3,844 matches
-
a , pe care a căsătorit-o În 1810. La 1809 stolniceasa Maria Holban se Împrumuta de la fratele săi cu 200 de galbeni, pe care a refuzat să-i restituie, Ecaterinei, decedată curând după căsătorie. Este prezentată o diată (izvod de zestre), fără veleat și lună, Încredințată de mitropolitul Iacov și Antonie, episcopul Romanului. . Lupul Balș, vel logofăt, expune la 27 februarie 1814 motivele, după pravilă, de nesemnare a anaforalei În procesul dintre căminarul Iordache Râșcanu și Maria Holban . Vel logofătul D.
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ca ispravnici ai ținutului Fălciu Iancu Greceanu, fost mare paharnic și Alexandru Rășcanu, fost mare paharnic. Era spătar la 1790, biv vel spătar la 16 martie 1790. Spătarul Alexandru Râșcanu are patru copii: Măriuța (Maria), pentru care dă foaia de zestre din aprilie 1795 (este consemnată moșia Întreagă de la Frenciugi, patru pogoane de vie la Liești, un loc de crâșmă În târgul Bârladului) ; din nou Maria, care primește , patru pogoane de vie la Liești, un loc de crâșmă În târgul Bârladului
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cu prilejul căsătoriei Ecaterinei și , prisosul urmând a fi Împărțit Între Iordachi Râșcanu și Maria Holban . Maria Rășcanu s-a căsătorit cu stolnicul Andrei Holban, primind În aprilie 1795 moșia Frenciuci și biserica din sat de la tatăl său, moșia fiind zestrea (conform jalobei din 7 august 1836 a fraților Teodor Râșcanu și Iosif Râșcanu arhidiacon) . Stolnicul Andrei Holban dă la 14 august 1795 un sinet socrului său spătarul Alexandru Râșcanu, prin care face cunoscută primirea celor consemnate În izvodul de zestre
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
zestrea (conform jalobei din 7 august 1836 a fraților Teodor Râșcanu și Iosif Râșcanu arhidiacon) . Stolnicul Andrei Holban dă la 14 august 1795 un sinet socrului său spătarul Alexandru Râșcanu, prin care face cunoscută primirea celor consemnate În izvodul de zestre. Sinetul respectiv a fost redactat În limba greacă . Din 15 august 1795 se păstrează izvodul cu vitele vândute de spătarul Alexandru Râșcanu stolnicului Andrei Holban, ginerele său. Izvodul din 15 august 1795 este scris de spătarul Alexandru Râșcanu, jumătate În
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Maria Holban a rămas văduvă până la moartea sa. La 13 august 1813 s-a hotărât pentru căminarul Iordachi Râșcanu și să-și rezolve conflictul pentru Împărțirea averilor părintești. În urma cercetărilor efectuate de boieri la Mitropolie s-a văzut izvodul de zestre din care reiese că , nepomenindu-se nimic de jumătatea din satul Căzănești, disputată În 1814 cu moștenitorii jitnicerului Panaite Buzdugan . Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28 iunie 1814 atestă jalbele clironomilor jitnicerului Panaite Buzdugan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Matei Rosetti (a se vedea jalba căminarului Gheorghe Râșcanu din 6 iulie 1820) . Din 28 decembrie 1821 se păstrează polița lui Paul P. Pan din Galați către Nahman Vecsler pentru . Iordachi Râșcanu, căsătorit cu Paraschiva C. Lambrino, a luat ca zestre moșia Drăgușănii. Paraschiva C. Lambrino era fiica Aniței Lambrino, fata Mariei Cucoranul, nepoata lui Miron Cuzea. Iordache Râșcanu a avut patru copii: Alexandru Râșcanu spătar, Iosif-Efhaiton, arhiereu, egumenul mănăstirii Râșca, Teodor (Toader) postelnicul și Zamfira, căsătorită cu aga L. Costachi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
murit În 1828 și a fost Înmormântat lângă ctitoria sa din satul Drăgușeni, ținutul Vaslui, astăzi județul Iași . Ecaterina (Catinca) Râșcanu a fost măritată de Iordachi Râșcanu cu D. Miclescu În 1810 sau V. Miclescu. Se păstrează un izvod cu zestrea dată de Iordache Râșcanu surorii sale Catinca (Ecaterina), a cărui dată este apreciată eronat . Odată cu o serie de obiecte, printre care o icoană ferecată cu argint, o candelă de argint, un inel diamant, Îmbrăcăminte veselă de argint, Catinca primește și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
spătarul Alexandru Râșcanu continua Înzestrarea bisericii cu cărțile religioase necesare bunei desfășurări a slujbelor bisericești, așa cum reiese și dintr-o Însemnare de pe un Triod, pe care o reproducem: . Redăm altă Însemnare de pe Triod: . 1780 sept(emvrie) 1. Mihai . Foaia de zestre dată de spătarul Alexandru Râșcanu fiicei sale Măriuța În aprilie 1795 include și și altele. Chirilă Râșcanu vede ctitorirea bisericii În anul 1781, conform inscripției bisericii făcută de Alexandru Râșcanu. Înscripția se păstra pe o bucată de tuci, de formă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mângâie. Câteva săptămâni mai târziu Îl rugă pe Conrad să-i Îngăduie să intre Într-o mânăstire. Acesta acceptă, cu inima grea, după ce Încercase Îndelung s-o facă să-și schimbe hotărârea. El Îi rândui o suită numeroasă și o zestre bogată, astfel ca și În mânăstire fiica lui Bertold să trăiască potrivit rangului ei. Dar Adelheid dispăru Într-o noapte, luând cu sine numai o slujitoare credincioasă și cartea de rugăciuni a lui Bodo, pe care i-o ceruse bătrânului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am cunoscut cercurile intelectuale de stânga. A.B.S-a scris în presa de specialitate că primele Dvs. încercări literare au fost încurajate de marii noștri scriitori Tudor Arghezi și Ion Barbu. De fapt, aceste amintiri apar în "Memoria că zestre". Da, despre întâlnirea mea cu Arghezi am scris în "Memoria că zestre". M-a dus tata la Mărțișor cu un caiet "fraudulos", conținând câteva poezii de ale mele și unele ale tatei. A.B.Cum v-a primit Arghezi? Arghezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
presa de specialitate că primele Dvs. încercări literare au fost încurajate de marii noștri scriitori Tudor Arghezi și Ion Barbu. De fapt, aceste amintiri apar în "Memoria că zestre". Da, despre întâlnirea mea cu Arghezi am scris în "Memoria că zestre". M-a dus tata la Mărțișor cu un caiet "fraudulos", conținând câteva poezii de ale mele și unele ale tatei. A.B.Cum v-a primit Arghezi? Arghezi s-a "orientat" imediat și mi-a scris cu mâna lui: "Talent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
decât alte literaturi ale altor popoare? Cea mai cumplită sub raport estetic și psihologic a fost perioada dintre 1946 și 1957 dar și după aceea pe care am descris-o pe larg în vol.1 și 2 al "Memoriei că zestre". Cenzura opera asupra tematicii, a vocabularului dar, mai grav, asupra bunelor intenții, bănuindu-ne de formalism, decadentism, demascându-ne în ședințe publice, desfigurându-l. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică!), în dispariția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Se publica greu o carte? Era foarte greu să publici. În primul rând, pentru că trebuia să fii, într-o oarecare măsură, proletcultist. În volumul meu de debut sunt doar două povestiri bune, restul sunt niște chestii ratate, dar simțeam că zestrea primită de la părinți, de la strămoși, trebuia dezvoltată. Am muncit din răsputeri să scap de toate mizeriile proletcultismului. A.B.Ce prietenii v-au marcat în viață? Foarte multe. Nu pot să amintesc decât puține nume, nu am avea spațiu pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întregii populații, ambele urmărind să provoace mutații psihologice profunde. Teroarea exercitată la Pitești a modificat în mod funciar sistemul de valori și motivații: 'Sub teroare sunt anulate toate beneficiile obținute de om prin instrucție și educație și, astfel, văduvit de zestrea sa culturală, el revine la stadiile elementare de evoluție și dezvoltare a structurii psihologice, la stadiul senzorialului și percepțiilor'. Primordiale au devenit trebuințele biologice, vitale, iar fluctuațiile comportamentale și labilitatea psihică erau date de absența mecanismului de reglare a trebuințelor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
am reali‑ zat în acest sfert de secol. SĂ vedem ce s-a întâmplat atât pe plan economic, cât și pe plan social. Apoi să eviden‑ țiem ce au reușit guvernele noastre să adauge standar‑ dului de viață, dar și zestrei comune. Dacă privim în istorie, prin simplă comparație, vedem că numai în 20 de ani societatea românească interbelică a reușit fapte de toată isprava, zidiri memorabile, iar dacă n-ar fi interve‑ nit prăbușirea frontierelor în 1940, apoi războiul, în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
P. : Exact ! Toată istoria asta basarabeană a noastră e tragică. Adică familia, parte grecească din Basarabia, era o familie burgheză în care totul părea așezat pe zeci de ani înainte, cu proprietari de hotel, cu fete aranjate cu lăzi de zestre. Deci lăzile de zestre pierdute rezonau în amintirea bunicii mele și a surorii ei precum cel mai prețios avut pierdut, că în ele vedeau investiția asta, cer‑ titudinea că viitorul le e aranjat pe generații. Și străbunica mea, de altfel
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
asta basarabeană a noastră e tragică. Adică familia, parte grecească din Basarabia, era o familie burgheză în care totul părea așezat pe zeci de ani înainte, cu proprietari de hotel, cu fete aranjate cu lăzi de zestre. Deci lăzile de zestre pierdute rezonau în amintirea bunicii mele și a surorii ei precum cel mai prețios avut pierdut, că în ele vedeau investiția asta, cer‑ titudinea că viitorul le e aranjat pe generații. Și străbunica mea, de altfel, a făcut enorma greșeală
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nimeni pusă sub semnul întrebărilor, a interpretărilor străine identificării etnice. Pentru că originea este fluviul care, și peste milenii, tot își adună apele... I-o cere istoria. Realitatea zilelor noastre ne invită să preluăm cu răspundere și să ducem mai departe zestrea noutăților timpului. Cred chiar în înțelegerea și a celor care vor avea puterea să se desprindă de colecțiile personale, fie și numere disparate de titluri scumpe inimilor lor, pe care să le ofere bibliotecilor de specialitate, unde lucrează profesioniștii... Există
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
decît paleoliticul, mezoliticul și neoliticul, împreună. Iar performanța aceasta halucinantă aparține judecătorilor militari, grupului restrîns de activiști de partid care, în locul șepcii și salopetei proletare, au ales să poarte caschetă și uniformă cu însemne și stele sovietice pe epoleți. Săracă, zestrea lor culturală nu-i ajuta să gîndească. Noțiunile pe care le aveau despre dreptate se dovedeau infinit mai rudimentare decît ale strămoșilor cu bîtă și unelte de piatră. Justiția lor a fost oarbă pentru că și-au acoperit ochii nu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
parțial” sau definitiv, poate cu speranța re-Întoarcerii „odată”, Într-un viitor social care părea din ce În ce mai iluzoriu sau nu, am pierdut ceva; acel ceva de care noi, azi, În turbionul vieții „moderne, americanizate”, nici nu mai suntem deplin conștienți, lucizi: acea zestre a unui inconștient colectiv care ne ține „legați de pământ”, da, dar altfel decât Îi lega de pământ Mihai Viteazul pe șerbii vremii sale: e vorba aici de un „pământ simbolic”, de rădăcinile afunde ale ființei noastre anistorice, cea pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acelei demonstrații gigantice de materie și mișcare: prin simpla, consecventa mea spiritualitate, ea Însăși un alt firmament, răsfrânt Înlăuntru. Spre care... Înlăuntru?! Nu știu. Nu știu, dar... oricum, dacă nu spre hăurile instinctelor și spaimelor mele milenare, atunci spre acea zestre formidabilă de intuiții și presimțiri, moment și loc În care suntem egali cu zeii, cei creatori și desfidând minimalele noastre legități de spațiu, și timp, vizibil și invizibil. Și chiar dacă nu am „dreptate” - poetul din mine s-a obișnuit a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
judicioasele reconstituiri ce s-au făcut cu grija de a se păstra autenticitatea, mărindu-le valoarea, sunt o dovadă a responsabilității și seriozității de care dau dovadă organele locale și cei ce se ocupă permanent de conservarea inegalabilului fond al zestrei noastre naționale. Cu aceste gânduri de Încheiere a Încercării mele stângace de a vă reda câteva impresii de concediu, Îmi revin În memorie cuvintele D-rului Petru Groza rostite Într-o ședință la Academie, cu prilejul unei comemorări a lui Traian
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
București" data =”16 martie 1972”> Stimate Domnule Dimitriu, Mă conduc după dictonul francez: „Mieux vaut (plus) tard que jamais” și răspund dorințelor D-tale cu oarecare Întârziere. M-am ocupat, În limita timpului disponibil, de problemele care te frământă, În legătură cu zestrea muzeului nostru mult așteptat și am obținut de la Muzeul de literatură română, listele alăturate, privind creațiile celor doi Beldiceni. Mata extrage ce te interesează din ele, mai bine spus, ce-ți lipsește, fiindcă toate trebuie să le avem, dar cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pună sub „firma” sa. Treci peste răuvoitorii de acum! Câinii latră, caravana trece. Ai muncit prea mult și cu succes, dragă domnule Dimitriu, ca să nu ți se recunoască meritele. Ești omul providențial al orașului Flt. și păstrătorul pentru urmași ai zestrei lui culturale. Mergi Înainte, Însă cu cruțarea sănătății! Pe Horia Lovinescu l-am atacat În scris (...). Am trimis un memoriu și Președintelui Consiliului Comunal Flt., rugându-l să pună În buget o sumă pt. scopuri culturale și publicații. Asta ca
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ruptură de Tradiție și de Firea noastră, clădită în secole, cu sângele a zeci de generații care ne-au impregnat reflexele de suprafață și de profunzime și care au adus pe valul a două milenii „modul nostru de a fi”, Zestrea noastră specifică. De care unii se leapădă teatral și „isteric”, precum Cioran, paradoxal un reprezentant de esență tocmai al „vaerului național” (ca și consăteanul său, Goga!Ă, un exponent sublim al „neajunsului de a fi român”, sublimat, potențat în „neajunsul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]