3,476 matches
-
să schimbe chipul Orientului. Pe 11 ianuarie 1912, Shuster a fost petrecut cu onoruri. Tânărul șah Îi puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli. Eram mulți, străini și persani, veniți să ne luăm rămas-bun, unii În piațeta din fața reședinței sale, alții de-a lungul drumului. Fără aclamații, desigur, nimic altceva decât gesturi discrete ale câtorva mii de mâini și lacrimi de bărbați și de femei, din partea unei mulțimi necunoscute, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fiecare formă nouă a sa se sustrage unei Întrebări, e o fugă din fața sfinxului. Abia trăiește un timp liniștit și simte din nou răsuflarea sfinxului pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea să-i vorbească astfel... (...PÎnă și marea are o limită, un loc unde goana valurilor Încetează, unde poate crește o floare și poți săpa un mormînt: țărmul. Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vizitele de duminică, dacă nu reușeai să înduioșezi o familie să te înfieze. Mâncai bătaie și înainte de vizită, ca să-ți dorești mai mult decât orice pe lume să scapi din orfelinat. Eram dresați să întindem mâinile și să implorăm familiile venite să aleagă un copil pentru înfiere: ia-mă pe mine, ia-mă pe mine. Eu nu voiam să întind mâinile. Drept care, duminică seara, eram dus în curte și închis într-un izolator, păzit de un câine care mă lătra toată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
promisiuni De-ajutor, dar care oblic, S-au schimbat ’n-omisiuni. „Nu tot ce zboară se mănâncă”, Nu orice om este om, Și firea toată-i mai adâncă Decât o crede-un supraom. 21 decmbrie 2004 „TOATE SUNT DEȘERTĂCIUNE” De veniți, doar pălămidă S-așterneți pe-al meu mormânt, Să rămână ca hlamidă Sub omăt, ploaie și vânt. Dar mai bine uitați drumul Și uitați la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Se anunța o zi caniculară, de sfârșit de august. Și-ar fi luat una de voal oranj. Nu o mai purtase din vara trecută, când fusese la Șoptireanca, la inaugurarea struțăriei de acolo. O investiție a primarului, cu niște ajutoare venite, prin generalul Goncea, de la Comisia Europeană, în programul de reașezare și optimizare a agriculturii. Studiaseră cei de la Bruxelles specificul economic al zonei și ajunseseră la concluzia că optimă era stimularea creșterii struților. Primarul pornise afacerea. Îl ajutase și Țongu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre recitatori nu le trecuse pragul. Se vedea bine că sunt niște intelectuali rafinați. „Tre’ să fie dintre cei veniți să cânte în corul Catedralei“, îi șopti Minodora U. colegei sale Ghizela W. Se zvonise că sosiseră de câteva zile în oraș un grup de coriști din Corala Patriarhiei care repetau cu coriștii Catedralei o cantată a cărei primă audiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când fusese s-o ia din mahalaua Bandrabulenilor (acum, cartierul de vile cu zeci de turnulețe „Adevărata Revoluție Nouă“) și s-o ducă la București, să-i ghicească de boală Elenei Ceaușescu. O luase împreună cu Goncea și cu doi colonei veniți special de la Minister. El fusese chemat ca reprezentant al culturii în Județ. Trebuia să se creadă că o duceau la „Cântare“. Ce pățise atunci! Goncea și cei doi colonei dispăruseră. L-au lăsat cu Andromanda la o casă de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un mătăuz din ciulini, ca o sorcovă, cum are popa când stropește cu apă sfințită. Mai mă sfătuia arătarea aia. Dar asta ți-o spun doar ție, să știi și tu că funcționa și pe vremea epocii chestii de-astea venite direct din folclor...“ Burtăncureanu, ca deobicei, venise pe înserat la Goncea să se sfătuiască și să-i citească ce mai scrisese. Îi spusese că pe la prânz l-au găsit mort pe Chiosea în parcul spitalului lui Wintris. Vestea nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de fire, adun, E un pictor excepțional, proclamè profesoară, am auzit cè ar fi pictat și o bisericè, Da! Noi vrem sè ne ducem, îi spune studentă, la mènèstirea unde ar fi pictat el, plecèm cu mașina, dacè doriți sè veniți cu noi, Bine, îți mulțumesc, Clară! mè mai gândesc și-ți voi spune! față îmbrècatè excentric, pe nume Clară, își ia la revedere și se îndepèrteazè de catedrè, Mi-ar fi plècut sè-ți fiu student, îi mèrturisesc dupè ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aceea, dacă nu-ți place. Nu știam că pot veni și alții, încerc eu să mă apăr, timp în care iau câteva guri de vin. — În mod normal, la întâlnirile noastre poate veni oricine. Ceea ce înseamnă că toți sunt bine veniți. Poți considera că vii pentru mine, dacă de tine nu-ți pasă. M-ar bucura nespus de mult. Voiam să te rog să mă însoțești de foarte mult timp. Foarte inteligent din partea lui. Unu la zero pentru Davey. —Bine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Victoria, iar el, spre Central, care-l duce în Notting Hill, când îl aud strigând: —Rebecca... Mă tot gândesc... poate ar trebui să ne mai întâlnim... —Ești sigur? îl întreb surprinsă. — Da. Pe mine m-a ajutat. Poate data viitoare veniți voi la mine. —Bine, atunci, îi răspund, un pic cam nesigură. Mă bucur că întâlnirea noastră improvizată i-a făcut bine, cu toate că, din punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de vremurile lui Gogeamitu, criminal, violator, hoț, dezertor, piroman, turnător, barbugiu, muncitor în slujba statului 38 de ore, 7 minute și 30 de secunde, pentru ca în a 31-a să fie prins în timp ce încasa o roabă de bani de la turiștii veniți să cumpere Ceasul din Centrul Orașului și bustul lui Traian, cu Daci cu tot, Iaso! avea ceva din grandoarea, bărbăția și dobitocia lui Ave Cezar! Busculada creată o încânta pe Alimentară, nu că ar fi fost cu un scop anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu un ochi spre vest și cu unul spre est, bulbucându-i înspicați în galben de grâu. Trebuie să fie poet mi-am zis, numai ăștia văd Metafora precum câinele osul. Numai că metafora dădea frisoane orășenilor, iar turiștii englezi, veniți să caute în Brăila secretul traiului fără muncă, începură să filmeze. Dacă n-ar fi fost cârtițele și-a amintit peste ani un consilier pe patul de azil din celălalt capăt al țării, da, cârtițele îi roseseră nevasta, cârtițele i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu voce scăzută. Mulțumesc, Alexandru! S-a întors pe călcâie și a dispărut din cadrul ușii. Cei chemați m-au găsit cu capul în palme, încercând să nu plâng. Ana stătea în spatele clasei, întinsă pe niște scaune, ascunsă de privirile celor veniți. Le-am explicat planul și mișcările noastre viitoare. Au fost de acord. Opiniile lui George nu mă mai interesau, dar trebuia să-l țin pe aproape. Șarpele de la piept trebuie îndepărtat, dar încet, ca să nu-și dea seama că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dibăcie pe cele vacante. Le-au pornit motoarele și cu greu le-au putut mișca turelele înțepenite de frig. Chiar și cele abia sosite erau afectate de gerul crâncen al nopții. Cele recent ocupate s-au lipit de tancurile abia venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea își aveau tunurile îndreptate spre parter. Muzica deranjantă se opri subit și la fel făcură și lunetiștii, care nu mai încercau zadarnic să crape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fie mîntuită prin El. 18. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19. Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20. Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. 21. Dar cine lucrează după adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Petrică, cel care ne condusese la gazdă și-l anunță să nu uite că pe seară avem ședință. - N-am uitat dom' director, se poate? - îl asigură Petrică și după ce ieși directorul, se îndreptă către noi, cei care eram nou veniți:Trebuie să dați câte zece lei, că, ați auzit, deseară avem ședință! Nu prea pricepeam noi care e treaba cu cei zece lei, dar dacă așa se cerea și nimeni nu avea nimic de obiectat după cum văzuserăm, nu puteam să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
își exprima, în versuri stângace, recunoștința față de Maica Domnului, apărătoarea norodului nostru împotriva marilor primejdii prilejuite "la leatul 1848" de înfiorătoarea molimă a holerei, de tulburările revoluționare din acel an și de invazia trupelor străine de ocupație, otomane și țariste, venite să instaureze "ordinea" în țară. Iată cum arătau versurile stihuitorului Zilot: Întâia primejdie și scăpare Boala, holera, un groaznic înger Cu sabia goală și cu chip sânger Junghia d-a rândul și mic și mare N-auzeai alta decât strigare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
holeră s-au înregistrat la Karasu-Cernavodă, de pe urma unei schimbări de gardă din Rasova, localitate aflată pe Dunăre și având contacte directe cu Constanța, Hîrșova și Măcin. Unii dintre medicii întîlniți în armata otomană, al căror număr creștea zilnic, datorită noilor veniți din Europa occidentală, au considerat cazurile de holeră ori ca indigestii rebele, ori ca dizenterii "biliare" sau ca holeră "sporadică"; dar cazurile verificate de medicul corespondent al amintitului periodic vienez, atât la Buyuk Kainardji, cât și la Kuciuk Kainardji, lângă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cursa în 1863, de pe teritoriul indian, căruia acum i se recunoștea unanim calitatea de principal depozitar al agentului infecțios 445. În 1865, molima a cuprins orașul sfânt Mecca, cu care prilej aproape o treime din cei 90 000 de pelerini veniți acolo la serbările jubiliare din acel an au pierit, datorită contaminării. Flagelul și-a continuat drumul cu o repeziciune neobișnuită, căci, urmând căile de comunicație nou-deschise în Arabia și îmbarcîndu-se la Alexandria pe vapoarele care se îndreptau spre porturile Mediteranei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
s-au mai înregistrat cazuri de holeră 601. Actuala conjunctură epidemiologică a holerei în România era astfel caracterizată în 1994 de C. Ciufecu: "Toate aceste epidemii s-au datorat importului din zone contaminate prin bolnavi ambulatorii sau persoane asimptomatice, călători veniți, probabil, din Orientul Mijlociu, din Turcia sau din zona riverană brațului stâng al Chiliei... După data apariției, epidemiile s-au înscris, sezonier, în perioada caldă a anului (iulie-august-septembrie), zonele de risc maxim fiind reprezentate de Delta Dunării, de județele vecine Dunării
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai pleacă trenurile din Gare Montparnasse? întrebă el brusc. — Doar câteva, și merg foarte încet. N-au combustibil. Opresc în fiecare stație. Uneori nu circulă toată noaptea. Ați ajunge la Brinac abia în zori. —N-am nici o grabă. Știu că veniți, Monsieur Chavel? —Cine? —Chiriașii dumneavoastră. Nu. Coniacul, cu care nu mai era obișnuit, își făcuse loc prin galeriile subterane ale minții sale: faptul că ședea în această cafenea atât de bine cunoscută, unde își amintea fiecare colț ciobit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fruntea ei dau zăpezile în lături și scot fetele pe-alei. Mă întreb, nu-i frumos oare din Alecsandri să știi: „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e nflorit”! Inima înseninată ca la dragostea dintâi, strânge-n brațe lumea toată cu planeta sub călcâi. Toate zilele sunt pline de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi placă de Ben Williams, de care, întâmplător chiar nu-mi place, pentru că el n-ar fi niciodată, dar niciodată, interesat de cineva ca mine. În general, nu-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
răbdare, că le va explica el... Într-un târziu, Aizic a învârtit butonul aparatului de radio, închizându-l... ― Da’ pe cine asculți matale, domnule Aizic? Pe cei de la Viena sau pe ai noștri de la București? - a întrebat Dumitru nedumerit. ― De unde veniți, oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]