezenta pretențiile mișcărilor de emancipare sexuală din zilele noastre? mai mult decât o reeditare jalnică a Sodomei și Gomorei din textele biblice. Proiectul legii sănătății - Între utopie și realitate (Observații și propuneri privind legea sănătății) “ În momentul când statul nu este capabil să gestioneze sănătatea cetățenilor săi, una din rațiunile existenței sale dispare, pentru că sănătatea este fundamentul și expresia calității vieții unei națiuni”. Marea agitație declanșată de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
poetul nostru, sunt intricate, comunicând intim între ele și dovedind, prin chiar acest fapt, organicitatea demersului avangardist, unificabil sub semnul fundamentalei - după părerea noastră - obsesii a dinamicii absolute a spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușând în utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea în prim plan a „manifestării vitale” și a „neliniștii spirituale”, în raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai târziu, de încremenirea în „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit în căutarea unui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spus, de la menirea cea mai înaltă a omului transfigurarea finală a lumii. Am insistat atât de mult asupra antropologiei creștine pentru a demonstra că există alternativă mai bună la "noul antropocentrism" postmodern. De fapt, acest "nou umanism" este încă o utopie la vechile utopii ale comunismului. Este utopia unui hedonism consumist, care se imaginează cel mai "realist" între "realisme". Denis de Rougemont spune, însă, că doar omul care se roagă este realist. Or, omul "concret" sau "recent", creație a paradigmei postmoderniste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cea mai înaltă a omului transfigurarea finală a lumii. Am insistat atât de mult asupra antropologiei creștine pentru a demonstra că există alternativă mai bună la "noul antropocentrism" postmodern. De fapt, acest "nou umanism" este încă o utopie la vechile utopii ale comunismului. Este utopia unui hedonism consumist, care se imaginează cel mai "realist" între "realisme". Denis de Rougemont spune, însă, că doar omul care se roagă este realist. Or, omul "concret" sau "recent", creație a paradigmei postmoderniste, râde de omul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
omului transfigurarea finală a lumii. Am insistat atât de mult asupra antropologiei creștine pentru a demonstra că există alternativă mai bună la "noul antropocentrism" postmodern. De fapt, acest "nou umanism" este încă o utopie la vechile utopii ale comunismului. Este utopia unui hedonism consumist, care se imaginează cel mai "realist" între "realisme". Denis de Rougemont spune, însă, că doar omul care se roagă este realist. Or, omul "concret" sau "recent", creație a paradigmei postmoderniste, râde de omul care se roagă și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și noi acte sacrificiale fondatoare, din care au apărut națiunile moderne în secolul al XIX-lea. De acum încolo, Europa va dezvolta trei tipuri de violență, dincolo de cea privată și de clan: violența de clasă, raționalizată de marxism și de utopiile aferente; violența între națiunile Europei și violența colonială, globalizantă. Fiecare a conceptualizat un anume tip de antropocentrism deviant de la antropocentrismul dialogic creștin, ca ocultare a libertății după fire a omului. Numele celor trei forme deviante în ideologii au fost: proletcentrism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmodernism se reeditează mentalitatea surprinsă în 1926 de Julien Benda, în celebra lui carte La trahison des clercs. Trădare care a înlesnit atât mărșăluirea lui Zombie prin gulagurile comunismului, cât și în cele ale nazismului. Acum, el ne surâde din utopia jeunesse, pe care am calificat-o drept cea mai iresponsabilă agresiune educațională din istoria lumii împotriva copiilor și adolescenților. În noul "paradis" terestru, norma "libertății" este cea intuită de Ivan Karamazov: Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însă, că lucrurile sunt destul de încurcate, fiindcă un alt filosof al postmodernității, Michel Foucault, găsea precar conceptul de postistorie, iar Fukuyama i-a înțeles ridicolul și a renunțat la el86. Zice Foucault: "Marea fantezie a unui sfârșit al Istoriei este utopia gândirilor cauzale, așa cum visul originilor era utopia gândirilor clasificatoare"87. Dacă ne gândim bine, metafizica, pornind de la fundament, este o gândire cauzală. Deci ideea sfârșitului istoriei e de sorginte hegeliană, Hegel, prevăzând, de altfel, un asemenea sfârșit în momentul când
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un alt filosof al postmodernității, Michel Foucault, găsea precar conceptul de postistorie, iar Fukuyama i-a înțeles ridicolul și a renunțat la el86. Zice Foucault: "Marea fantezie a unui sfârșit al Istoriei este utopia gândirilor cauzale, așa cum visul originilor era utopia gândirilor clasificatoare"87. Dacă ne gândim bine, metafizica, pornind de la fundament, este o gândire cauzală. Deci ideea sfârșitului istoriei e de sorginte hegeliană, Hegel, prevăzând, de altfel, un asemenea sfârșit în momentul când rațiunea se va întoarce în sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însuși va sfârși prin a afirma, în ultimul său interviu, că "Numai un Dumnezeu ne mai poate salva". Nu încape îndoială, metafizica și teologia trebuiau să fie depășite, dar pentru clișeele lor, care au împins gândirea în ideologii. Golite de utopii, ele, însă, pot fi recuperate chiar la modul postmodern, așa cum au procedat Heidegger și Derrida cu gândirea lui Platon sau Părintele Stăniloae cu teologia patristică. Numesc asemenea ethos ca fiind transmodernist. Dar postmodernismul nu înseamnă doar moartea lui Dumnezeu, a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
învingătorilor. Acesta este "progresul" spre nimic, operă a diavolului, a scientismului și a politicianismului rupte de lumina hristocentrică. Trebuie să admitem existența progresului în lume, deși el poate fi echivoc. De altfel, și postmoderniștii se văd nevoiți să renunțe la utopia sfârșitului istoriei. Un asemenea sfârșit nu poate fi decis de om. Teoria post-istoriei este un gând luciferic, al omului care pretinde că îl poate substitui pe Dumnezeu. Deși Vattimo definea postmodernitatea ca sfârșit al lui novum 103, împreună cu Nietzsche al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
184. Rorty găsește, totuși, un punct comun lui Kundera și lui Heidegger: amândoi sunt dușmanii tradiției occidentale a metafizicii, care se pretindea "unica descriere adevărată". Doar că soluțiile lor ar diferi: germanul se deschide către tradiție (apreciată de Rorty ca utopie idilică), pe când utopia lui Kundera e dickensiană, în sensul că toți avem dreptul la adevăr, nu numai poeții. Retractil, Heidegger ar privi din exterior Occidentul, pe când Kundera s-ar instala în interior, fără a lăsa nimănui anume inițiativa, aparținătoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
totuși, un punct comun lui Kundera și lui Heidegger: amândoi sunt dușmanii tradiției occidentale a metafizicii, care se pretindea "unica descriere adevărată". Doar că soluțiile lor ar diferi: germanul se deschide către tradiție (apreciată de Rorty ca utopie idilică), pe când utopia lui Kundera e dickensiană, în sensul că toți avem dreptul la adevăr, nu numai poeții. Retractil, Heidegger ar privi din exterior Occidentul, pe când Kundera s-ar instala în interior, fără a lăsa nimănui anume inițiativa, aparținătoare la toți. Kundera acuză
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apar unite treimic, ca în tridentul lui Neptun. Riggs demonstrează că modernizarea, care face gloria civilizației contemporane, este rodul conlucrării celor trei stâlpi de susținere. Lumea nu-și poate permite să renunțe la modernizare, la progres, așa cum s-a iluzionat utopia postmodernistă a postistoriei. Fred W: Riggs reproșează postmodernismului că în loc să-și îndrepte cugetarea și eforturile creatoare spre viitor, a preferat o zăbavă parodică asupra trecutului. Cu mult mai necesară, crede Riggs, nu este o despărțire de modernism, ci, dimpotrivă, concentrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dintre Hristos și Biserică", adică iubirea celuilalt așa cum este el "și nu către ideea de iubire sau către flacăra ei dulce și fatală"296. Așadar, o revoluție de tip feminist, cum preconizează Dan Brown și comilitonii împotriva creștinismului, este o utopie menită să destrame familia creștină, fără a ști de urmări. Dacă civilizația noastră spune Denis de Rougemont trebuie să supraviețuiască, ea va fi nevoită să înfăptuiască o mare revoluție: să recunoască faptul că instituția căsătoriei, de care depinde structura ei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Renașterii au revenit la Republică, unde au g]sit modelul perfect pentru expresia literar] a ideilor. Astfel, în lungul ajun al perioadei moderne Vitoria a scris Comentariu despre a doua parte din Summa Theologiae, în timp ce Șir Thomas More (1478-1535) crea Utopia; Suárez scria De Legibus, iar Tommaso Campanella (1568-1639) compunea Cetatea Soarelui. (Îmi atribui o ușoar] licenț] eseistic] în leg]tur] cu asocierile cronologice ale acestor opere.) Este interesant și faptul c], în timp ce Vitoria și Suárez conserv] teocentrismul teoriei etice medievale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
and the Creatures: The Quodlibetal Questions; ed. F. Alluntis and A. Walter, ed. F. Alluntis și A. Walker (Princeton: Princeton University Press, 1975). Hooker, R.: The Laws of Ecclesiatical Polity (1594); ed. R. Church (Oxford: Claredon Press, 1876). More, Ț.: Utopia (1513); ed. G. M. Logan and R. M. Adams (Cambridge: Cambridge University Press, 1989). Platon: Timaeus : Republică Pomponazzi, P.: The Philosophy of Pomponazzi; ed. Douglas et al. (Hildesheim: Olms, 1962). Suárez, F.: De Legibus (Oxford: Claredon Press, 1944). William de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conduce c]tre o versiune extrem] a teoriei drepturilor naturale care separ] posesia și justificarea drepturilor de orice alt bun uman mai cuprinz]tor. (Acest] poziție e cel mai bine reprezentat] de c]tre Robert Nozick în Anarhie, Stat și Utopie). Exist] ins] și o metod] alternativ] de armonizare a preferințelor aflate în conflict. Cel mai simplu ar fi s] aloc]m o greutate egal] preferințelor individuale și apoi s] alegem rezultatul care ofer] gradul cel mai înalt de satisfacere a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îi. Opere contemorane în spirit tomistic Finnis, J.: Natural Law and Natural Rights (Oxford; Oxford University Press, 1980) iii. Altele Brink, D. O.: Moral Realism and the Foundation of Ethics, (Cambridge; Cambridge University Press, 1989) Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford: Basil Blackwell, 1974) Bibliografie suplimentar] Opere cu caracter general d’Entreves, A.P.: Natural Law (London: Hutchinson, 1967). Hegel, G.W.F.: Natural Law (Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 1975) Hittinger, R.: A Critique of the Natural Law Theory (Notre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Neill, O.: Constructions of Reason: Explorations of Kant’s Practical Philosophy (Cambridge: Cambridge University Press, 1989) Pentru discuții asupra „eticii lui Kant” MacIntyre, A.: After Virtue (London: Duckworth, 1981) Pentru etic] de tip kantian recent] Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford: Blackwell, 1974) Gewirth, A.: Human Rights: Essay on Justifications and Applications (Chicago: University of Chicago Press, 1982). 15 Tradiția contractului social WILL KYMLICKA Orice teorie moral] trebuie s] r]spund] urm]toarelor întreb]ri: care sunt cerințele moralei pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
On the Jewish Question (1843). Melden, A.I.:Rights and Persons (Oxford: Basil Blackwell, 1974). Mill, J.S.: Utilitarism and On Liberty (1863); în Collected Works, vol. 10, ed. J.M. Robson (Toronto: University of Toronto Press, 1969). Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford: Basil Blackwell, 1974). Olivercrona, K.: Law aș Fact (1939); a doua ediție (London: Stevens and Sons, 1971). Pâine, Ț.: The Rights of Mân (Part 1, 1791; Part 2, 1792) Pufendorf, S.: De Jure Naturae and Gentium (1672) (a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]