3,613 matches
-
fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele de iarbă, și unii din cei prezenți își traseră caschetele mai pe față, spre a se feri de praful adus de pe terenul aspru și bolovănos din apropiere care întunecă pentru câteva clipe văzduhul. Ochiți! Foc! Simultan, degetele apăsară trăgaciul. Ecoul puternicei detunături a făcut să salte speriate păsările din cuiburile ascunse în plopii îmbătrâniți din spatele zidului de piatră. Un medic scund și gras, cu chelie proeminentă, a cercetat cu un stetoscop pulsul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum enorma pasăre de pradă coboară într-un picaj aproape vertical și începe să-și golească pântecul metalic de încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oamenii cad ca popicele. Motocicletele se răstoarnă. Din Opel-ul de transmisiuni distrus, zboară bucăți de tablă ascuțite, la fel de periculoase ca niște proiectile. Camioanele sar în aer unul după altul, aruncând fragmente însângerate de trupuri umane. Răcnete, țipete și vaiete cutremură văzduhul. Cei care cu puțin timp în urmă nu avuseseră drept unică grijă decât un șofer slab de înger, acum sunt copleșiți de focul ucigaș care coboară peste ei parcă direct din cer. Unii dintre soldații adăpostiți în spatele camioanelor, încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Luptăm cot la cot cu ei și acasă deportează familiile soldaților aflați pe front." Dar Romulus nu mai are timp să primească răspunsul mult așteptat. Pe 12 ianuarie, dimineața devreme, ofensiva pornește cu un bombardament îngrozitor. Tunetul artileriei sovietice zguduie văzduhul. Povârnișurile abrupte ale înălțimilor sunt înecate în fumul nenumăratelor explozii. Noii sosiți sunt optimiști. Impresia generală este că nimic nu poate supraviețui acolo. De jos, pare că distanța până la creste este scurtă. Imagine amăgitoare. Veteranii știu că pe munte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și imobili ca însăși moartea, ai unui neamț căzut lângă el. E fără cască, cu picături de sânge în părul castaniu. Din colțul gurii un firicel roșu se desenează pe albul pielii, către barbă. De la distanță, un strigăt neliniștit taie văzduhul din ce în ce mai distinct și mai aproape, crestându-i timpanele cu forță. Al cui este? Simțurile zguduite încep să funcționeze și recunoaște glasul lui Nicky. Marius! Marius! Simte cum o mână viguroasă îl ridică de la pământ. Mai mult pe sus, deoarece picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochi de grupul de copii ce se energizau în recreație, era declarat primar, ceata sărea pe el, așa-zicând că-l sărbătorește, în realitate ciupindu-l, ciufulindu-l, trăgându-i o strașnică bătaie, în sunetul uralelor și al aruncărilor în văzduh. Socot că acest joc, pierdut astăzi, venea din mare vechime, originea putându-i fi căutată în ceremonia alegerii de rege în societățile primitive, așa cum o descrie, în Creanga de aur, Frazer. Regele se învestea cu o putere absolută pe timp
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
un bărbat bine, cu părul negru și fără pic de mătreață, cu ochi mari și sângerii, cu doi colți sticlind scurt în gâtul victimelor preponderent feminine. Este o alcătuire gelatinoasă, un "fluture diform și uriaș", o pisică de mare (de văzduh) care plutește halucinatoriu pe deasupra capetelor și pătrunde fulgerător în sângele cald al receptorului. Contactul cu Pampu, prima lui "gazdă", nu-l va uita niciodată, iar moartea tânărului e văzută cu întristare. Vampirul acesta de treabă a intrat adânc în sufletul
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
și oțel îl depuse pe omul nostru la un etaj suspendat, cu o superbă panoramă, până spre Argeș. Secretara îi aduse vraful de clasoare - made in Hong-Kong - , în Comisie se dezbătea problema, din zi în zi mai acută, a privatizării văzduhului - deocamdată în Banat și Oltenia. Era din cale afară de poluat, costurile purificării depășeau posibilitățile unui buget angajat în săptămânile creșterii salariale. Aerul acesta, aproape în întregime compromis de noxe, chiar în inima codrilor din rezervațiile naturale urma să fie scos
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
prisositoare în ani de tot mai frecvente inundații. Era vorba de sume compatibile ce ar fi urmat să intre într-un buget ale cărui venituri în continuă creștere altfel, nu mai făceau față cheltuielilor. De o mai bună gospodărire a văzduhului, pe modelul celui din Alaska, a apelor, pe modelul Amazonului. La birou, omul nostru mușcă dintr-un măr importat din Tasmania, se șterse pe buze cu o hârtioară umedă parfumată, scrisă cu literele unui alfabet necunoscut, deschise mapa. Conform xeroxurilor
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
de venituri pe ultimul trimestru al anului îi oferea un răgaz de meditație. Analiștii în specialitate opinau - unii că un impozit pe aer, proporționat cu capacitatea medie de respirație a cetățeanului de rând, ar fi preferabil privatizării, alții că atât văzduhul, cât și cursurile de ape pretind bugetului și, în consecință aceluiași cetățean strivit de taxe și impozite, insuportabile sacrificii în plus. Că, odată vândut solul și subsolul, nu e nici o rațiune să nu vindem văzduhul. Din care statul ar păstra
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
preferabil privatizării, alții că atât văzduhul, cât și cursurile de ape pretind bugetului și, în consecință aceluiași cetățean strivit de taxe și impozite, insuportabile sacrificii în plus. Că, odată vândut solul și subsolul, nu e nici o rațiune să nu vindem văzduhul. Din care statul ar păstra, oricum, un procent măricel, în acțiuni, cantitate suficientă pentru uzul intern. Dacă acest consumator ar învăța să-și controleze pofta de achiziții - la prețuri foarte rezonabile și prin credite apetisante, - la fel ar învăța să
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
gândește și se ridică astfel deasupra lui.”(T. Vianu) Sublimul natural este exprimat artistic de C. Hogaș, care îmbină imaginile vizuale cu cele auditive, într-o aglomerare de verbe ce dau impresia de dinamism și spargere a echilibrului naturii: "Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pământul înfricoșat se cutremura nemernic, până în cele mai din adânc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric, ca niște imense boambe de flăcări, și spulberau, ca și cum
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
nouăsprezecelea, și anume tot lucruri cunoscute și cari se găsesc la noi în țară, dar mai cu samă la anticuari evrei din Moldova foarte des. Unul din acele manuscripte, acela de care modestul tânăr face mai multă vorbă, cuprinde Vămile văzduhului, carte care se află ca manuscris în biblioteca oricărui boier bătrân, legat în genere împreună cu Minunile Maicii Domnului, iar al doilea manuscript cuprinde o copie scrisă cu cerdace de pe cronicele lui Urechi, Miron Costin și Niculae Costin. Iată ceea ce voia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi apărată și încurajată de bătrânul "Romînul", are nevoie de mai puțină suficiență și de mai multă modestie, mai ales din partea acelora cari prin sine nu însemnează nimic și cari vor să-și câștige un modest nume prin copiarea Vămilor văzduhului. Iar cât despre rămășițele ce strămoșii ne-au lăsat împrăștiate pe ici pe colo, primejdia ase menea nu-i tocmai mare. D. Giuvara e cam tot de o origine cu d. C. A. Rosetti, încît strămoșii d-sale nu ne-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
viața sa, numai nu prea de seamă, ceea ce se dovedește și din cazul de față, căci manuscriptul spătarului a rămas necitit, de vreme ce {EminescuOpX 172} nici d. Giuvara, nici colegul său, ilustrul anonim, nu știu încurcata de slavonească - iar la Vămile Văzduhului se pricep amândoi. [11 ianuarie 1879] ["ÎN NUMĂRUL NOSTRU DE LA 20 DECEMVRIE... În numărul nostru de la 20 decemvrie anul trecut am spus că ceea ce nu voim este incapacitatea erijată în titlu de merit; prostia și neștiința brevetate ca titluri de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
popoarelor din Peninsula Balcanică. Când Mohamed II s-a întîmpinat la Rovine cu mica oștire a lui Mircea cel Bătrân, în partea turcilor era ca aliat vestitul Marcu Crăișorul, eroul legendelor slave. Când acesta a văzut mulțimea săgeților române întunecînd văzduhul ca nourii cerului, a căzut în genunchi, rugîndu-se: "Fă-mă, Doamne, să cad în luptă, dar să învingă creștinii". Craiul Marcu a căzut în bătălie, dar Mircea a ieșit biruitor. Tot astfel guvernul, patriotic fiind, au trebuit să se roage
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu mai înceta, dar sărutările ei nu aveau în ele nimic dramatic, erau fierbinți și neînfrînate... "Hm! gândii hotărât să nu prelungesc mult acest abandon, n-are imaginație, nu cunoaște moartea..." În acest timp vântul fluiera și mai întărîtat în văzduh și fulgii grei de zăpadă ne izbeau neîncetat sărutările, topindu-se de buzele noastre, care ardeau. Deodată înțelesei, sau, cum se spune, îmi pică fisa: Suzy văzuse scaunele, nu era în firea ei să pună în scenă pentru noi doi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fierbere sub scoarța bazaltică nu ar fi împins deasupra mereu alți munți și alte platouri. Vânturile de pe Acheron duceau o luptă necruțătoare cu lumea care le-a dat naștere. Nimeni nu avusese cutezanța de a le tăgădui stăpânirea întreagă a văzduhului, de a mai potoli încrâncenarea furtunilor de nisip, de a se împotrivi vijeliei, până, la venirea oamenilor. Aceștia anexaseră Acheronul, iar ei nu revendicau această planetă sub forma actuală (o priveliște infernală de stânci cu forme chinuite și de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli, ieșiră din ascunzători și priviră resturile; nu le venea să creadă că puterea lor de foc superioară și speranțele de a părăsi această lume se preschimbă deodată în scrum. ― Asta ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Herșcu Goldner, om ce fusese închis la Golia pentru sminteală, lucru de care ni s-a dat negru pe alb mai multe dovezi pe cari nu le cunoscuserăm. Am văzut pe d. Herșcu fotografiat cu pușca în mână ochind în văzduh asupra d-rului Tausig, medicul primar de la Golia; epistole scrise cu cerneală roșie tot de patronul "Liberalului " actual, prin cari declară că voiește să bea sângele lui Tausig și altele asemenea. Închipuiască-și cineva daca noi, luând la serios calomniile "ștafetei " și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
femeie ce refuză stereotipurile impuse de societate. Poezia cea mai cunoscută din volum este "Her Kind" (ca ea), un text în care vocea poetică se identifică în raport cu diferite ipostaze ale feminității condamnate de societate, inclusiv cu o vrăjitoare posedată, bântuind văzduhul întunecat, neînfricată, noaptea. Acest text a devenit o expresie emblematică a autoarei, cu care începea lecturile sale publice de poezie, acompaniată de un grup rock numit ... Her Kind. În colecția de poezie următoare, All My Pretty Ones (toți cei dragi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decât o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar însemna angajarea într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunând în locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmând fanfara de bâlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, întrucât „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]