3,333 matches
-
pentru români este un perpetuu deja vu, vom vorbi altă dată și să focalizăm un pic pe învinuirea adusă autorului cărții, că ar fi fost naționalist convins, învinuire făcută de criticul său actual, de parcă naționalismul ar fi acțiune reprobabilă cu vădită conotație penală, ceva între tâlhărirea cetățenilor la drumul mare și infracțiunea de omor cu premeditare a soacrei criticului. Deci, pentru o documentație serioasă așa cum îi stă bine unuia ca subsemnatul, care vrea să discute despre probleme grave în cuvinte simple
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se învățase repede la țară, se arătă încântat de mașinuță, dar și mai mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dimineață și se pregătea să plece. El se arătă bucuros de vizită și se întinse la vorbă, fiind dornic să știe cum se descurca cu servicul și cum o ducea departe de casă. Despre Victor al său îi spuse, cu vădită mândrie, că se pregătea pentru admiterea la politehnică și că-l ajuta foarte mult la treburi, fiindcă învățase foarte bine meseria de frizer și câștiga bani frumoși cu clienții particulari, sporind bugetul familiei. Din Lipscani o luară împreună spre Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti privirea peste capetele ascultătorilor și, fixând-o pe studenta care îl tachinase mai devreme, vru să știe ce părere avea ea despre poezie. Studenta, o blondă micuță cu ochelari și cu fața plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el și reușise, până la urmă, să liniștească furtuna care se stârnise. Nichi e un mare poet! declară Bianca cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și pentru amuzamentul prietenilor. Poet mare în adevăratul sens al cuvântului era afurisitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie frică și de umbra ta, Ică, puiule!... Oala astupată nu dă miros! rosti sentențios bătrânul, ridicându-și degetul arătător în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ai preferat să te desparți de toate amintirile astea care Îți evocau prea mult absența lui... Înălță cuțitul pe care se vedea o picătură de sînge. - Friptură În sînge, tată, ce zici? Bătrînul Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă obosești, Pierre-Marie. Armelle se repezi să-și ajute socrul, fulgerîndu-și soțul cu privirea. Acesta luă o Înfățișare fals pocăită. - Veșnicul conflict Între generații... Cred că știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fotografie a unei fete necunoscute care îl abordează pe narator, într-o gară, fără să-și trădeze misterul, poate simboliza obiectul iubirii irealizabile pe pământ. Stingerea, în Fereastra, a unui bătrân care nu e câtuși de puțin traumatizat de apropierea vădită a morții poate fi explicată prin fortificarea organismului interior printr-o iubire extraconjugală de tinerețe. Un loc aparte se distinge prin bizara narațiune Confesiunile maimuței Makonde, apologie a miracolului, îngemănată cu înfierarea obtuzității agresive față de ceea ce iese din obișnuit. Semnalarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-al său ce le-a făcut neamul de râs. Se pare că ar fi violat o nimfă ce se scălda într-un râu de munte, drept care a fost ucis fără milă de propriul său tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu ea despre asta cu orele, doar că mereu timpul și iar timpul mă presa, trebuia să alerg la intrare ca s-o întâmpin pe ea, așa ne-a fost înțelegerea. Mi-a zâmbit înțelegător, dar nu fără un resentiment vădit, bine controlat, la colțul gurii. Faptul că nu puteam s-o mint era pentru ea mai presus de orice; mi-a întors spatele și s-a îndepărtat în sens opus aleii ce ducea către ieșire, deși probabil că intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
continua să strângă registrul de parcă ar fi fost averea familiei. — Poți pleca. Dar o să am nevoie de serviciul dumitale. Un raport amănunțit asupra membrilor acestui Studium: cine sunt, de unde vin, partidul lor politic, ce păcate au, ce vini ascunse ori vădite. Totul. Omul ieși. Dante era perplex. Privi În jur, oprindu-se distrat asupra puținelor obiecte din chilie, fără a izbuti să Își concentreze atenția asupra nici unuia. Ideea că Bonifaciu organiza o universitate la Florența, pe care mai apoi ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În canonul sfinților noștri, se mărgini să observe. — Antilia nu ar intra În canonul sfinților nici dacă s-ar numi Maria Magdalena, crede-mă, zise râzând Veniero. — Dar, cu toate că e În afara canonului, cred că i-ai aprecia și dumneata Înzestrările vădite și pe cele oculte, adăugă Teofilo cu o expresie ironică. Dante Îi asculta distrat. Continua să fixeze fundul sălii, cu spectacolul său necuviincios, Încercând să surpindă vreun amănunt prin bariera de trupuri. Se uita la figura aflată În centrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
membrele impunătoare. — Se auzi un strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmărească din ochi siluetele acoperite de zdrențe, dar acestea se făcuseră deja nevăzute În penumbră. 7 28 iunie, dimineața Dante pusese să fie convocat de urgență Bargello, la Palatul priorilor. Omul Își făcu apariția trăgându-și sufletul, contrariat În mod vădit. Era lipsit de armura lui obișnuită. Părea mai mic. — Ce este atât de important, messer Alighieri, Încât să mă scoți de la treburile mele? Întrebă el de Îndată. Taverna e treaba ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
partidului guelf. Cerul al Treilea conjura Împotriva lui Dumnezeu. Se ridică Încetișor din jilț, parcurgând cu privirea chipurile celor de față. — Și voi susțineți teza meșterului Francesco? Întrebă el cu răceală. Voi toți? Bruno sări În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
muncitori. Bun, nu ne-am putut înțelege. Totuși, vrem, nu vrem, trebuie să lucrăm împreună. Atunci la ce vă slujesc toate astea? Marcou coborî de pe banc, ridică fundul de butoi, îi pipăi marginea rotundă cu podul palmei, își micșoră, cu vădită mulțumire, ochii languroși, și, fără o vorbă, se îndreptă către un alt muncitor, ce potrivea doagele unei balerci. În tot atelierul nu se auzea decât zgomotul ciocanelor și al ferăstrăului mecanic. - Bine, spuse Lassalle, când o să vă treacă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
donatoarea câinilor, pictat fiind la rândul său de un artist oficial. Acesta, după cum spuse Louise, executa o comandă a statului. "Tabloul se va numi Artistul la lucru." Rateau se retrase într-un colț, de unde își privi prietenul care, în chip vădit, era cu totul absorbit de treaba lui. Unul dintre cunoscători, care nu-l văzuse niciodată pe Rateau, se aplecă spre el: - Ce zici? Nu arată rău deloc. Rateau nu-i răspunse. - Pictezi probabil, continuă celălalt. Și eu. Ascultă ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
oră putea să fie. Cerul, de un albastru intens, atârna peste primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața spitalului. Unul din ei se scutură pe neașteptate, deschise pliscul, se pregăti în chip vădit să-și ia zborul, plesni de două ori din aripile prăfuite, se înălță cu câțiva centimetri deasupra acoperișului, și căzu la loc, adormind aproape de îndată. Inginerul coborî spre oraș. Piața principală era pustie, ca și străzile pe care venise. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
intime sînt voci care confirmă că ești un tip fricos. Dar nu pe asta mă bazez cînd mă gîndesc la fobiile pe care eu singur ți le-am trecut în revistă de-a lungul timpului. Mă interesează doar reacțiile tale vădite care ți-au trădat această slăbiciune și mărturiile martorilor oculari, care te-au spionat în asemenea momente de pierdere a controlului. Știu că porecla de Copoiul nu-ți spune nimic. Păcat, ar fi trebuit s-o visezi noaptea. Mortăciune, Potaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reveni la ceea ce a Însemnat - și Încă mai Înseamnă - ea pentru mine, dar mai Întâi mă voi strădui să redau ceea ce bănuiesc că va fi Însemnat pentru el cea dintâi și de ce anume. Pe măsură ce Înaintez În vârstă observ, că diferența vădită și profundă dintre atitudinile noastre față de natură - mai cu seamă În privința formei copacului - avea o identitate stranie În scop, un fel de sistem de rădăcini Îngemănate, un tipar paradoxal, plin de Întretăieri. Tatăl meu făcea parte dintr-o generație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
am gândit într-o zi să fac o cerere să mi se aprobe și mie un circuit ca al ei, urmând apoi, prin muncă, să suport cheltuielile de programare. — Și ți-au aprobat cererea? întrebă Getta 2, privindu-l cu vădită simpatie. — Nu, că între timp au demontat-o: făcuse o criză, un scurt-circuit, și sărise la mecanicul de întreținere. — E un caz particular, nu se poate generaliza! interveni comandantul Felix S 23, uitându-se cu asprime spre Stejeran 1. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felul doi De voie, de nevoie, de lehamite și de foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]