KorAP: Find »[drukola/base=vag & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...275 >

6,856 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

ai într-adevăr nevoie de fertilizare in vitro, iar Luca refuză completamente să te ajute... la ce-ai renunța? La dorința de a avea un copil sau la Luca? Alison a oftat prelung. Era deznădăjduită. —N-am nici cea mai vagă idee. Dar să sperăm că n-o să se ajungă la asta. Străini în noaptetc "Străini în noapte" Sala cea mare a hotelului Grosvenor House, din Londra, era ticsită cu tot felul de personalități pe tocuri înalte, obraji îmbujorați artificial și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a spus ea și a oftat, trecându-și o mână prin păr. Instinctul meu inițial a fost să-ți spun totul imediat. De fapt, dacă-mi amintesc bine, ți-am și lăsat un mesaj pe mobil... Sigur, un mesaj destul de vag. Dar, când am ajuns la spital, Jake m-a implorat să nu-ți spun nimic. În clipa aia m-am simțit prinsă între ciocan și nicovală. Dacă nu-ți spuneam nimic, te dezamăgeam pe tine. Dacă-ți spuneam, atunci îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
promisese, era dacă putea sau, mai exact, dacă era dispusă să-și lase de-o parte propriile rezerve și să nască un copil numai ca să-i facă pe plac soțului ei. În clipa aia, Julia n-avea nici cea mai vagă idee care era răspunsul la întrebarea respectivă. Iubito, am venit acasătc "Iubito, am venit acasă" Când Fiona a intrat în bucătărie, frecându-se la ochi de somn, Jake era deja așezat la masă. În ciuda faptului că-l asigurase în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
vis urât. — Deci, în seara aia, la masă, când mi-ai zis c-ai vrea să încercăm să facem un copil, tu încă nu știai că devenisei deja tată? l-a întrebat Julia suspicioasă. Da, nu aveam nici cea mai vagă idee. Ce ironic, nu? Nu, James, nu e deloc ironic, e un adevărat coșmar! Nu-mi vine să cred că te-ai băgat în tot rahatu’ ăsta! Clămpănitul cutiei de scrisori din hol i-a făcut pe amândoi să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
diferite. Julia și-a mișcat mâna ca să atingă abdomenul umflat al lui Susan. Tocmai din acest motiv, tu aștepți copilul pe care ți l-ai dorit întotdeauna, iar eu nu. Apoi femeia a oftat teatral. —N-am nici cea mai vagă idee de ce nu am instinct matern în mine. Dar, până la urmă, ăsta e adevărul. Și pot să mă analizez până albesc că, finalmente, rezultatul o să fie același. Și-atunci de ce să mă mai obosesc? Dacă din cauza asta sunt considerată ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat niciodată, de parcă ar fi fost doar un vis. Mulți au fost cei care, în anii următori, au întreprins nebuneasca aventură de a găsi urmele caravanei, cu vaga speranță de a pune stăpânire pe niște bogății ce, potrivit unei legi nescrise, aparțineau celui care era în stare să le smulgă nisipurilor, dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil să înăbușe sub mantia lui orașe, fortărețe, oaze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit cu marile distanțe vedeau la fel ca ai unui om obișnuit înarmat cu un binoclu. Se priviră, deși, în realitate, distanța nu-i permitea să zărească decât siluetele vagi ale animalului și călărețului, ce păreau că se ondulează din cauza reverberației, și i-ar fi plăcut să știe la ce se gândea tuaregul în momentul când descoperise că e prins în mijlocul unei capcane de sare ce nu oferea nici o posibilitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
deșert. L-au trezit lumina și liniștea. Soarele pătrundea din belșug prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl obișnuiseră cu o rutină militară și rigidă, după care toate acțiunile sale se desfășurau potrivit unui orar spartan, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să-i coboare în plămâni. I-ar face o favoare dacă i-ar prelungi somnul pe veci, i-ar evita temerile și lipsurile zilelor viitoare, acum, că se cufundase într-un somn mai liniștit, când încă mai păstra în suflet vaga iluzie că este liber și încă mai nutrea o slabă speranță că va trece granița. Care graniță? Ar trebui să fie pe-acolo, oriunde în fața lor, sau poate deja în urma lor, fără ca nimeni pe lumea asta s-o poată recunoaște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
exclamă cu convingere. Un tip cu coaie ca el nu se întâlnește la tot pasul - strivi țigara de geam. Dar ce dracu caută? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

tine presimțirea că el va însemna ceva mai mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu era totuși mai mult decât o promisiune vagă, însoțind geamătul de muribund prăvălindu-se în hăul dintre coapsele ei. Nu durase nici un minut, și uite că i se luase glasul înainte să termine ce ar fi avut să-i spună, iar acum parcă ar fi privit în vânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ar fi omorât. N-or fi fost deloc ușoare păcatele alea, de vreme ce simțea cum îl trage ața spre școală. Frica îi redeștepta dorul de madam Ortansa. Fugea spre școală, și fuga lui prevestea parcă o ejaculare nesfârșită, susținută de o vagă părere de rău. O parte din el rămânea acolo și-i spunea să revină a doua zi dimineață, să vadă ce se mai întâmplă și să continue... Dimineață, treaba era ci și terminată. Ceaușescu fusese alungat. În zilele și săptămânile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
mese cu scaune din plastic, răsfirate pe pietriș, printre copacii de lângă un bloc. Este un grătar de mici aici și un bar într-un apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

prea tare; În vreme ce străbătea zona de primire, i-am aruncat niște priviri care l-ar fi putut ușor transforma În cenușă. Bătu la ușa biroului și intră. Pe când aceasta se Închidea În urma lui, mi s-a năzărit că simt un vag iz de vâscoză pârlită. — Dă raportul, spuse Fliss. — Ție ți s-a Întâmplat vreodată? Scutură din cap că nu. — Cu cât te amendează? Fliss ridică din umeri. — Depinde În ce toane sunt. Lesley ieși din sală, cărându-și casetofonul; avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
bogați, dar ăștia nu-s decât cei care apar În Vogue; eu n-am cunoscut pe nici unul al cărui atelier să nu fie o văgăună nenorocită - cu excepția celor obsedați de curățenie - și a cărui artă să nu sufere de o vagă tendință de egocentrism. Poate ar fi nimerit să iau o sticlă de vin bun, ca să o servesc cu ceva de băut. Nu, dacă e Într-adevăr americană, va crede că sunt alcoolică pentru că beau după-amiaza. Cu ce-ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
pentru că e cea mai bună prietenă a mea. Eu am convins-o să vină la sală. Cath avea o figură lunguiață și ascuțită, cu o urmă de lovitură pe nas. Nu era machiată, iar genele și sprâncenele păreau niște umbre vagi, maro deschis, lăsate pe pielea albă. Își făcuse cărare pe mijloc și Își Împletise părul În două cozi, legate la capete cu panglici. Înfățișarea de fetiță e la mare modă anul ăsta. Cu toate astea, În cazul ei nu mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
era Încă ud și lăsat apoi să se usuce. Gropițele de sub pomeți căpătaseră dimensiuni de peșteră, iar pielea Îi era mai plină de coșuri decât În mod obișnuit. Era clar că trebuia să mănânce mai multe legume proaspete. Aveam o vagă bănuială că ar fi fost vegetarian convins și probabil că se hrănea exclusiv cu sandvișuri Vegemite, unse cu margarină de soia și burgeri reciclați cu fasole. Mi se părea că e pe cale să spună ceva; apoi, mormăind ceva ce n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
am spus eu Încet. Poate. Dar cu siguranță ne ascunde ceva. Și dacă ne-am dat noi seama, Își vor da seama și polițiștii. — La dracu’. Mă privi lung. Tu știi despre ce e vorba? N-am nici cea mai vagă idee. Ea oftă. — Asta nu prea ajută, spuse ea Într-un final. Scuze, Sam, n-am vrut să te critic. Mă luă pe după umeri și am pornit-o amândouă spre ușă. — Vreau să vorbesc cu Brian, am zis, dar nu știu cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
asta spori efectul atitudinii ei. — Oricine ar părea slabănog În comparație cu tine, Îi aruncă ea. Eram impresionată, căci nu mă așteptasem de la Lesley nici măcar la o Încercare palidă de ripostă. Dar Naomi nu arăta nicidecum intimidată. — N-ai nici cea mai vagă idee ce le place bărbaților, așa-i? replică ea. Sunt foarte fericită că fundul meu nu e plat ca o scândură! — Știu doar că nu le plac târfele! strigă Lesley, coborându-se iute la un limbaj vulgar. — Jigodie nenorocită... — Bătaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
că ea Încă mai e Îndrăgostită de el. — Nu sunt toate așa? spuse cu amărăciune Tom, după ce-și Înghiți pizza. Aici au dreptate... — Deci, până la urmă, cine i-a venit de hac Mumei Pădurii? — N-am nici cea mai vagă idee. Posomorâtă, am mai mâncat niște pizza. Nu, asta nu e tocmai adevărat. Nu pot crede că au fost Fliss sau Derek și știu sigur că nici eu. Mai rămân Jeff, Brian și Naomi. Sincer, nu-l prea văd pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
calc niște haine pentru ocazie. Toți numai un zâmbet, se scurseră pe ușă afară, dar Duggie mai zăbovi o clipă. — Ei bine, scumpo, cred că e posibil chiar să vinzi ceva, Îmi spuse. Presupun că n-ai nici cea mai vagă idee cât să ceri, nu? La preț mă refer. — Vai, Doamne... am zis, intrând În panică. El părea să fi anticipat reacția mea. — Nu te Îngrijora, de asta sunt aici. Cred că ar trebui să discutăm despre termenii contractului, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Bagdad daruri de mare preț, camfor, smirnă, brocart, casete Întregi de nestemate, ca și o sută de mii de monede de aur. Califul i-a primit pe cei mai Însemnați membri ai soliei, a schimbat cu ei fraze politicoase, dar vagi, apoi, rămas Între patru ochi cu vizirul sultanului, i-a spus acestuia că respectiva căsătorie nu se bucura de consimțământul său și că, dacă avea să se Încerce să i se forțeze mâna, avea să părăsească Bagdadul. Dacă aceasta este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cu numele lui, fiindu-le pe plac să-l rostească la fiecare ciomăgeală, iar vânătorii, când nu le mai rămâne decât o săgeată, murmură, Înstrunând-o: „Asta e pentru inima lui Omar!” Hasan a evocat aceste obiceiuri În câteva fraze vagi, evitând să intre prea adânc În detalii, dar Omar Îl privește fără amabilitate, apoi lasă să-i scape, pe un ton dezgustat și categoric: — N-am să-mi schimb drumul din cauza numelui, n-am să-mi schimb numele din cauza drumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
sunt nevoit să bat din palme cu o mână legată la spate. Nu m-aș mulțumi să chem de la Samarkand oameni ca tine, sunt gata să merg eu Însumi pe jos până acolo ca să-i aduc. Omar a murmurat un vag „Ferească Dumnezeu!”, dar vizirul nu se oprește. — Iată-mi visurile și Îngrijorările. Aș putea să-ți vorbesc zile și nopți În șir despre ele, dar aș dori să te ascult pe tine. Sunt nerăbdător să aflu dacă acest vis te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]