8,307 matches
-
ajungând chiar mai departe de atât. În februarie, imaginea acesta fu tiprită chiar în Times of India, alături de titlul „Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i așa, Babaji? La început, fructul de chikoo e necopt, spuse Sampath, dar dacă nu îl culegi și nu-l mănânci repede, se strică imediat și se face alcool. Ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că ești la școală. Acolo, printre ferestrele garajelor, plutea o lumină lichidă, era viață liberă și îngăduință pentru zgomotul și căldura contactelor umane de dedesubt Dedesubt deținuții stăteau la capătul opus al unui șir de mese galbene, în timp ce micii lor vizitatori - femei, copii, bătrâni - stăteau de cealaltă parte, pe scaune de bucătărie. Nu existau gherete, nici grilaje de metal. Puteai să te ții de mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gospodine burtoase, în jur de treizeci de ani, împinse pe scenă de nevoia de bani. Și-au adus până și copiii care așteaptă pe afară, căscând plictisiți. Copiii mi-au amintit de alți copii - da, plozii pușcăriașilor, în Brixton, micii vizitatori. Nu am vrut să asist la un asemenea spectacol, așa că m-am așezat cu spatele la lumini. — Adu-ți un pahar, John, mi-a spus tatăl meu, cu privirea lui furișată, de datornic. Tu cine ești? Emma? În regulă, iubito, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și socoteală a populației pușcăriașe, informatorii mei din tabernaculul lui Sulă-rece sînt cotați cu mai multă fiabilitate decît lipitorile de la Palatul de Justiție, și te pot asigura, prietene Daniel, că nimeni n-a auzit de nici un Miquel Moliner În calitate de deținut, vizitator ori simplă făptură Însuflețită În Închisorile din Barcelona, cel puțin În ultimii zece ani. — O fi Închis În alt penitenciar. — Alcatraz, Sing-Sing sau Bastilia. Daniel, femeia aceea te-a mințit. — Presupun că da. — Nu mai presupune, recunoaște. Și acum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să semene cu un chioșc de dulciuri sau, În cuvintele lui Miquel Moliner, care o zărise de departe, cu un bizon deghizat În Madame de Recamier. Poarta era străjuită de doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că acest nume nu le spunea nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cineva de la ziar, Însă mi s-a părut că aud pomenindu-se numele lui Julián. Am auzit pași care se apropiau de ușă și am dat fuga să mă ascund pe palierul mansardei. De acolo l-am putut zări pe vizitator. Un om Îmbrăcat În negru, cu trăsături ce sugerau indiferență și buze subțiri ca o cicatrice deschisă. Avea ochii negri și lipsiți de expresie, niște ochi de pește. Înainte să dispară pe scări În jos, s-a oprit și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
subțiri ca o cicatrice deschisă. Avea ochii negri și lipsiți de expresie, niște ochi de pește. Înainte să dispară pe scări În jos, s-a oprit și și-a ridicat privirea spre penumbră. M-am lipit de perete, ținîndu-mi răsuflarea. Vizitatorul a rămas acolo preț de cîteva clipe, ca și cînd m-ar fi putut mirosi, lingîndu-și buzele cu un rînjet canin. Am așteptat ca pașii să i se stingă de-a binelea Înainte să-mi părăsesc ascunzătoarea și să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de noapte. M-au trezit niște pași dinspre ușă și mi s-a părut că zăresc silueta tatei lîngă pat, ori poate că era doctorul Mendoza, care nu mă slăbea din ochi nici o clipă, convins că eram rodul unui miracol. Vizitatorul a dat ocol patului și s-a așezat În scaunul tatei. Îmi simțeam gura uscată și abia puteam vorbi. Julián Carax mi-a apropiat de buze un pahar cu apă și mi-a susținut capul cît le-am umezit. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu avea obiceiul să pomenească vreun cuvânt despre fiul lui, Niculaie, sau despre alte rude Întâmplătoare (nepoți, spre exemplu). De ce să se apuce el aseară să vorbească despre aceste subiecte tabu tocmai cu tine care nu-i ești decât un vizitator Întâmplător, un străin? * (GHERGHEF) ...cât timp povestim, război nu va fi. Așa că permiteți-mi să vă mai povestesc și eu câte una. Că l-am Întâlnit zilele astea pe Mușu, nu știu dacă vă mai amintiți de el. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și coseau prin curtea spitalului. Și ăia s-au dus să bea apă sau unde s-o fi dus și au lăsat coasele acolo. Sică al meu, pac, se repede și ia o coasă și se duce drept la niște vizitatori; Dacă nu-mi cumpărați o ciocolată, vă iau gâtu’ cu coasa. Ăia că hâr, mă mâr, că se duc ei să-i cumpere ciocolata, Sică nimic; Dați-mi banii că-mi cumpăr io! Vine un doctor și zice: Băi Sică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care-l populează. În astfel de condiții (definiție deschisă) economiștii se gândesc, fără Îndoială, la standingul de viață, poeții la atmosferă, actorii la spectatori, sociologii la grup, designerii la obiecte, fotografii la lumină, gospodinele la comodități, sportivii la calitatea terenului, vizitatorii la sumele de bani investiți de gazdă etc. etc. Eu nu mă gândesc decât la acest lucru surprinzător: de ce, pentru câteva secunde, toate aceste lucruri Înconjurătoare, deși sunt aceleași, pot să pară altele? Ceva se petrece cu mine! Pentru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Între 34th și 1st Avenue, un mamut cu mai multe aripi, care adăpostea locatari iluștri, cum ar fi un adolescent, membru al unei trupe muzicale de băieți destrămate, un jucător profesionist de squash, o vedetă porno de categoria B și vizitatorii ei fideli, un tip care nu făcea nimic În mod deosebit, o fostă starletă În copilărie care nu mai lucrase de două decenii și sute de tineri absolvenți de universitate, care Încă nu se obișnuiseră cu ideea de a abandona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ion Atanasiu 7. Gavril Bogdan 8. Radu Vlad 9. Ștefan Georgescu 10. Ion Trandafir Vizitarea acestui subteran altar a fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mult până să se deschidă. Fratele cu fața arsă al lui Loftis îl reinstală pe actor în postura de posibil EL, însă îi contrazicea intuiția lui, cum că asasinul fusese inspirat de desfigurarea tânărului. Se potrivea totuși cu ideea că vizitatorul wolverinelor și Față Arsă erau una și aceeași persoană, așa că putea face speculații asupra posibilității existenței unui complice - una din încercările de a explica noile contradicții rezultate din diferența de vârstă. Danny spuse: — Povestește-mi despre puști. De ce zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alt puto de western de rahat. Crezi că poveștile cu fratele lui Reynolds au vreo legătură cu Augie? Danny se gândi ce să răspundă. Fratele lui Loftis era puștiul infractor cu fața arsă, complicele lui Marty Goines și, foarte posibil, vizitatorul și adoratorul wolverinelor din Bunker Hill. Spargerile din Bunker Hill încetaseră pe 1 august 1942. În noaptea următoare José Diaz era asasinat la Sleepy Lagoon, la aproximativ patru-cinci kilometri de Hill, în direcția sud-est. Fratele cel mic pretindea că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ieși de pe autostrada Pacific Coast și claxonă la poartă. Difuzorul de la poartă cârâi: — Da? — Turner Meeks. Îl caut pe doctor Lux. Vreme de zece secunde bune se auziră niște pârâituri, apoi: — Parcați în stânga dumneavoastră, lângă poarta pe care stă scris „Vizitatori”, traversați apoi holul și luați ascensorul până la etajul întâi. Domnul doctor vă va primi în biroul lui. Buzz se conformă, parcă mașina și trecu prin hol. Ascensorul era ocupat. O luă pe scări spre etajul întâi, văzu ușa de acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele 117 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu-mi apar ca personaje, ci ca prezențe stilizate, ca razele filtrate prin vitralii. Nu le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe care îl avea negru de tot, pieptănat cu două tâmple abia ondulate de la natură și care o asemănau așa de perfect cu mama lui Hallipa, încît portretul bunicei, luat drept al Elenei, era una din distracțiile de căpetenie propuse vizitatorilor. De îndată Elena rugase pe Lina să treacă un moment la mamă-sa și conversase cu ele două cu o sforțare, în timp ce li se servea laptele bătut. Propusese apoi o plimbare, dar Mini, care nu putea suferi situațiile falșe, le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ar pierde tot prestigiul. La Monitor, unde conțopisește Adolful, circulă epigrame pline de piper ale colegilor, alimentate de amănunte benevole ale amantului asupra "lor trei". Iar la gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei ale fustei mătăsoase. ... Și mai erau azi, într-un colț, un domn și o doamnă drept orice vizitatori. . . O pereche după toate aparențele. . . și când Mini se uită mai bine. . . o pereche deloc banală: Doru Hallipa și doamna Eliza. Cu fața spre unul din pereți, nu se ocupau de pictură. Hallipa tăcea cu un aer absent dar absorbit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mergând în patru labe și având în spate pe nepoțica lui de 2-3 ani care, fericită, îi adresa îndemnul: di, cal, di! Fără să se simtă jenat de postura inedită în care se afla, la nedumerirea afișată și exprimată de vizitator, ilustrul profesor i-a spus: - Dragul meu, este adevărat că pe copiii mei nu i am alintat și nu m-am jucat cu ei, dar să știi de la mine că dragostea față de nepoți este incomparabil mai mare. De ce? Exprimându-mă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pentru musafiri de a-și întrerupe imediat vizita. În alte cazuri, deși sărbătoare, gazdele recurg la un alt tertip: mimează că sunt copleșite de treburi urgente care nu suferă amânare, că nu au nici o clipă de pierdut, dând de înțeles vizitatorului că prezența sa este deranjantă. Dar cea mai la îndemână și uzuală modalitate de a scăpa de un oaspete inoportun este invocarea oboselii sau a unei suferințe. Ținuta neglijentă și câteva văicăreli bine spuse au efecte sigure în îndepărtarea musafirului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
programat să nu pornească. Prelucrarea de către operatorul calculatorului a datelor furnizate de camera video și întocmirea unor situații exacte privind utilizarea liftului va înlătura nemulțumirea celor ce-l utilizează pe distanțe mai mici, de mai puține ori, care nu primesc vizitatori și nu au de scos la plimbare animale de companie. În finalul acestui text credem să se impun și alte câteva considerente care vizează viața noastră în comun. Din fericire pentru noi, blocul în care locuim se află într-o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]