KorAP: Find »[drukola/base=zeiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...191 >

4,773 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

va înlocui în timpul celei de a doua jumătăți" (Kramer, p. 144). Același mit, dar cu unele deosebiri semnificative, este povestit în versiunea akkadiană a Coborârii lui Iștar în Infern, înainte de editarea și traducerea textelor sumeriene, s-a putut crede că zeița s-a îndreptat către "Tărâmul fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în versiunea sumeriană, păreau să încurajeze o atare interpretare, în primul rând, consecințele dezastruoase ale captivității lui Iștar, subliniate

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în versiunea sumeriană, păreau să încurajeze o atare interpretare, în primul rând, consecințele dezastruoase ale captivității lui Iștar, subliniate în versiunea akkadiană: o dată cu dispariția zeiței reproducerea umană și animală sunt total întrerupte. Se putea înțelege această calamitate ca fiind o urmare a întreruperii acelei hieros gamos dintre zeița dragostei și fertilității și Tammuz, soțul ei atât de iubit. Catastrofa 19 Traducere de Jean Bottero, Annuaire

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
atare interpretare, în primul rând, consecințele dezastruoase ale captivității lui Iștar, subliniate în versiunea akkadiană: o dată cu dispariția zeiței reproducerea umană și animală sunt total întrerupte. Se putea înțelege această calamitate ca fiind o urmare a întreruperii acelei hieros gamos dintre zeița dragostei și fertilității și Tammuz, soțul ei atât de iubit. Catastrofa 19 Traducere de Jean Bottero, Annuaire., 1971-1972, p. 85. 20 Traducere de J. Bottero, ibid., p. 91. Într-un alt manuscris, teama e aceea care pare să explice gestul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ale aceluiași proces. Acest "mister", sesizat după descoperirea agriculturii, devine principiul unei explicații unitare a lumii, a vieții și a existenței umane; el transcende drama vegetală, pentru ca guvernează și ritmurile cosmice, destinul uman și raporturile cu zeii. Mitul povestește eșecul zeiței dragostei și fertilității în încercarea de a cuceri regatul zeiței Ereșkigal, adică de a aboli moartea. Prin urmare, oamenii, ca și unii zei trebuie să accepte alternanța viață/moarte. Dumuzi-Tammuz "dispare" pentru a "reapărea" șase luni mai târziu. Această alternanță

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
principiul unei explicații unitare a lumii, a vieții și a existenței umane; el transcende drama vegetală, pentru ca guvernează și ritmurile cosmice, destinul uman și raporturile cu zeii. Mitul povestește eșecul zeiței dragostei și fertilității în încercarea de a cuceri regatul zeiței Ereșkigal, adică de a aboli moartea. Prin urmare, oamenii, ca și unii zei trebuie să accepte alternanța viață/moarte. Dumuzi-Tammuz "dispare" pentru a "reapărea" șase luni mai târziu. Această alternanță - prezență și absență periodică a zeului - era susceptibilă să constituie

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
penitență. Una din cele mai frumoase rugăciuni babiloniene este adresată tuturor zeilor, chiar acelora pe care orantul admite smerit că nu-i cunoaște. "O! Doamne, mari sunt păcatele mele! O, Zeu, pe care nu-1 cunosc, mari sunt păcatele mele! O! Zeiță, pe care n-o cunosc, mari sunt păcatele mele! Omul nu știe nimic; nu știe măcar când păcătuiește sau când face binele. O! Doamne al meu, nu-1 alunga pe robul tău! Păcatele mele sunt de șapte ori câte șapte. Îndepărtează

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rege, corespunzând "captivității" lui Marduk; 2) eliberarea lui Marduk; 3) lupte rituale și procesiunea triumfală, sub conducerea regelui, la Bit Akitu (casa festivă de Anul Nou) unde are loc un banchet; 4) hieros gamos al regelui, cu o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rugăciunea ta. El va crește imperiul tău.32. În acest timp, poporul îl căuta pe Marduk, presupus a fi "închis într-un munte", formulă care indica "moartea" unei divinități. Cum am văzut cu privire la Inanna-Iștar, această "moarte" nu era definitivă; totuși, zeița a trebuit să fie răscumpărată din lumea inferioară. Marduk, la fel, a fost silit să coboare "departe de soare și de lumina"33. La sfârșit, el era eliberat și zeii se reuneau (adică li se adunau statuile) pentru a hotărî

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
hierodulă. Dar identificarea cu zeul nu este întotdeauna indicată: așa cum am văzut, în timpul "umilirii" sale regele se adresează lui Marduk. Totuși sacralitatea suveranului mesopotamian este amplu atestată. Am făcut aluzie la căsătoria sacră a regelui sumerian, reprezentându-1 pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea avea o origine divină, și această concepție s-a menținut până la dispariția civilizației asiro-babiloniene. Sacralitatea suveranului era proclamată în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
membru al panteonului (cum era faraonul egiptean: cf. § 27). Credincioșii nu-i adresau rugăciuni; dimpotrivă, ei erau cei care îi rugau pe zei să le binecuvânteze regele. Căci suveranii, în ciuda intimității lor cu lumea divină, în ciuda hieros gamos-ului cu anumite zeițe, nu ajungeau să îndeplinească transmutarea condiției umane, în cele din urmă, ei rămâneau muritori. Nu era uitat faptul că însuși fabulosul rege al Urukului, Ghilgameș, a eșuat în tentativa sa de a cuceri nemurirea. 23. Ghilgameș în căutarea nemuririi Epopeea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care debutează cu excesele erotice ale unui erou dublat de un tiran, dezvăluie, în ultimă instanță, inaptitudinea virtuților pur "eroice" de a transcende radical condiția umană. Și totuși Ghilgameș era într-o proporție de două treimi o ființă divină, fiul zeiței Ninsun și al unui muritor 44. De la început, textul exaltă omnisciența sa și marile construcții pe care le-a făcut. Dar imediat după aceea ni se prezintă imaginea unui despot care violează femeile și fetele, și-i extenuează pe bărbați

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
el se îndreaptă către o pădure îndepărtată și fabuloasă de cedri, păzită de o ființă monstruoasă și atotputernică, Huwawa. Cei doi eroi îl doboară, după ce i-au tăiat, în prealabil, cedrul sacru. Revenind în Uruk, Ghilgameș este remarcat de Iștar. Zeița îl invită să se căsătorească cu ea, dar el refuză cu insolență. Umilită, Iștar își imploră tatăl, Anu, să creeze "Taurul ceresc", pentru a-1 distruge pe Ghilgameș și cetatea lui. Anu la început refuză, dar se înclină atunci când Iștar

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
reușește totuși să-1 prindă de coadă și Ghilgameș îi împlântă spada în ceafă. Furioasă, Iștar se urcă pe zidurile cetății și îl blestemă pe rege. Îmbătat de victoria lor, Enkidu smulge o coapsă a "Taurului ceresc" și o azvârle în fața zeiței, acoperind-o de injurii. Este Un "mare preot" al cetății Uruk, după tradiția sumeriană; cf. A. Heidel, The Gilgamesh epic, p. 4. momentul culminant al destinului celor doi eroi; dar, totodată, prologul unei tragedii. In aceeași noapte, Enkidu visează că

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care al celui ce face binele?"51. Un alt text celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost numit "Ecleziastul babilonian", este și mai deznădăjduit: "Oare leul cel mândru, care sfâșie carnea cea mai bună, oferă tămâie ca să potolească mânia zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele cuvenite zeiței." (r. 51 sq.) Din copilăria sa, omul drept s-a străduit să înțeleagă gândirea zeului, cu umilință și pietate

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
este și mai deznădăjduit: "Oare leul cel mândru, care sfâșie carnea cea mai bună, oferă tămâie ca să potolească mânia zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele cuvenite zeiței." (r. 51 sq.) Din copilăria sa, omul drept s-a străduit să înțeleagă gândirea zeului, cu umilință și pietate a căutat-o pe zeiță. Totuși "zeul mi-a adus lipsă în loc de bogăție" (r. 71 sq.). Dimpotrivă, nelegiuitul și necredinciosul a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele cuvenite zeiței." (r. 51 sq.) Din copilăria sa, omul drept s-a străduit să înțeleagă gândirea zeului, cu umilință și pietate a căutat-o pe zeiță. Totuși "zeul mi-a adus lipsă în loc de bogăție" (r. 71 sq.). Dimpotrivă, nelegiuitul și necredinciosul a strâns bogății (r. 236). Mulțimea laudă vorbirea omului meșter în ucideri, dar înjosește pe cel umil, care n-a urgisit pe nimeni". "Răufăcătorul este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
32.) Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii etc. - Sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat în vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri8 a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat Creația mastur-bându-se sau scuipând. Expresiile sunt naiv grosolane, dar sensul lor este clar: divinitățile se nasc din substanța însăși a Zeului Suprem. Ca și în tradiția sumeriană (§ 16), Cerul și Pământul erau unite într-un

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
el crește pentru ei vegetația și animalele, păsările și peștii, pentru a-i hrăni." 12. Totuși, când Ra descoperă că oamenii au complotat împotriva lui, hotărăște să-i distrugă. Hathor este aceea care se angajează să îndeplinească masacrul. Dar întrucât zeița amenință să nimicească total rasa umană, Ra recurge la un șiretlic și reușește să o îmbete 13. Revolta oamenilor și consecințele ei au avut loc în timpul epocii mitice. Evident, "oamenii" erau primii locuitori ai Egiptului, întrucât Egiptul era prima țară

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
zorii zilei următoare. 39 Texte des Sarcophages, 330; traducere de Rundle Clark, op. Cit., p. 142. 4" H. Frankfort, Ancient egyptian religion, pp. 96, 101. Să amintim că, atunci când mortul este așezat în sicriul său, era așezat în brațele Mamei sale, Zeița cerului, Nut. "Ești dat mamei tale Nut, în numele ei de Sicriu" (Pir. 616). Un alt text o compară pe Nut cu un pat în care doarme mortul, așteptând să se trezească la o nouă viață (Pir., 741). Cele patru suprafețe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Nut cu un pat în care doarme mortul, așteptând să se trezească la o nouă viață (Pir., 741). Cele patru suprafețe ale sicriului personifică pe Isis, Nephtis, Horus și Toth; podeaua este identificată cu Geb, zeul Pământului, și capacul cu zeița Cerului. Astfel, mortul era înconjurat în sicriul său de personificări ale întregului Cosmos; cf. A. Piankoff, The Shrines ofTut-Ankh-Amon, pp. 21-22. Idei religioase ți criza politice în Egiptul antic Horus. Astfel el a inaugurat un nou mod de a exista

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
alte culturi, pornind de la o așezare sacră: temple sau cetăți. Avem de-a face cu aceeași valorizare a spațiului sacru ca "Centru al Lumii", loc privilegiat în care se săvârșește comunicarea cu cerul și cu lumea subterană, adică cu zeii, zeițele chtoniene și spiritele morților. În anumite regiuni din Franța, în Peninsula Iberică, și în alte părți, s-au descoperit urmele unui cult al Zeiței, divinitate protectoare a morților. Totuși, nicăieri arhitectura megalitică, cultul morților și venerarea unei Mari Zeițe nu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
loc privilegiat în care se săvârșește comunicarea cu cerul și cu lumea subterană, adică cu zeii, zeițele chtoniene și spiritele morților. În anumite regiuni din Franța, în Peninsula Iberică, și în alte părți, s-au descoperit urmele unui cult al Zeiței, divinitate protectoare a morților. Totuși, nicăieri arhitectura megalitică, cultul morților și venerarea unei Mari Zeițe nu și-au găsit o expresie atât de spectaculoasă ca la Malta. Săpăturile au scos la lumină foarte puține case; dar s-au descoperit până în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
zeii, zeițele chtoniene și spiritele morților. În anumite regiuni din Franța, în Peninsula Iberică, și în alte părți, s-au descoperit urmele unui cult al Zeiței, divinitate protectoare a morților. Totuși, nicăieri arhitectura megalitică, cultul morților și venerarea unei Mari Zeițe nu și-au găsit o expresie atât de spectaculoasă ca la Malta. Săpăturile au scos la lumină foarte puține case; dar s-au descoperit până în prezent șaptesprezece temple, și se estimează că numărul lor este încă și mai mare. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Pereții templelor sunt decorați cu admirabile spirale în basorelief și s-a excavat un anumit număr de sculpturi în piatră, reprezentând femei culcate într-o rană. Dar descoperirea cea mai senzațională este enorma statuie a unei femei - cu siguranță o zeiță - așezate. Săpăturile au relevat un cult elaborat, cu sacrificii de animale, ofrande de hrană și libațiuni, rituri de incubație și de divinație, indicând existența unui coq) sacerdotal important și bine organizat. Cultul morților juca probabil rolul central, în remarcabila necropolă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rinichilor", dar după G. Zuntz, această structură amintește mai degrabă forma matricei. Cum templele aveau acoperiș, iar sălile erau lipsite de ferestre și destul de întunecoase, a intra într-un sanctuar echivala cu a pătrunde în "măruntaiele Pământului", i.e. în matricea Zeiței chtoniene. Mormintele săpate în stâncă au, de asemenea, forma matricei. S-ar spune că mortul este așezat din nou în sânul Pământului, pentru o nouă viață. "Templele reprezintă același model la o scară mare. Viii care intră în sanctuar pătrund

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]