3,889 matches
-
bunica! Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor de fluturași, ating sfios veșmintele cernite ale bătrânei. Rugă și milostivire, în același timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își pleacă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
În prima zi, încă din zori, o lungă procesiune se îndrepta spre locurile de sacrificiu. În frunte pășea preoteasa zeiței Demeter, înfășurată în peplum, urmată de preoți și de slujitorii templelor. După ei veneau heladonicii în chitoane albe, judecătorii în veșminte roșii, arhonții din Elis, apoi atleții și gymnaștii - goi și unii și ceilalți - și, în sfârșit, rudele atleților și mulțimea. Primul sacrificiu avea loc la mormântul lui Pelops, legendarul fondator al Jocurilor Olimpice. Acolo era tăiat un berbec negru, al cărui
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
În mod egal, ele, care populează aceste sporturi relaționate cu strategia aparenței (aerobic, stretching, gimnastică și toate genurile, chiar culturism). Două imagini ale femeii tind să se suprapună: femeia elegantă este sportivă (forma frumoasă și mina bună contează ca și veșmântul și accesoriile) și campioana, care nu este mai puțin feminină (se arborează bijuterii pe stadioane). În total, este un alt mod de a fi femeie, care forțează puțin câte puțin porțile sportului pentru femeile care se desenează sub ochii noștri
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Schopenhauer, criticînd definiția dată de Leibniz muzicii exercitium arithmeticæ occultum nescientis se numerare animi, literal: "o operație de aritmetică ocultă fă-cută de un suflet care calculează în mod inconștient" -, recunoaște că este exactă; dar adaugă: nu este totuși decît scoarța, veșmîntul, exteriorul artei sunetelor 2. Ni s-ar putea obiecta că descriem exact memoria muzicianului din punctul de vedere al tehnicii, dar că trebuie făcută o distincție între, pe de o parte, amintirea mișcărilor sau a semnelor, chiar amintirea sunetelor așa cum
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Oricum, din moment ce cultul este practicat, iar educația religioasă este primită în interiorul acestor edificii, toate gîndurile grupului iau forma obiectelor prezente aici. Deoarece găsesc peste tot imagini ale lui Dumnezeu, ale apostolilor și sfinților și un decor de lumini, podoabe și veșminte ecleziastice, ei își reprezintă astfel și în acest cadru ființele sfinte și paradisul și transpun în astfel de tablouri adevărurile transcendente ale dogmei. Religia se exprimă sub forme simbolice care se desfășoară și se apropie în spațiu: numai cu această
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a o scrie. Până una-alta, să subliniem în el două expresii, fracul cel întăi și cel de pe urmă anteriu, și să notăm că între apariția primului frac și dispariția ultimului anteriu se înscrie un timp al coexistenței celor două veșminte: este o epocă de tranziție. Iată, cred, o definiție prin nimic inferioară celei propuse la pagina 7. Există epoci de tranziție? Slavă Domnului, există! 2 „Străinii și turiștii câți au vizitat țările noastre - remarca G. Sion în 1860 - au descris
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă și puse și ochilari. Zice că nu se va mai schimba, dar putem să-l credem?“ Da, putem în fine să-l credem! 6 Forma și dimensiunile ișlicului, piesă eminentă a vechiului veșmânt boieresc, erau în funcție de rangul purtătorului: „Ciocoieșul, boier mic, / Poartă șlic cât un mirtic, / Evghenistul oboroacă / Unde șoarecii se joacă.“ Membrii protipendadei aveau ișlice de asemenea amplitudine încât, dacă e să-l credem pe Vasile Alecsandri, „nu se găsea în Iași
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în semn de salut, și boierul în anteriu, care-și saltă cu amândouă mâinile voluminosul calpac - iată emblema epocii! În 1837, vizitând Obșteasca Adunare a Valahiei, contele Demidov remarca prezența în sânul ei a câtorva boieri bătrâni, care-și păstrau veșmântul larg și impunător, împreună cu barba și ișlicul. O litografie a lui Auguste Raffet, care însoțea expediția lui Demidov, înregistrează plastic impresia: prezidată de mitropolitul țării, care șade într-un jilț cu baldachin, adunarea e un expresiv conglomerat de costume europene
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
roș“ (G. Sion, Un curcan. Novelă din Moldova). Mulți oameni de o anume vârstă și condiție socială adoptaseră costumul „ruso-turc“ evocat mai sus de Kogălniceanu. Un boier întâlnit de J.A. Vaillant la Dulcești (lângă Roman) în 1841 păstra încă veșmântul oriental, dar înlocuise ișlicul cu o șapcă; „sunt bucuros că am aflat la el - notează francezul - ideile de progres pe care șapca lui mă făcuse să le întrevăd“. În aceeași vreme, poetul Conachi, după o relatare a lui G. Sion
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lesnicios, și fiindcă facilitatea de spirit cam stă în legătură cu acea a mișcărilor, juneța deveni mai voioasă, mai vie; ideile sale începură a se dezvăli și imaginațiunea sa a străluci.“ (Amelia Stefanesco, în Steaua Dunării, 1859, nr. 6 și 7) Schimbarea veșmintelor reprezintă, neîndoielnic, partea cea mai sesizabilă în reformarea modului de viață, de aici și tendința multora de a o socoti decisivă, atribuindu-i o funcție-pilot. Nu-i mai puțin adevărat că, la nivelul dotărilor materiale, există argumente care pot valida
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Boieri mari ca banul Iordache Filipescu și Alexandru Ghica «Barbă Roșie» au purtat până la moarte, sub domnia lui Carol I, vechiul costum cu anteriu, brâu și, în loc de ișlic, o șapcă rusească“ (Constantin Moisil, Bucureștii vechi). Să fi însemnat însă părăsirea veșmântului boieresc și lichidarea mentalității aristocratice? Proclamația de la Islaz înscria, între cele 22 de puncte ale ei, „egalitatea drepturilor politice“, „contribuția generală“ și „desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții“. La 6 septembrie 1848, arhondologia a fost arsă în mod simbolic
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
veacului trecut, caftanul, brâul și șapca rotundă mai dăinuiau încă în portul birjarilor muscali și, prin emulație, al vizitiilor boierești. Chiar și după 1930, în anii copilăriei mele, se mai puteau vedea, imobili pe capra trăsurilor, ultimii purtători ai acestui veșmânt arhaic, care - țin minte - avea darul să mă impresioneze, deși povestea lui mi-era pe-atunci necunoscută... Devalorizarea progresivă a unor semne vestimentare, prin disocierea reflexă a superiorilor de inferiori, capătă înfățișarea unei curse-ștafetă, cu obiecte care trec dintr-o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
formule banale, de cele mai multe ori luate în bătaie de joc“. Să nu pierdem nici acum din vedere fața dublă a procesului. Cuvintele, spunea Simion Ștefan, trebuie să fie ca banii. Unele din ele, am putea replica, seamănă mai curând cu veșmintele: lepădate de unii, adoptate grabnic de alții. În „adunările dănțuitoare“ descrise de Kogălniceanu la 1839, majoritatea participanților aparține clasei de mijloc: „scriitori pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori de dinți și de cai, spițeri, toți alegători la Eforie, toți cuconi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dialoguri; cu unele deosebiri de nuanță, dar hrănite din izvoare identice, ele se purtau în fiecare casă. Ceea ce izbește pe străin la Iași și la București, nota Saint-Marc Girardin în 1836, este amestecul și diversitatea costumelor. Dintre bărbați, unii conservă veșmântul vechi, alții poartă haine europene. Cele două ținute se întâlnesc în aceeași familie: tatăl îmbrăcat tradițional, fiul - după moda franceză. Câteva mărturii iconografice vin să susțină aceste observații. Iată-l pe Nicolae Fusea, unchiul lui Grigore Alexandrescu, zugrăvit în pronaosul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pedant? Putem oricând născoci altul mai vesel! 14 „Frumusețea metaforei începe - spune Ortega y Gasset - acolo unde sfârșește adevărul ei.“ Timp de aproape un secol, gândirea sociologică românească s-a hrănit consecvent dintr-o metaforă: nu ne-am schimbat decât veșmintele, în rest am rămas aceiași. „Mulți dintre domnișorii cei tineri - scria, încă în 1818, Constantin Diaconovici Loga -, carii prin alte țeri se trimit să călătorească pentru procopseală, ei în loc de virtute și alte bunătăți aduc acasă obiceaiuri din afară, mode de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
maiorescian: „am împrumutat de la străini numai superficialități, haina din afară, litera, iar nu spiritul, sau spre a vorbi după stilul vechi, slova, iar nu duhul“ (Tainele inimei). În vreme ce discursul pașoptist înmulțea variațiunile pe această temă, cultivând stăruitor figura retorică a „veșmintelor“, practica pașoptistă continua neabătut pionieratul ei constructiv, în cadrul căruia „formele fără fond“ îndeplineau rolul de punct arhimedic. Nu există domeniu al culturii noastre moderne care să fi debutat în alt chip, nu există instituție care să fi ocolit acest stadiu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nu sunt decât trunchiuri de copaci, lipite cu humă și date cu var, iar basoreliefurile - mulaje de ghips! Aparențele, se vede limpede, pășeau dezinvolt înaintea realității, dar decalajul astfel creat va demonstra în timp virtuți propulsive. Celor care deplângeau înlocuirea veșmintelor, neînsoțită de modificări în profunzime, C. Negruzzi avea dreptate să le răspundă: „Ne-am schimbat în port: pazienza! ne vom civiliza încet-încet și almintrele.“ (Magaziile Iașilor, în Albina românească, 1846, nr. 10) Impetuozității inițiale i se aducea astfel corectivul necesar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
trasezi, apoi să sădești puieții, în fine să aștepți preschimbarea lor în arbori. Până la vremea când aceștia din urmă vor dobândi statura cuvenită, aleea va fi o „formă fără fond“... Uneori, mai ales primăvara, când teii de la Șosea își primenesc veșmântul, iar cântăreții din ramuri își dreg glasul pe-ntrecute, gândul mi l scoate în cale pe contele Anatol Demidov. Îl salut cu amiciție și-i spun zâmbind: - Iată, teii au crescut! Laudă formelor, celor de față și-n veci tuturor! 15
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nealteratul ei adevăr: paralelismul fenomenelor de tranziție în sânul celor două domenii este constant și revelator. Felul în care oamenii își îmbracă trupul și acela în care își înveșmântă gândirea sunt două fețe ale unei singure medalii. Cuvintele, ca și veșmintele, conturează un teren de opoziții și disonanțe, generând reacții diverse și, mai ales, situații polemice. Cuvintele, ca și veșmintele, relevă decalajul de mentalități între generații, sexe și niveluri sociale, conflictul dintre spiritele deschise inovației și cele care i se opun
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
oamenii își îmbracă trupul și acela în care își înveșmântă gândirea sunt două fețe ale unei singure medalii. Cuvintele, ca și veșmintele, conturează un teren de opoziții și disonanțe, generând reacții diverse și, mai ales, situații polemice. Cuvintele, ca și veșmintele, relevă decalajul de mentalități între generații, sexe și niveluri sociale, conflictul dintre spiritele deschise inovației și cele care i se opun. Cuvintele, ca și veșmintele, întruchipează o panoramă a contrastelor: precum anteriul și crinolina șed alături în aceeași trăsură, tot
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de opoziții și disonanțe, generând reacții diverse și, mai ales, situații polemice. Cuvintele, ca și veșmintele, relevă decalajul de mentalități între generații, sexe și niveluri sociale, conflictul dintre spiritele deschise inovației și cele care i se opun. Cuvintele, ca și veșmintele, întruchipează o panoramă a contrastelor: precum anteriul și crinolina șed alături în aceeași trăsură, tot astfel grecismele și franțuzismele stau alături în aceeași frază. Cuvintele, ca și veșmintele, exprimă degradarea vechilor rânduieli și năzuința schimbării lor; ele construiesc un tablou
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
spiritele deschise inovației și cele care i se opun. Cuvintele, ca și veșmintele, întruchipează o panoramă a contrastelor: precum anteriul și crinolina șed alături în aceeași trăsură, tot astfel grecismele și franțuzismele stau alături în aceeași frază. Cuvintele, ca și veșmintele, exprimă degradarea vechilor rânduieli și năzuința schimbării lor; ele construiesc un tablou al mobilității, în care graiul de astăzi nu mai seamănă cu cel de ieri, iar cel de mâine îl va contrazice pe cel de astăzi. Cuvintele, ca și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
exprimă degradarea vechilor rânduieli și năzuința schimbării lor; ele construiesc un tablou al mobilității, în care graiul de astăzi nu mai seamănă cu cel de ieri, iar cel de mâine îl va contrazice pe cel de astăzi. Cuvintele, ca și veșmintele, dezvăluie o sinteză de sincronic și diacronic, o stare reflectând un proces. Cuvintele, ca și veșmintele, se înnoiesc „de sus în jos“, iar elanul inovației lasă în urmă spiritul de selecție. Cuvintele, ca și veșmintele, străbat o perioadă extrem de favorabilă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
graiul de astăzi nu mai seamănă cu cel de ieri, iar cel de mâine îl va contrazice pe cel de astăzi. Cuvintele, ca și veșmintele, dezvăluie o sinteză de sincronic și diacronic, o stare reflectând un proces. Cuvintele, ca și veșmintele, se înnoiesc „de sus în jos“, iar elanul inovației lasă în urmă spiritul de selecție. Cuvintele, ca și veșmintele, străbat o perioadă extrem de favorabilă creațiilor hibride și stărilor „amfibii“, produse ale ezitării, incompetenței sau tendinței spre compromis. Cuvintele, ca și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de astăzi. Cuvintele, ca și veșmintele, dezvăluie o sinteză de sincronic și diacronic, o stare reflectând un proces. Cuvintele, ca și veșmintele, se înnoiesc „de sus în jos“, iar elanul inovației lasă în urmă spiritul de selecție. Cuvintele, ca și veșmintele, străbat o perioadă extrem de favorabilă creațiilor hibride și stărilor „amfibii“, produse ale ezitării, incompetenței sau tendinței spre compromis. Cuvintele, ca și veșmintele, atestă drumul de la „forme“ spre „fond“ al întregului proces de modernizare: schimbarea modului de a vorbi devansează consecvent
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]