13,235 matches
-
răspunde papei că Îi vom furniza arbaletierii de Îndată ce vom fi terminat cu Întărirea noilor ziduri, adăugă messer Duccio. Se ridicase. Ceilalți se eliberaseră și ei de angoasa de a trebui să decidă. Acum aveau cu toții un aer mai senin. Aveți vești despre Porta al Prato? Întrebă Lapo. Se pare că au fost văzuți apropiindu-se, dinspre nord, o gloată de leproși, care se Îndreaptă spre Roma. Ei speră ca Jubileul lui Bonifaciu să Îi scape de ulcerații. Și cine știe câți mistificatori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
morții lui Celestin al V-lea... papa sihastru, bâigui Iacopo. — Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi ocărât vreme de trei zile moartea care Îi smulgea prada. — Prada? exclamă Dante deconcertat. — O știința secretă pe care vechiul papă o Învățase și acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bine, messer Alighieri, după câte se povestesc despre vopsitorii florentini. Dante Încuviință În tăcere. Era faimoasă În Întreaga Italie expediția pe care Arta Calimalei o organizase până În Franța pentru a ucide doi vopsitori vinovați că dezvăluiseră taina colorării țesăturilor. Ulterior, vestea fusese pusă În circulație, spre a servi drept avertisment pentru toată lumea. Însă o moarte atât de oribilă părea o pedeapsă disproporționată pentru o simplă rivalitate. Totuși, teologul părea convins de această ipoteză, care, printre altele, avea avantajul că Înlătura orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nopțile florentine În căutarea nevestelor tinere ale unor soți bătrâni. Ceilalți doi continuau să Îl observe. Păreau curioși de expresia lui. Dar poetul nu voia să aibă de a face cu Întrebările lor. Nu acum. Mai Întâi, trebuia să aibă veștile despre trupul celui ucis. — Vă salut, messeri. Din păcate, Încurcăturile cotidiene mă silesc să mă despart de domniile voastre. Necesitățile Comunei sunt presante, mai zise el, Întorcându-le spatele și apucând-o spre colțul străzii. 10 În aceeași zi, În jurul amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reci, lipsiți de inteligență și Învolburați de nu puține păcate capitale. Încă din ușă, poetul apucase să recite o rugăciune scurtă Împotriva deochiului, urmată de o rapidă invocare a Fecioarei Maria. „Blestemat! De trei ori blestemat! se gândi priorul. Vreau vești despre mortul de la San Giuda. Ce ai descoperit la examinarea trupului său? zise el apoi. Medicul șef Își recăpătase aerul de superioritate. — Nimic. E mort. Părea sincer surprins. Ce-ar fi trebuit să descopăr? Dante Închise ușa, Înaintând lent către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șef Își recăpătase aerul de superioritate. — Nimic. E mort. Părea sincer surprins. Ce-ar fi trebuit să descopăr? Dante Închise ușa, Înaintând lent către om, până când aproape că dădu peste el. Îi vorbi În șoaptă. — Că-i mort e o veste care a făcut Înconjurul Florenței. Stă În legile firii ca omul să străbată o scurtă bucată de drum pe Pământ, după voia Domnului, și mai apoi să se Întoarcă În țărână. Dar uneori măsura prevăzută e redusă de oameni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu vin, la care cei de față apelaseră deja. Dante Își umplu și el cupa, după ce Îi salutase pe toți, unul câte unul, chemându-i pe nume. Se uită din nou spre locul rămas liber. Tocmai se pregătea să ceară vești despre el, când glasul răsunător al lui Cecco Angiolieri i-o luă Înainte. — De câte ori, messer Durante, am vorbit În aceste zile despre dragoste. Și totuși cu mult mai solemne ar trebui să ne fie Îndeletnicirile minții, pentru niște oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
către o străduță laterală față de piața din fața bisericii. De jur Împrejur, Îmbulzeala celor lipsiți de orice ocupație părea să sporească, Într-o gălăgie confuză care Îl asurzea. Ar fi vrut să se Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl smulse din gândurile lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arunca pe făptaș la Stinche! mai exclamă el, Încercând să confere cuvintelor un ton oficial. — Femeia e gata de plecare. Baldo ne-a dezvăluit acest lucru. Iar atitudinea de câine bătut a acestui om e cea mai bună dovadă că vestea e adevărată. Cât despre Stinche, doar nu vei fi crezând cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află nici mai mult, nici mai puțin decât ruinele unui duplicat al Templului lui Solomon de la Ierusalim aprinde imaginația tuturor și conferă locului dimensiuni mistice. În localitate Își face apariția o sumedenie de jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
amplă și rafinată experiență anterioară. Se Începe inteligent, printr-o masivă intoxicare a opiniei publice. O prodigioasă mașinărie de fabricat zvonuri Începe să producă la parametri maximali și, În curând, prin Întregul spațiu de rezidență templieră prinde să se răspândească vestea abominabilă că soldații-călugări Îl reneagă pe Hristos și se Închină unui idol păgân cu nume exotic: Baphomet. Trebuie știut că prima parte a zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
declare Închiderea jocurilor, ceea ce echivala cu recunoașterea faptului că banca se află În incapacitate de plată. Într-o stare de excitație vecină cu delirul, fericitul norocos năvălește În miez de noapte În camera zgubiliticului său finanțator și-i comunică precipitat vestea că l-a Îmbogățit. Nu c-ar fi fost el vreun nevoiaș, dar, oricum, era vorba despre o sumă fabuloasă, care nu putea lăsa rece pe nimeni. Ciudatul personaj Îl ascultă imperturbabil, după care Îi comunică glacial că este concediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a ținut ascunse, fără a vorbi nimănui despre ele, până spre sfârșitul vieții, care a survenit târziu, cu douăzeci de zile Înainte de a fi Împlinit 88 de ani. Peste mai puțin de o lună de la voiajul În Franța, a primit vestea că Nicolae-Noel a fost victima unui accident rutier. N-a putut participa la Înmormântare: două ieșiri peste hotare Într-un interval atât de scurt n-au fost agreate de autoritățile române, care i-au refuzat viza de ieșire din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de acolo din regatul său din înălțimi se vede primăvara venind. Zi după zi, pădurea a așteptat nerăbdătoare venirea primăverii. A sperat cu fiecare crenguță și rădăcină că mai prinde o primăvară. La un moment dat luna i-a dat veste bună: călare pe raze de soare blânde, se vede venind primăvara. La auzul acestei vești mult așteptate, pădurea și-a pus straie verzi și a pornit o sărbătoare cât un anotimp de lungă. A ținut să anunțe în cele patru
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
a așteptat nerăbdătoare venirea primăverii. A sperat cu fiecare crenguță și rădăcină că mai prinde o primăvară. La un moment dat luna i-a dat veste bună: călare pe raze de soare blânde, se vede venind primăvara. La auzul acestei vești mult așteptate, pădurea și-a pus straie verzi și a pornit o sărbătoare cât un anotimp de lungă. A ținut să anunțe în cele patru zări că este bine și că a trecut iarna. În semn de mulțumire pentru mândrul
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
ei, bărbia împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri, cu fiica sa Despina. întrucât, după două-trei încercări de a nimeri centrul farfuriei, vel-logofatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aproape șapte săptămâni în urmă lăsatu-i-am călătorind pe Marea Neagră, spre casă, în corabia eruditului Ianis? Poate că da, poate că nu, căci multe s-au întâmplat de-atunci și cine să le ție toate minte, când prezentul cu veștile lui proaspete întreprinde o fină surpare a trecutului în care, iată, cu modestie se înscrie și povestea noastră. Dar, cu evlavie aducându-ne aminte de vorbele unui mare înaintaș, am putea spune, oarecum la fel, că povestea nu e a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Radu au observat cu uimire, la început, apoi cu stupoare, și în cele din urmă cu groază că micul boier era neasemuit de urât. Până atunci tatăl, boierul Stoenescu, nu se prea uitase la copil fiind ocupat să asculte veștile ce veneau dinspre Țara Românească, unde Mihai Vodă îi bătuse de-i snopise pe turci la apa Neajlovului, iar aceștia, în buimăceala generală, zăpăciți și înfricoșați de înfrângere, o luară la goană greșit, spre nord, invadând țara, așa că oricând te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să mai privești o dată. Pentru că după ce încercară să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care treceau pe lângă pătuț aruncând o privire, clătinau din cap și ziceau în barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în mare taină Curtea, la plecarea lui nefiind martor decât Vasâle feciorul care după aceea adormise buștean, vestea fugii domnului se-nfiripă undeva în aer, apoi coborî pe ulițele Ieșului, dădu colțul câtorva case boierești cu obloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în mare taină Curtea, la plecarea lui nefiind martor decât Vasâle feciorul care după aceea adormise buștean, vestea fugii domnului se-nfiripă undeva în aer, apoi coborî pe ulițele Ieșului, dădu colțul câtorva case boierești cu obloanele închise, fu împinsă de vânt până la Podul Leoaie, de care se izbi și se-ntoarse înapoi spre Mitropolie, încrețind o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
expedie vel-comisul, apoi se-ntoarse către sărdar: — Cu ele am terminat. Să mergem acum mai jos, la slugi, că și astea și-o luaseră în cap. Episodul 196 A DOUA VENIRE îN SCAUN A LUI BARZOVIE-VODĂ (Iî în vremea când vestea fugii lui Sima-Vodă se preumbla pe ulițele târgului, dinspre sud, trecând lunca Bârladului, se apropiau de Ieși Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, rapsodul Broanteș și țigăncușa Cosette însoțiți de boierul Radu Stoenescu-Balcâzu și de-un pâlc de slujitori călări ai acestuia. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că mai are multe barabule de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit „Strungăreața”, nu departe de locul unde astăzi e o cochetă și meritată Fabrică de azbociment, vestea le ieși în întâmpinare. Drumeții poposiră imediat și ridicară cortul, așezându-se la sfat. După un ceas și mai bine, hotărâră să trimită doi slujitori înainte la Ieși, să vadă dacă zvonul e adevărat, iar dacă el se adeverea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curtea domnească, pe atât lui Barzovie i se strângea inima: cum îl va primi oare Râmza-Pașa? Va încuviința el această a doua suire în Scaun? E drept că doi boieri trimiși înainte ca să iscodească ce gândește turcul se-ntorseseră cu vestea că Barzovie e binevenit, dar niciodată nu se putea ști ce se-ascunde în dosul vorbelor unui pașă. Dacă totul nu-i decât o cursă, iar Sima-Vodă stătea ascuns în vreo cămară, așteptând cu un rânjet să vadă comedia întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]