3,866 matches
-
duș man acum... Mă plictisesc, se plânge încet Herius. — Ia nu te mai sclifosi atâta, îl repede tot în șoaptă. Vocea îi e aspră, căci nu mai reușește să-și stăpânească ener varea. — Măcar atât poți face ca să te arăți vrednic de memoria bu ni cului tău. Băiatul bombăne: — Mai bine și-ar frânge toți ăștia de-aici pana și nu s-ar mai osteni fără rost. Că dacă nu i-ați încuraja tu și alții ca tine le-ar mânca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noștri să nu aibă în casele lor nimic mai demn de admirat decât portretele strămoșilor, pe care visez să le aud lăudându-i în tăcere pe contemporani, dându-le îndrumări și - ceea ce este îndeajuns pentru gloria tuturor - recunoscându-i ca vrednici urmași. Frumoasă încheiere, aprobă Vipsania. — Cu bine, le mulțumește vorbitorul. Amfitrioana se ridică și dă tonul aplauzelor. Cei lalți, din pro prie inițiativă sau din respect pentru gazdă, o imită. Ropote prelungi și ritmate răsplătesc această lectură de succes. Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu mi-a fost cel care s-a bucurat de un asemenea prestigiu încât și-a permis să lanseze moda acestor recitări fără să se teamă că va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
valorează în ziua de azi conștiința unui om? Trei denari ajung probabil pentru unul ca el. Cu cât urci pe scara socială însă prețul crește. Dar, din pă cate, fiecare e de vânzare. — E frumos într-adevăr să te faci vrednic prin talentele tale de favoarea cuiva din lumea bună. Vipsania respiră adânc și rar. Aluzia o vizează pe ea, în mod evident. A remarcat și pluralul: talentele. Cu mitocănia lui obișnuită, Gallus insinuează că între ea și tânărul Maternus ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de aiurea, care nu sunt întotdeauna nici frumoase și nici lăudabile, au uitat de tradiția străbună care îi îndemna să-i răsplătească pe cei ce scriu în cinstea lor. Clatină din cap cu obidă. De vreme ce acum nu mai înfăptuim nimic vrednic de laudă, socotim că nici lauda nu-și mai are rostul... — Mărite Nero, îl aduce la realitate o voce sonoră, am ajuns ca-n Roma-ntreagă truda brațelor cinstite să nu mai aducă nici un rod. Amfitrionul ridică din umeri a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi urcat liniștiți colina, fără să mai pretindă că n-au voie să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin chakra, sau Plexul Frontal. „Ce este plexul frontal?” Întrebă Amparo. „O boală incurabilă?” Bramanti preciză că trebuia distins Între adevărații rozacruceeni, urmașii Marii Frății Albe, evident secreți, ca Ordin Antic și Acceptat, pe care el nu era Îndeajuns de vrednic să-l reprezinte, și așa-zișii „rozsicrucieni”, adică toți aceia care se inspirau, din motive de interes personal, din mistica roză-cruce fără să aibă dreptul s-o facă. Recomandă publicului să nu acorde Încredere nici unui rozicrucian care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mi la fereastră cu raze line, ea mă adormi; dar o stea venind la mine mă trezi. Bucuroasă, am atins această stea; și-ntr-o clipă ea mă aduse în lumea minunată a munților. Era o priveliște de nepătruns. Priveliștea vrednică a munților încânta și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta mea un lanț de munți, printre care și munții Scăricica, se înalță cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate, ca o strajă depărtată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acea frumusețe măreață și sălbatică care deosebește munții venerați ai României. Lumea de legende și de miresme tari străjuiește culmi unice în blânda lor arcuire, înconjurând prăpăstii adânci și contemplând acel peisaj paradisiac în marile sale aripi de fantezie. Priveliștea vrednică a munților încântă sufletele cele mai adormite și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. Adina-Giorgiana Ciomaga, clasa a VII-a C În împărăția munților De cât timp așteptam să urc în aceste fermecătoare locuri! Și iată că acum, în această
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
șase oameni, trei dintre ei ducând câte un rănit în spate. Regele s-a înfuriat foarte tare și a poruncit mai întâi ca plăieșii să fie spânzurați, dar apoi a renunțat, considerând că ei și-au făcut doar datoria, datorie vrednică de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu mai departe de drum, iar plăieșii plecară în munți, lăsând în urma lor cetatea ca un mare schelet uriaș purtând pe ziduri urmele bombelor dușmane. Dar, în fața mea, nu se mai afla nici o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Aceasta a fost, împreună cu câteva "table" de pământ roditor, zestrea fiicei doctorului Hogea, primul medic de plasă în Parva, al cărui mormânt se află de asemenea în curtea bic-ericii, ca o amintire a unei vieți de cinste și sârguință, și vrednic urmaș al fostului subprefect din vremea revoluției și domniei lui Avram Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-o doctorul în ziua când bătrânul protopop Groza i-a cununat fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima, pe când vechea "concepție", pentru care douăzeci și șapte de luni și-a primejduit viața, a fost veșnic severă, ca o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică, cu gândul numai la ea... Apoi, când i-a agățat-o pe piept colonelul, în fața trupei, i-a plâns inima de fericire. De-abia atunci a început să se creadă vrednic de-a trăi... În curtea comandamentului de divizie îi ieși în cale locotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe la Cartier. Gross îl întîmpină cu o strâmbătură ironică: ― Bravo, filozofiile! Ai mai omorât câțiva oameni pentru o tinichea... ― Ascultă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aveți de lucru și că n-ați venit pe aici să pierdeți vremea cu palavre... Paul Vidor era vorbăreț din cale-afară, mai ales însă îi plăcea să stea la taifas cu domnii, crezîndu-se mai deștept ca ceilalți săteni și mai vrednic. Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se mohorâse, frământat numai de dorința de-a auzi glasul fetei. Răspunsurile în doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotrivă, îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai multă evlavie și solemnitate. Pe urmă sărutară cu toții crucea, iar tinerii se îmbrățișară. Preotul mai adăugă câteva cuvinte, îndemnînd mai cu seamă pe Ilona să prețuiască norocul ce i l-a trimis Dumnezeu și să se silească a fi vrednică de bucuria care i se hărăzește din mila cerului. Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soție; soț. BĂRBÁ//T 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; vrednic. Revista electronică Info Kappa, 6 februarie, 2006 Partea întâi Născuți din femei și din culturi misogine Născuți din femei și din culturi misogine Am citit despre Cerul din burtă, cartea Ioanei Nicolaie, în aceeași săptămână în care peisajul nostru de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
O sută de ani de zile la porțile orientului Episodul 1 DESPRE CUM AU îNCĂPUT DOI VREDNICI CĂLUGĂRI îNTRO SUTANĂ Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de seamă că are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase! răspunse Vulture. Apoi întorcându-se spre cel gras: — Măria-Ta, oare dacă-i despovăra calul de augusta-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i făceau semn cu săbiuțele să coboare. — Mărite han - grăi înălțând capul Vulture - dă-mi voie să ți-l prezint pe Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
legic, cu necesitate, bunele noastre personaje s-au îndreptat tocmai într-acolo, ori dacă însăși docila noastră pană i-a trimis la această întâlnire, noi nu vom ști-o, poate, niciodată. Cert e că sosirea celor doi călugări la această vrednică adunare nu tulbură cu nimic vorba începută, pare-se, cu mult înainte. — Ah - zise unul, aprinzându-și luleaua cu-n tăciune, cu-n cărbune - spuneți că omu-i o lumină pe lumea asta? Vă-nșelați, prietinilor! Vă spui eu ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toiegelul, fata ta este? — Fiica mea Despina este - spuse moșneagul - și-o scot acuma în lume, socotind că i-a venit vremea când bucuriile pe care i le poate aduce Domnul nu i le poate dărui un tată, oricât de vrednic ar fi. Bine zici și bine faci - spuse Sima-Vodă, poftindu-l apoi în sală în jilțurile de cinste cele mai apropiate de el. Lucrul acesta nu trebuie să mire: vel-logofătul Samoilă, cu toată timpuria pierdere a vederii, fusese unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un chip azi este, mâine nu mai este, fiind în cele din urmă acoperit de pământ. Rămâne sufletul să rătăcească, fluture buimac, prin vremuri, în căutarea altui trup, poate mai arătos. Iar sufletul dumitale, din câte văz, frumos este și vrednic de laudă. — Și-apoi - sări și Barzovie-Vodă - oameni balcâzi, dar vajnici, au fost și-n vechime. Cicero, de-o pildă, avea un nas nu tocmai plăcut, Caesar, când se mânia, băga groaza-n oameni, iar Pitagora era nițel cam zbanghiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știu, Măria-Ta, când erai în Scaun, ai scos birul pe stupi și-ai pus bir la cărți. De unde atâtea cărți, Măria-Ta? — Da, așa e - suspină Barzovie-Vodă - am vrut să fac bibliotecă la Curte și-am fost mazilit. — Oricum, vrednică încercare - îl lăudă boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Dânsul? - arătă el din priviri pe Broanteș. — El trebuia să fie bibliotecarul - răspunse Barzovie-Vodă. în cheamă Broanteș, dar din păcate nu va putea vorbi cu domnia-ta, căci turcii, încercând să-mpiedice răspândirea Cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
detașare. — Nu s-ar zice jupâne, că matale știi ce-i aia criză - spuse el, apucând cu finețe o măslină. De unde ai asemenea bunătăți? — De la nevastă-mea - spuse modest Georgios. Știți cum sunt femeile, când pleci la drum, te-ncarcă... — Vrednică nevastă! - zise otomanul. Ale mele nu mi-ar pune un posmag, numai eu să le-aduc, să le-aduc, să le-aduc, sătura-le-ar pământu’ de japițe! Spuneți și voi, de unde să le-aduci atâta? Cine ne dă nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
glasurile: Nu ne lăsați! Duceți-ne acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: „Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi”? 3 iunie 1988 CUPRINS Episodul 1: Despre cum au încăput doi vrednici călugări într-o sutană........................ 5 Episodul 2: Despre cum au luat știre cei doi călugări de rânduiala tătărască......................5 Episodul 3: Ce discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea...........................6 Episodul 4: în drum spre harem............................................................................ 7 Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]