22,492 matches
-
panourile caroseriei și barele de protecție desprinse, erau o invitație la ostilitate pentru trecători. O gașcă de tineri sparse parbrizul și distruse cu lovituri de picioare farurile. Când am ajuns la locul accidentului de sub podul rutier, am avut impresia că vizitez, incognito, locul propriei mele morți. Nu departe de acolo, într-o mașină identică aceleia în care murise Vaughan, avusese loc accidentul meu. Podul era blocat de o coloană uriașă de vehicule; de aceea, după ce ne-am lăsat mașina în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dimprejur. Și, de pe drumurile laterale pustii și de pe străzile pietonale, dar și din piețele aeroportului tăcut, spectatorii se îndreptau spre uriașa scenă, atrași acolo de logica și de frumusețea morții lui Vaughan. În ultima noastră seară, eu și Catherine am vizitat depozitul poliției unde fuseseră duse rămășițele mașinii mele. Am luat cheia porții de la ofițerul de serviciu, un tânăr cu privire pătrunzătoare pe care-l văzusem supraveghind scoaterea mașinii lui Vaughan de pe strada din fața blocului nostru. Eram sigur că acesta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din Albania, Grecia, Germania, România și Iugoslavia, deci ați putea locui și în aceste sectoare. - Aha... Și cum fac să aleg un sector? - Un ghid vă va conduce prin toate sectoarele sau prin cele pe care doriți dumneavoastră să le vizitați, și aveți două săptămâni la dispoziție să stabiliți care vă convine cel mai mult, după care îi comunicați ghidului decizia dumneavoastră și el vă face actele necesare. Până atunci veți locui la un hotel. I-am mulțumit fetei pentru informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Marilyn Manson. La micul-dejun mi-a povestit ca fusese inginer la Dassault Aviation. Am mai vorbit despre una-alta: fotbal, muzică, film, literatură, am băut niște cafele, și am decis să pornim încet către sectoarele pe care trebuia să le vizităm. - Cel iugoslav este închis, mă avertiză Mathieu. - De ce? - Carantină. Mă rog, carantină o numim noi, de fapt este închis pentru că se ceartă toți tot timpul acolo, din cauza războiului... - Bine, dar războiul de la ei s-a terminat de mult... - Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de la recepție zicea că am două săptămâni saă-mi aleg un sector... - Așa e. - Dar știi ceva? Nu-mi convine nici unul, ca să fiu cinstit. - Mda, făcu Mathieu gânditor, nici eu în locul tău... Dar undeva va trebui să stai. Poate vrei să vizităm totuși sectorul grecesc? Sau pe cel albanez? - Nu, Mathieu, nu mă interesează nici unul, nici altul. - Atunci? - Uite care-i treaba: eu, de fapt, aș vrea în sectorul american, sau măcar în ăla englez. La americani, înțelegi, acolo-i lumea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
observă că mâncase toate petalele. Firea lui de gândac de Colorado triumfase din nou. „Asta e“, își zise, aruncând tulpinile în cutia poștală a celebrei instituții. Vâsli în continuare înspre Denver, unde locuia un bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat ieri la Alimentara să cumpăr brânză, salam, pâine și biscuiți. Ajuns la casă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Pe dinafară era curată, pentru că stătea de obicei în garaj. Nu că lui Shuoke nu i-ar fi plăcut să conducă, dar nu prea avea unde să meargă cu ea. Ce-i drept, părinții lui locuiau în Kyoto, dar îi vizita rar. De fapt, de când se mutase în Tokyo, adică de un an și jumătate, nu fusese decât o singură dată în Kyoto. Shuoke nu le ducea dorul, iar nici ei lui, se pare. Shuoke suna la interfon. „Vin imediat“, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sute de kilometri pe șoselele Germaniei, pierdut în acea mașină minunată, dârdâind de fericire în spatele volanului. - Normal că vin cu mașina, am zis. Deși nu era normal. Nu mai mersesem niciodată cu ea în România. Yves o văzuse când mă vizitase cu câțiva ani în urmă la Stuttgart, undelocuiesc. Îl plimbasem cu ea prin împrejurimi, prin Franța. Fusese fascinat. Cum îl puteam refuza acum? Și ce motiv aș fi avut s-o fac? Anca? Să fim serioși. 2. În ziua cununiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mașină. 3. Mergând pe malul lacului către parcare, încercam să găsesc un argument moral - de fapt, să dărâm un argument moral - pentru ceea ce avea să urmeze, adică trădarea unui prieten destul de drag. Îl cunoscusem pe Yves în liceu. Ne împrieteniserăm, vizitaserăm aceleași petreceri, umblaserăm împreună după gagici, petrecuserăm împreună mii de ore în tabere, în vacanțe la mare, în baruri... După plecarea mea în Germania, relațiile dintre noi se răciseră puțin, dar de fiecare dată când mă întorceam în țară îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doamnei Ciobanu, pictorița de la trei. Tâțe mișto, nimic de zis. De sfârcul stâng atârna un lănțișor de argint. - Bem o cafea împreună? am întrebat-o. Treceau ore și zile, săptămâni și luni. Mă combinasem cu pictoriță, din când în când vizitam ședințele de locatari care se țineau în continuare în baia publică. Despre administrator nu se aflase nimic, dar oamenii își dădeau cu părerea. - O fi fugit cu fondul de rulmenți, zicea cineva. - O fi fost răpit, zicea altcineva. - Sau omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
La prânz, o asistentă medicală mi-a adus niște chifle și o supă. A zis că am ochi frumoși, după care mi-a supt pula. Am întrebat-o de niște chiloți. A început să plângă și a plecat. M-a vizitat Georges Riviera. Mi-a dat trei țigări. 29.12. A venit un pachet de la mama, în legătura cu Crăciunul. Niște pește, brânză, un pulovăr, vin, ciuperci, o carte (D’Annunzio), cozonac. Chiloți nu. 30.12. Marcel Crosse a întrebat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în apă, însoțindu-se cu gesturi (ținea brațele desfăcute ca niște aripioare), cu mișcarea buzelor (prin care cuvintele ieșeau ca mici bule de aer), cu privirea (ochii lui parcurgeau pagina ca ochii peștilor în adâncuri, dar și ca ochii cuiva vizitând un acvariu, care urmărește mișcările unui pește dintr-o vitrină luminată). Acum, în jurul tău nu se mai află camera institutului, bibliotecile, profesorul: ai intrat înăuntrul romanului, vezi plaja aceea nordică, urmărești pașii unui domn firav. Ești atât de absorbit încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lucruri despre el, prețioase în activitatea dumneavoastră editorială, și o voi face de îndată ce voi primi un semn de interes, prin telex, la Banca sus-numită, unde se află numărul contului meu curent...“ Motivele care l-au împins pe Marana să-l viziteze pe bătrânul romancier nu sunt clare din ansamblul corespondenței: fie că a pozat în reprezentantul OEPHLW-ului din New York („Organizația pentru Producerea Electronică de Opere Literare Omogenizate“), oferindu-i asistență tehnică pentru terminarea romanului („Flannery devenise palid, tremura, strângea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
umăr, spre ușa care ducea spre restul casei. — Celelalte camere sunt în partea aceea? întrebă ea politicoasă. Domnul J.L.B. Matekoni încuviință din cap. — Acolo-i partea nu tocmai ordonată a casei, se destăinui el. Poate ar fi bine să o vizităm altădată. Mma Ramotswe clătină din cap, iar domnul J.L.B. Matekoni înțelese că n-are cale de-ntors. Asta-i treaba cu căsătoria, presupuse el; nu trebuie să existe secrete - trebuie să joci cu toate cărțile pe masă. — Pe aici, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sau la diverse treburi prin casă. Fără ea, se simțea pierdut: Gaborone i se păru ciudat de pustiu; garajul era închis și nu avea nici o chemare să rezolve hârțogăraia care se adunase pe birou. Firește, ar fi putut să-și viziteze un prieten și, poate, să urmărească împreună un meci de fotbal, dar, nu avea chef nici de așa ceva. Apoi se gândi la Mma Silvia Potokwane, directoarea orfelinatului. Întotdeauna se întâmpla câte ceva pe acolo și, în plus, ea era întotdeauna fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
predispusă la dureri de cap provocate de stres și orice lucru neobișnuit îi putea declanșa o migrenă. Procesul fratelui ei, de exemplu, fusese pentru ea o perioadă plină de dureri de cap și, în fiecare lună când mergea să-l viziteze la închisoarea de lângă supermarketul indian, simțea că o chinuie o migrenă chiar înainte să se pună la coada lungă a rudelor care așteptau să intre în vizită. Fratele ei fusese implicat în furturi de mașini și, deși ea depusese mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de nostalgie pentru după-amiaza aceea molcomă și plăcerile ei. Oare dacă s-ar duce la el acasă și ar împușca-o pe nevastă-sa, s-ar însura cu ea? Oare ar privi-o ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mă veți înțelege, Mma Ramotswe, sunt sigură că mă veți înțelege.“ Scrisoarea o impresionase pe Mma Ramotswe, așa cum se întâmpla cu toate rugămințile pe care le primea de la oamenii necăjiți. Trecu în revistă progresele pe care le înregistrase până atunci. Vizitase locul și simțise că acolo se săvârșise din viață tânărul acela. Într-un fel, ajunsese la o concluzie încă de la început. Acum trebuia să o ia în sens invers și să afle de ce zăcea el acolo - era sigură de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Chiar dacă ar fi amestecat total aiurea culorile? Cine știe dacă n-ar fi creat un stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai mare. Sau poate cineva chiar a crezut că Petrache are altceva în ea. Ce mutră a făcut oare când a dat de câinele mort? - Petrache a luat-o însă de tot razna și zice că Șarik vine să-l viziteze, că atunci când a murit băiatul lui Găină a urlat toată noaptea, că acum poate să vorbească și din când în când are chiar poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să știu? - Măcar două sute împrumut? Ți-i dau... - Nu am nimic, chiar n-am... - Credeam că suntem prieteni, că-ți pasă de viața mea... Eu nu te-aș fi lăsat la nevoie, doar știi... Știu. Ultima dată când m-a vizitat, mi-am amintit, a plecat cu banii din portofelul găsit în sertar și c-un lănțișor de-al Carinei. Mi-a băut și aftershave-ul din baie. - Cât costă mașina până la tine? încerc să mă stăpânesc. - Cu vreo cincizeci ajung... - Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcu să se Îndrăgostească fu silueta ei, acum extrem de subțire, privirea ei tristă și mai ales acel aer de femeie neajutorată, de care nici măcar ea nu era conștientă, dar care Îi atrăgea și mai mult pe bărbați. Începu s-o viziteze deseori, În pofida faptului că rigida lui familie era Împotrivă, convinsă că acea femeie aducea nefericire bărbaților care se apropiau de ea și doritoare să păstreze aparențele, căci Diego Ojeda era Însurat, deși se despărțise de ani se zile de soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața lui, despre anii amari În care fusese harponier pe baleniere urît mirositoare și despre locurile Îndepărtate și stranii pe care le vizitase de-a lungul multelor sale călătorii. Dar mai cu seamă și mai mult decît despre sine Îi plăcea să-i vorbească despre cărțile pe care le citise, și Îi plăcea să afle despre ea, Încercînd să obțină confirmări cu privire la anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica, agitîndu-se ca toate celelalte mări ale acestei planete? De ce trebuiau să se afle tocmai În mijlocul mării liniștite? PÎnă și Mediterana, acea băltoacă minusculă, o caricatură de ocean, pe care o vizitase Împreună cu Germán de Arriaga, avea mai multă putere și personalitate decît acel Pacific stupid, mereu plcictisitor, mereu plat, ca și cum un strat gros și invizibil de grăsime ar fi potolit pentru totdeauna furia lui, ca și cum ar fi fost numai o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]