3,681 matches
-
care o proteja din toate părțile. De îndată ce măicuța pleca, beam vin din paharul rămas intact. În timpul ăsta îmi treceau cu siguranță prin cap lucruri necuviincioase. De vreme ce, băiat fiind, mă transpusesem în rolul unui arhanghel care nu se mulțumea doar să vestească. Și încă în lagăr, pe când camaradul meu Joseph își dădea silința, în timp ce jucam zaruri, să mă convingă de singura credință adevărată, o huleam pe Fecioară și enumeram toate instrumentele de tortură cu care oamenii de ambe sexe au fost schingiuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE DORURI îmi apune, În lunga pribegie prin haitele de sori, Și-n noaptea cea din urmă, un El îmi va surâde, Din trupul de lumină cu-n freamăt sfânt de Zori. 20-10-2007, 2220h TRUP DE SOARE domnului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
măcar o singură dată pe acest geniu în ale bucătăriei, fiul unui țar rus, pasămite, un prinț autoexilat, înfricoșat de moștenirea lui (politică? genetică? politică!), de o amantă geloasă, de o soție nebună, de consecințele unui tezaur deturnat și rein vestit într un ciudat restaurant plutitor. Poveștile cu privire la identitatea lui Ivan sunt ca un nor care se încheagă din șușo teli peste șușoteli și plutește, pâclos, peste punți și pui de delfini. Vasul acesta duce cu el o întreagă literatură, iar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fost să fie, de parcă împlineau, în sfârșit, o soartă pe care o știuseră dintotdeauna a lor, s au iubit, după care au vorbit mult, mult, pe limba copilăriei lor, până când soarele a scăzut și iscoadele au plecat spre Damasc, să vestească nunta guvernatorului Andaluziei cu văduva seniorului de Murcia și să-l facă pe Tariq să și întindă mrejele spre sultan... ...nu uita de aurul lui Musa! Aurul s-a împuținat, iar Musa nu-și mai încape în piele de mândrie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu' ar fi trebuit să fie? Întrebarea îl ului. Cu claritate văzu deodată calea de a ieși din impas. ― Nu pot decât să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni se avântau cu patinele pe firul înghețat al Siretelui de la Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai ca fecior al dascălului de la biserica de Peste Apă sau că adusese o colonie de mazuri de prin Galiția care au meșterit câțiva ani buni la coveți, covățele, căușe, linguri și polonice din răchitele și plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încă nu știu ce este bine și ce-i rău pentru familie. Bine-bine, a asigurat-o surioara, dar n-a rezistat tentației de a-i dezvălui următoarei născute marea bucurie pe care a aflat-o și a avertizat-o ca nu cumva vestea cu pricina să ajungă la cei mici. Bine-bine, a răspuns și cea mai mică dintre surioare, dar i-a relatat întreaga discuție fratelui său geamăn, și-a dus apoi arătătorul la buze și i-a recomandat multă atenție la dracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poate măsura numai murdăria. Frumosul scapă. Aștept să stea ploaia, să apară din nou pescărușii plutitori înveșnicind înaltul, ridicîndu-i plumbul de pe pieptul meu. O întrebare îmi biciuie trupul întins ce se încordează încet, încet și numai curbele înscrise pe monitoare vestesc asta. „-Elena era frumoasă? Cum o fi arătînd acum, după ani?” Dar trebuie să încetez pentru că, pe V. tînăr întrebarea asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige. Să se răzbune...” 9 La celălalt capăt al mării, tînărul V. Mergi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de consilierii comunali, sacrificarea porcului de Ignat a rămas în „coadă de pește”. CUM SE OBȚIN GĂINI CU GÂTUL GOL Întâmplarea s-a petrecut pe vremea când gripa aviară a poposit și pe meleagurile mioritice. Tușa Vasilica din Cocoșeni era vestită pentru galinaceele cu gâtul gol pe care le creștea an de an de când se știa gospodină la casa ei. Niciodată nu a crescut în curtea sa altfel de găini și era poreclită într-un fel în sat „Găina cu gâtul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
săracă. Păstor 3 : În schimb, Te vom purta în inimă toată viața și Te vom iubi mereu. Povestitorul : Păstorii s-au întors la turmele lor, slăvind si lăudând pe Domnul pentru toate câte le-au văzut și auzit așa cum le vestise îngerul. In tot acest timp, trei crai veneau de la răsărit îndemnați de aceeași stea ... . (ies cu toții) Actul V Magii se întâlnesc și stau de vorbă. Magul Belșațar : Am spus eu de la început că nu pot fi singurul care am văzut
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Pe drum sunt de luni de zile. Doar steaua merse înaintea mea și mă umplu de bucurie zi și noapte. M. B. - Eu sunt craiul Belșațar și vin dintr-o țară și mai îndepărtată. In țara mea, strămășii mei au vestit că de aici, din Țara Sfântă, un împărat a toată lumea se va naște. Această stea vestește lumii măreția nașterii Lui. M. G. - Iat-o! Pleacă din nou ! M. B. - Ooo, rege, să vezi un împărat e mare cinste. Dar a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
bucurie zi și noapte. M. B. - Eu sunt craiul Belșațar și vin dintr-o țară și mai îndepărtată. In țara mea, strămășii mei au vestit că de aici, din Țara Sfântă, un împărat a toată lumea se va naște. Această stea vestește lumii măreția nașterii Lui. M. G. - Iat-o! Pleacă din nou ! M. B. - Ooo, rege, să vezi un împărat e mare cinste. Dar a vedea pe Împăratul împăraților, ce multe semne ni-l vestesc că s-a născut în țara
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
toată lumea se va naște. Această stea vestește lumii măreția nașterii Lui. M. G. - Iat-o! Pleacă din nou ! M. B. - Ooo, rege, să vezi un împărat e mare cinste. Dar a vedea pe Împăratul împăraților, ce multe semne ni-l vestesc că s-a născut în țara asta, această slavă noi o căutăm. Irod (încet, pentru sine) : Un împărat în țara mea? Hm, oare ce să fie? (tare) - Mergeți cu bine, iar de-L veți găsi, veniți și-mi spuneți și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cele din urmă steaua se opri deasupra peșterii unde se afla Pruncul, spre marea lor bucurie... . Actul VII Fecioara, Iosif, Magii M. B. : Care e Pruncul, ce va fi Sfântul, bunul Păstor al iudeilor? Steaua Lui mare, strălucitoare, ne-a vestit că-n lume, o sărbătoare din cer a venit! M. G. : Lui vrem să ne-nchinăm! Noi suntem Magii și-n răsărit nașterea Lui pe cer am zărit! M. M. : Noi am călătorit drum lung și nesfârșit, din răsărit abia
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nici o grijă, a mai repetat, că, n-am să las nimic, nedat de pomană. Nimic, mă, auziți voi, ce vă zic? Nimic. Hai, drum bun! Pa! Rămâi cu bine, și, pomănăgește-ne cu credință. Pa! Stârvul Ferma zootehnică din Lohan era vestită, printre celelalte de prin Împrejurimi. Mergea vorba că, În cea mai mare măsură, aceasta se datorează conducătorului ei - Victor Brebenel, unul dintre gospodarii de frunte ai satului. Ferma dispunea de oi, vaci pentru lapte, porci. Numărul vacilor trecea de trei sute
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ale românilor dintotdeauna. Și, drept e, că, chiar așa a și fost! El avea doi băieți. Ambii - mecanizatori, acolo, aproape, la doi pași. În seara de 21, ei au tras, cu tractoare cu tot, pe la savantul. Să afle la ce vestise el, cu două-trei seri mai devreme, că ar fi posibil, să se afle, În seara la care mă refer. Și n-au mai plecat, peste noapte, acasă. În ziua următoare, tatăl i-a trezit din somn, mai curând ca de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aluat pentru cozonaci. Și creștea. Și creștea. Dodu Scoruș s-a hotărât să-și ducă viața În singurătate. S-a hotărât, În același timp, să-și alcătuiască un corp de pază și protecție personală, numai din femei, dintre cele mai vestit de frumoase, din zonă. Și, bănetul de care dispunea, l-a ajutat să-și pună gândul În operă. Înconjurat și apărat de rarisimele frumuseți ale acelui petec de amenire, mai ceva decât Gadafi al Libiei, Dodul nostru ducea o viață
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a mai dat pe la brutar, ca să-și plătească datoria, nici până în ziua de azi. Pungașii aveau acum tot ce le trebuia pentru a-și pregăti un prânz bun: pește, untdelemn și jimble. Luară deci bunătățile și le duseră unui hangiu vestit pentru vinul bun care-i zăcea de ani în pivnițe: ― Uite, jupân Cutare, îi spuseră ei, am fost prin piață și am cumpărat toate câte le vezi pentru o masă, pe care te rugăm să ne-o pregătești dumneata, până
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
împreună cu nevestele lor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o zi, în clasa a VI-a modernă, s-a întîmplat una boacănă de tot, însă nu din pricina Chiorului. Era iarnă, dar nu ninsese până atunci. Cerul, însă, și frigul nu prea puternic, plăcut chiar, ne vesteau primii fulgi pe care-i așteptam cu nerăbdare să cadă din clipă-n clipă... Băieții veniseră de câteva zile cu paltoane, cu toată sportivitatea pe care o afișau în stil de mușchetari la fiecare ocazie. Dar, vremea, mai capricioasă decât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
minte cu o drăcească îndărătnicie de muște bîzîitoare: "Primăvara a sosit Câmpul tot a înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin curți sau Își hrăneau pe acoperișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta amar de timp, fără mâncare și fără băutură În pântecele unei viziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregăteau să iasă În lumină, Într-o nouă lume... Mașa tresări: behăitul bătrânei Evlampia vestea vremea amiezii. 12 august - 20 octombrie 2005, Iași FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Masa si extra-redactat.doc PAGE 111
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]